Premise ale educatiei civice la scolari

ROM

		USA
		CAN

Statistics:
Visits: 1,720
Votes: 0

Fame Riser

Fame Rank

N/A

Fame Riser

Problematica acestei actiuni educative, de o deosebita importanta si actualitate, este stanjenita de o carenta nedorita a limbajului nostru pedagogic, aceea a ambiguitatii-indicii de inflatie semantica. De la un timp se petrece ceva ciudat: un transfer de termini in acest limbaj, utilizari de analogii si chiar metafore (in-florirea personalitatii) precum si un felde “hibrizi” culturali de tipul “moral-civic”, “moral-spiritual”.

Limbajul pedagogic prin functile lui de cunoastere si comunicare a informa-tiilor este oglinda teoriei educatiei. Imprecizia termenilor este lipsa de exactitate a ideii pedagogice. Trebuie stopata artificialitatea pedagogica care este un pro-ces de distantare prin cuvinte improprii (desing pedagogic) de realitatea scolii. Sensul cuvantului, nun trebui

e sa se uite, ca e conditionat de trei factori:

1. realitatea obiectiva careia cuvantul iieste asociat;
2. modul in care vorbitorul consi-dera realitatea obiectiva;
3. modul in care vorbitorul intrebuinteaza cuvintul.

Deasamenea se uita caeducatia este un fenomen a carei functionalitate se produ- ce potrivit unui scop care priveste initiera unei varste scolare in anumite limba-je ale comportamentelor culturii si civilizatiei. Ideea centrala a unei actiuni educative, fie ea intelectuala , morala, civica, artistica este relatia dintre om-so-cietate-cunoastere. Problema intelesurilor termenilor limbajului pedagogic este o problema lingvistica. Limbajul pedagogic fiind specializat, trebuie articulat cu problemele relatiei dintre cuvant-gandire –obiect. De aceea nu putem acepta pa-rasirea nejustificata a termenilor educatia morala si educatia civica sub raport referentiar si practicarea unui snobbism pedagogic prin sintagmele <> numai pentu ca acestea actiuni educative pot fi puse alaturi sau ne place sa le pronuntam impreuna. Educatia morala si educatia civica au propriile lor limbaje si o deosebita complexitate, in functie de care se configureaza scopurile si continuturile lor. Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca ambele actiuni edu-cative au un support axiologic: o normativitate compusa din valori si reguli ce definesc doua variabile distincte de comportament social- tipul de comporta-ment moral si tipul de comportament civic in care relatia morala, interpersonala si relatia individ –stat si societatea civica, in curs de definitivare in ceea ce pri-veste existenta noastra romaneasca, sunt doar o constitutive a fenomenului mo-ral sau a celui civic care se infatiseaza sub doua aspecte: cel obiectiv sic cel su-biectiv.

Daca educatia morala o explicam si o realizam din punct de vedere al conti-nuturilor, scopurilor sistemului actional, metodologic de care dispune, in functie de structura fenomenului moral, redata de un limbaj cu o mare incarcatura nati-onala si in functie de structura dezvoltarii constiintei morale individuale cu mo-mentele ei fundamentale-gandirea si actiunea- tot asa trebuie sa privim si edu-catia civica.

Aceasta este actiunea de intregare a omului ca cetatean sau ca viitor cetatean in realitatile in care traieste, referinta ei fiind institutiile statului democrat din punct de vedere al respectului fata de stat, fata de ordinea de drept si ordinea pu-blica, al indepliniri corecte si constincioase al obligatiilor civice.

Copilul si adolescentul au nevoie pentru dezvoltarea lor sociala de imaginea si intelegerea institutiilor statului si a indatoririlor pe care le au in viata sociala. In aceasta perespectiva, tema relatiei om- societate a cunoscut si are variatii mul
tiple, de la protestul individului impotriva societatii la liberalismul civic si la apararea societatii. Din aceste categorii de drepturi si obligatii se pot detasa cele ale copilului: dreptul la viata, la protectie si ocrotire sociala, dreptul la sanatate, lacetatenie scolaritate obligatorie, fidelitate fata de patrie, libertate de constiinta.

Toate aceste drepturi detin trei niveluri:

- nivelul conceptual: drepturile omului fac parte din sistemul valorilor umane.

- nivelul normativ : aceste drepturi au un caracter sistematic din punct de vede-re al organizarii continuturilor si surselor din care provin(rezolutii O.N.U..con-ventii internationale, acorduri regionale) pentru a asigura o legatura armonioasa intre cetatean si stat.

- nivelul cultural pedagogic: drepturile omului presupun un permanent proces de protejare si promovare a demnitati fiinite umane.

Identificarea acestor niveluri este utila pentru formularea scopurilor pe care educatia civica si le asuma si pentru elaborarea metodologiei sale actionale.

