Fenomenul slabei participări la educaţie a copiilor preşcolari şi şcolari din familiile dezavantajate şi defavorizate este o realitate faţă de care sistemul naţional de învăţământ trebuie să manifeste o preocupare constantă atât pentru înţelegerea fenomenelor specifice acesteia cât şi pentru găsirea unor modalităţi de remediere a consecinţelor lor.

O analiză atentă a cauzelor care au condus la aceste fenomene aduce în prim plan situaţia economico-socială precară a familiilor acestor categorii de copii. La aceasta, contribuie lipsa de educaţie a părinţilor fapt care grevează în mod negativ asupra participării la educaţie a copiilor prin faptul că, în aceste familii, nu există un climat favorabil educaţiei, în general.

În mod special, pentru familiile de rromi care aparţin unor grupuri dezavantajate, intervin şi alţi factori care ţin de statutul istorico-social şi tradiţional al acestor etnici. Aceşti factori sunt fenomenele de marginalizare, automarginalizare, diferenţele rasiale şi culturale şi o anume tradiţie negativă provenită din comunicare insuficientă care marchează comunităţile izolate.

La familiile tuturor grupurilor de copii puse în discuţie se remarcă un grad ridicat de ignoranţă privind relaţionarea lor socială.
Aceste cauze, care ţin de starea familiilor acestor copii, sunt dublate de cauze datorate neimplicării suficiente a instituţiilor vizate în educaţia şi protecţia acestor categorii de copii. În acest sens, pot fi menţionate :
- insuficienţa si chiar lipsa profesorilor de sprijin in gradinite si scolile publice ,
- lipsa eficientei in colaborarea tuturor institutilor si a actorilor implicati in rezolvarea problemelor minoritarilor;
- insuficienta atragere a ONG-urilor in rezolvarea problemelor sesizate , lipsa experientei in integrarea acestor categorii de elevi datorata relativ recentei integrari a acestora in scoala de masa, si datorita necunoasterii suficiente a specificului acestui demers.

Abandonul scolar /frecvenţa scăzută /eşecul şcolar se datoreaza unor factori diverşi , in principal extra-şcoala, dar si intra-şcoala. Factorii principali identificaţi sunt :
- antrenarea copiilor in muncile sezoniere ale familiei,
- antrenarea copiilor în migraţia externa si lipsa instruirii parinţilor si a formării pentru inscrierea copiilor in scolile din zonele sau tarile respective.

La acestea se adaugă insuficienta pregătire si implicare a cadrelor didactice din şcolile cu copii rromi şi defavorizaţi precum şi inconsecvenţa si lipsa consistenţei legislaţiei în vigoare privind obligativitatea implicării cadrelor didactice din invăţământ in vederea asigurarii in actul didactic a şanselor egale a copiilor rromi şi defavorizaţi.

Faţă de aceşti factori menţionaţi au fost identificaţi şi factori referitori la legislaţie, astfel :

- necorelarea legislatiei, chiar existenta unui paralelism intre legi, şcolile speciale, acolo unde mai există, funcţionează dupa propria lege necorelată cu cea a învăţămantului public ;
- lipsa unui cadru oficial de realizare a schimburilor de experienta si buna practica necesare eficientizarii integrarii copiilor din grupurile de minoritati şi defavorizaţi ;
- lipsa din curriculum trunchi comun pentru liceele si colegiile pedagogice a competenţelor specifice cadrelor didactice pentru educatia speciala si icluzivă.

O altă categorie de cauze identificate se relaţionează cu stadiul formării cadrelor didactice şi manualele existente, după cum urmează :
- lipsa formarii viitoarelor cadre didactice, prin modulul de pedagogie si practica pedagogica pentru educaţia specială, dreptul la educaţie si participare ;
- lipsa atât la nivel social cât si educaţional a formării pentru eliminarea consecinţelor segregării si discriminării ;
- insuficienţa manualelor auxiliare şi a materialelor de documentare si informare asupra acestui aspect ;
- la fel, numărul mic de întâlniri pe o tematică specifică, întâlniri realizate de manieră organizată ;
- numărul redus de elemente de tehnică modernă de comunicare.

În ceea ce priveşte grupa pregătitoare pentru şcoală, se întâmpină greutăţi în direcţia realizarii unei frecvenţe foarte bune, în primul rând, datorită lipsei cadrului legislativ privind învăţământul preşcolar. Pentru copiii rromi proveniţi din familii vorbitoare de limba rromani se remarcă slaba popularizare şi promoţionare a ofertei de CDS-uri pentru învăţarea limbii române. Tot referitor la frecvenţa copiilor preşcolari, în grupa pregătitoare s-au remarcat insuficienta informare a părinţilor privind importanţa grupei pregătitoare pentru încadrarea în clasa I-a şi insuficienta formare a cadrelor didactice privind abordarea copiilor din minoritatea rromă, şi a celor defavorizaţi.