Educatia civica urmareste un tip de instruire si de comportament proprii e ice presupune un process psihologic de intelegere si apreciere a ceea ce este drept si nedrept, permis si interzis, legal si illegal in convietuirea sociala. Anume:
- cunoastera structurii si functionalitatii statului si asimilarea cunostintelor despre legile acestuia ca instrument de actiune asupra comportamentului ceta-tenilor tarii.
- cunoasterea si asimilarea valorilor democratiei pluraliste si a cunostintelor despre drepturile omului in statul de drept;
- dezvoltarea insusirilor comportamentului civic necesare participarii la trburi-le publice ale tarii. prevenirea infractiunilor in randul copiilor si adolescentilor;

Prin aceste scopuri educatia civica interferaza cu valorile si normele referen-tiale ale fenomenului moral si politic, cu faptele si valorile referentiale ale feno-menului de constinta nationala si patriotica (ale iubirii de natie, de neam si pa-trie).

Educatia civica isi contureaza un mecanism de realizare pe trepte ale invata-mantului nostrum legat de:

-implicarea civica a elevilor in protectia mediului(impadurire, curatenie, intretinerea claselor)
- predarea si invatarea drepturilor omului;
- predarea si invatarea conostintelor despre institutiile statului de drept;
- marcarea unor aniversari referitoare la momentele semnificative ale cristalizarii actualei configuratii a drepturilor omului.

In invatamantul primar are o importanta majora exersarea unor relatii interpersonale de respectare a demnitatii fiecarei personae, respectful pentru adevar, acceptarea vietii in comunitate. Aceasta exersare reprezinta o componenta a unui stadiu al dezvoltarii comportamentului civic al copilului.

Educatia civica este capabila sa orienteze tanara generatie spre viitor, spre atitudini participative, sa implicein mod constient si decisive intr-un proces permanent si de lunga durata, incepand acasa, in familie, continuand cu mediul scolar,iar apoi la locul de munca, in activitatile practice si recreative, in mediul reli-gos precum si in colectivitatii si alte grupuri organizate.

Din alt punct de vedere, cel al necesitatii de restructurare a modului in care invatamantul nostru primar este privita aceasta actiune, cat si in cel gimnazial, avem o dezorientare de conceptie in materie de educatie civica a carei consecinta imediata este un labirint incalcit de informatie, printr-un anacronism tematic(o ingramadire de subiecte eterogene care blocheaza functia de informare si de comunicare, o disproportie intre termenii utili si inutili introdusi).

Din punct de vedere al legimitatii ei, educatia civica poate fi gandita si in clasele I-IV promodelul drepturilor omului, in speta ale copilului in plan national. In consecinta, continuturile acestei educatii nu pot neglija aceasta deschidere care ii confera identitatea fata de alte actiuni educative; contrar ar fi unilaterala.

Ora de educatie civica cunstituie sursa de interactiune intre invatator si elevi, mijloc de expresie a comportamentului civic in clasa. In acest context, accentual nu trebuie sa cada pe trasmiterea unei bogate informatii de specialitate pe care elevii ar trebui sa o produca fidel, ci pe formarea unor atitudini critice, reflexive, responsabile, pe dezcoltarea capacitatii de dialog si cooperare, pe cultivarea respectului fata de sine si fata de ceilalti.

In locul unor cunostinte gata facute, invatatorul trebuie sa opteze pentru prezentarea unui discurs didactic complex, care ofera e;evilor posibilitatea de a ridica probleme, de a exprima puncte de vedere, de a participa pas cu pas la construirea notiunilor, conceptelor, ideilor.

Educatia civica nu poate fi impusa in mod autoritar prin intermediul unor precepte, dispozitii, interdictii. Ea il educa pe elev in directia constientizarii celuilalt, il invata care-I sunt drepturile si indatoririle, il invata sa comunice , contribuie la formarea spiritului de initiative.

Folosind continuturile problematice, exercitiile si documentele oferite de manualele alternative, invatatorul trbuie sa favorizeze rationamentul personal si reflexia critica a elevului. Fiecare tema trbuie prezentata ca o ,,problema” care include in sinea ei altele, pe care elevii trbuie sa le descopere sis a le discute active, pornind de la conostintele si experientele lor. Prezentarea cunostintelor gata confectionate si solicitarea totodata a reproducerii lor echivaleaza cu compromiterea cu buna stiinta a obiectivelor disciplinei. Cunostintele, notiunile, problemele trebuie construite pas cu pas, in dialogul cu elevii.

Lectiile de educatie civica, concepute intr-o maniera atractiva, motivate si accesibila, contin setul de cunostinte necesare copilului pentru a deveni o persoa
na responsabila, activ-participativa la viata sociala. Ele trbuie sa contribuie la
formarea unui civism deschis marilor probleme ala societatii si ale timpului nostru.

Tag-uri: educatie civica, scolari, scoala, profesori, limbajul pedagogic