O altă cauză a nefuncţionării grupei pregătitoare la parametri maximi este şi insuficienţa materialelor didactice si a auxiliarelor şi a unui număr suficient de puncte de documentare.

La nivelul ţării nu există învăţământ în limba minorităţii rrome şi, în consecinţă nici şcoli cu predare în limba rromani. Există însă posibilitatea învăţării limbii rromani ca limbă maternă. Pentru moment, este imposibilă organizarea unor asemenea şcoli deoarece există un număr foarte mic de cadre didactice cunoscătoare ale limbii rromani, iar stadiul actual de structurare şi evoluţie a limbii nu ar permite încă existenţa unor manuale corespunzătoare. Este de menţionat eterogenitatea comunităţii rrome din România, inclusiv la nivelul limbii, fapt care face imposibilă uniformizarea lingvistică într-un viitor apropiat.

Istoria acestor etnici a imprimat în memoria lor colectivă tendinţa spre izolare şi auto marginalizare. La această realitate s-au adăugat diferenţele rasiale şi culturale în raport cu populaţia majoritară, motive în plus pentru perpetuarea prejudecăţilor şi a fenomenelor marginalizării şi auto-marginalizării.

Existenţa fenomenului de segregare prin ignorarea şi chiar necunoaşterea consecinţelor negative şi cu implicaţii multiple ale acestuia, lipsa posibilităţilor de documentare şi formare de manieră organizată în specificul şcolii incluzive sunt fenomene identificate in localitati ale judeţului Dolj.

Luând ca exemplu judeţul Dolj, se confirmă, în urma analizei, creşterea absenteismului şi a abandonului şcolar precum şi procentajul redus de promovabilitate al copiilor rromi; absenteism: 34.06% din totalul de copii rromi şcolarizaţi; abandon şcolar 4.5% din totalul de copii rromi; migraţia externă: 6.5% din copii rromi înregistraţi în procesul de învăţământ; migraţia sezonieră: 20.8% din totalul de copii înregistraţi în procesul de învăţământ.

Toate aceste caracteristici necesită iniţiative pentru crearea unui mediu educaţional optim, adaptat la specificul socio-cultural şi economic al acestei etnii.

Din motivele expuse mai sus, în conceperea oricărei strategii de abordare a acestor probleme, baza conceptuală trebuie să fie constituită de următoarele documente :
 Guvernului României privind îmbunătăţirea situaţiei rromilor (H.G. 430/2001),
 Strategia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPCA),
 Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru Învăţământul Preuniversitar,
 Strategia judeţeană de îmbunătăţire a situaţiei rromilor ( domeniile sectoriale: Educaţie, Protecţia copilului, Sănătate, Securitate socială, Cultură şi culte, Administraţie şi dezvoltare comunitară, Comunicare şi participare civică), Strategia judeţeană pentru integrarea şcolară a copiilor rromi, Strategia judeţeană pentru integrarea copiilor cu CES, Planul Managerial al Inspectoratului Şcolar Judeţean.

Elaborarea oricărui plan de măsuri are drept scop asigurarea dreptului la educatie si a egalitatii in sansa prin facilitatrea integrarii in sistemul educational a copiilor apartinand minoritarilor , a celor cu cerinte educative speciale precum si a celor provenind din medii dezavantajate pentru a da fiecaruia posibilitatea de a-si realiza pe deplin potentialul pentru a-si aduce contributia la succesul social.

Principalele obiective ale unei strategii pentru asigurarea accesului la educaţie a grupurilor dezavantajate şi defavorizate sunt:

- evaluarea complexa a situatiei copiilor minoritari si defavorizaţi din punct de vedere al integrarii lor educational sociale;
- evaluarea potentialului integrator al comunitatii locale;
- proiectarea, realizarea si implementarea unor proiecte care sa extinda participarea copiilor din minoritati si defavorizaţi la activitati comune cu ceilalti copii ;
- elaborarea de proiecte de candidatura pentru obtinerea de fonduri comunitare si europene in vederea implementarii strategiei asigurarii accesuli la educatie a grupurilor dezavantajate ;
- realizarea unor proiecte in parteneriat cu comunitatea locala pentru integrarea acestor copii;
- sustinerea morala a parintilor si accesul la informatie pentru prevenirea si eliminarea absenteismului ÅŸi a abandonului scolar;
- implicarea unui numar cât mai mare de factori interesati in rezolvarea ac problemelor şcolare ale copiilor din grupurile dezavantajate si elaborarea unui plan de corelare a acestora ;
- ofertarea de cursuri de formare in parteneriat cu C.C.D. si alte institutii de formare;
- susţinerea proiectelor la nivel comunitar privind reducerea marginalizarii, segregerii, discriminarii;.
- eficientizarea parteneriatului cu institutiile implicate in problematica copilului;

În ceea ce priveşte direcţiile şi acţiunile care trebuie să fie întreprinse pentru promovarea principiilor şcolii incluzive la copiii proveniţi din medii dezavantajate şi defavorizate, putem menţiona:

- Unitatile scolare care au astfel de copii vor trebui sa initieze in mod organizat actiuni comune pentru intercunoastere si formrea respectului reciproc
- Initierea la nivel de scoala a unor proiecte in parteneriat educational cu parintii, in principal, si cu ceilalti parteneri educationali pentru valorizarea identitatilor culturale
- Susţinerea, monitorizarea proiectelor la nivel de scoala de catre Departamentul Management, Dezvoltare institutionala.
- Evaluarea potentialului integrator al comunitatii locale.
- Realizarea unor proiecte in parteneriat cu comunitatea locala pentru integrarea acestor copii.
- Sustinerea morala a parintilor si accesul la informatie pentru prevenire si eliminarea abandonului scolar.
- Initierea si realizarea de catre scoala a programeleor de consiliere a parintilor si comunitatii
- Implicarea unui numar cat mai mare de factori interesati in rezolvarea acestor probleme si elaborarea unui plan de corelare a acestora
- Promotionarea cursurilor de formare si sustinerea cadrelor pentru participarea la aceste cursuri.
- Sustinerea proiectelor la nivel comunitar privind reducerea marginalizarii, segregerii, discriminarii.
- Organizarea de campanii antidiscriminare, antisegregare incluse in programele comunitatii.
- Producerea de materiale informationale pornind de la aceste actiuni
- Initierea la nivel de scoala a unor proiecte in parteneriat educational cu parintii, in principal, si cu ceilalti parteneri educationali pentru valorizarea identitatilor culturale
- Initierea de activitati de consultanta cu factorii interesati
- Eficientizarea parteneriatului cu institutiile implicate in problematica copilului

În ceea ce priveşte măsurile referitoare la copii de rromi, luate la nivelul unui judeţ, putem preciza că acestea se bazează pe existenţa unor factori şi relaţii favorabili atât demarării cât şi realizării celor propuse.

Ca factori de risc în ceea ce priveşte realizarea unei strategii se pot menţiona: neimplicarea suficientă a tuturor factorilor şi actorilor interesaţi în educaţie ( comunitate, părinţi), lipsa de responsabilitate a cadrelor didactice ca şi lipsa motivării lor materiale, lipsa resurselor materiale şi financiare pentru derularea tuturor iniţiativelor. Tot un risc este şi creşterea numărului de copii neintegraţi în parcursul şcolar (dezavantajaţi şi defavorizaţi) şi implicit a eşecului social.
_{Referinte :
Achim, Viorel. (1998). Ţiganii în istoria României. Bucureşti: Editura Enciclopedică.
Cherata, Lucian. (1993). Istoria ţiganilor. Bucureşti: Editura Z.
Cherata, Lucian. (1999). Ţiganii. Istoric, specific, integrare socială. Craiova: Sibila.
Cherata, Lucian (2005). Integrarea europeană şi problema romilor. Craiova: Arves.
Cozannet, Françoise. (1973). Mythes et coutumes des tsiganes. Paris: Payot.
Everac, Paul. (1992). Reacţionarul. O minoritate ameninţătoare. Bucureşti: Editura Românul.
Fraser, Angus. (1998). Ţiganii. Bucureşti: Humanitas.
Pons, Emmanuelle. (1999). Ţiganii din România-o minoritate în tranziţie. Bucureşti : Compania.
Potra, George. (1939). Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România. Bucureşti : Fundaţia Regală.
Uniunea Europeană (Proiect finanţat prin PHARE), Ghid de practici pozitive pentru educaţia copiilor rromi (2004), Rromani Criss
Mic îndrumar metodologic, Educaţie multiculturală- Rromii în şcoală, Salvaţi copiii
Ionescu, Mariea & Cace, Sorin, Politici publice pentru rromi, Edit. Expert, BucureÅŸti, 2006.
PNUD-România, Evaluarea programelor pentru comunităţile de rromi din România, Agenţia de Dezvoltare Comunitară « Împreună », Cluj-Napoca, 2006.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: scoala incluziva, educatie, grupuri dezavantajate, tigani, rromi, integrare, discriminare

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 03 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---