Credinta este o provocare facuta libertatii ; nu exista un dar mai mare decat credinta si nu exista nimic mai putin automat decat ea . Temperamentul uman face posibila dezvoltarea experientei , iar daca aceasta lipseste , situatia este partial , iremediabila .

In fata credintei e in joc libertatea personala; este vorba despre o angajare totala, iar daca nu o face din convingere, e din cauza faptului ca omul este plin de carente personale. Doar o credinta extrem de constienta, o seriozitate a propriei umanitati poate fi perceputa de lume .

Persoana este inainte de toate constienta , iar experienta nu inseamna a face ceva mecanic . Sensul unui lucru nu il cream noi iar experienta adevarata mobilizeaza si intareste capacitatea noastra de a patrunde inauntrul semnif icatiei obiective , care este Cuvantul lui Dumnezeu , de a adera , de a iubi esenta Sa .Chipul lui Dumnezeu in om arata demnitatea care a dat-o Creatorul acestuia . Ca si Dumnezeu , omul are ratiune , vointa libera si sentimente , adica este persoana . Chipul este dar oferit prin creatie; la asemanarea cu Dumnezeu, omul ajunge prin implinirea voii Acestuia.

Deoarece cale de mijloc nu exista , trebuie gasita modalitatea adecvata propriei exprimari la nevoile situatiei in care se afla tinerii ; pierderea traditiei si situatiile in care predomina un gol absolut , educatia religioasa apare ca un lucru nou , salvator si in aceasta consta adaptarea la situatia tinerilor . A intra in modul de a privi al lui Hristos inseamna a avea constiinta prezentei Sale , care , prin natura sa , tinde sa transforme modul nostru de a trai . Nu exista experienta umana exhaustiva daca nu se pune in valoare raportul acesteia cu Dumnezeu intrupat care conduce la cresterea persoanei umane si care nu mai are loc doar natura ci si un loc supranatural a carui istorie se cheama Biserica .

Sensul educatiei crestine , in lumina poruncilor lui Dumnezeu , inseamna a-i ajuta pe copii sa dobandeasca ceea ce Sfantul Apostol Pavel numeste “ Chipul lui Dumnezeu “. Pentru a-i putea forma in viata cea adevarata in Hristos , cunoasterea psihologiei nu este suficienta , daca nu che mam neincetat harul lui Dumnezeu prin rugaciune .

Maretia exceptionala si de neintrecut a eticii crestine consta in aceea ca are numai o lege etica adevarata si un ajutor suficient in implinirea ei , ci si un chip ideal real .Unirea clara si de nedesfacut a divinului si a umanului in Hristos , adica in persoana lui Dumnezeu Omul , ne este data sub forma unui ideal ,viu , de desavarsire morala .

Prin orice imitare a Personalitatii si vietii lui Hristos , desi imposibila pe deplin , fiecare poate si trebuie sa fie un binefacator al celuilalt. Daca acest principiu ar triumfa in oameni , intelept si fericit ar fi rezolvate problemele sociale dificile si nerezolvate ale lumii. Pentru ca lumea nu poate fi inteleasa fara om , asa cum nici omul nu poate fi inteles fara lume .

Natura ca loc al experientei sau raportul obiectiv ce dezvolta persoana are caracteristica de a constitui o tesatura de tip organic si ierarhic care sa trezeasca nevoia de unitate imanenta fiecarei persoane .Aceasta nevoie esentiala se gaseste in afirmarea lui Dumnezeu , semnificatia unitara la care natura , cheama constiinta umana .

Nevoia de unitate este sa lupte contra unor forte de diviziune prezente in om care il inclina spre a nu considera legatura obiectiva cu lumea si cu Dumnezeu si de a faramita unitatea naturala , izolandu-i fiecare dintre aspecte . Motivul pentru care a creat Dumnezeu lumea este iubirea , bunatatea si milostivirea Sa , deoarece El a dorit sa impartaseasca tuturor fapturilor bunatatile Sale .Scopul intregii creatii este acela de a fi fericita si de a-L slavi pe Dumnezeu .

A intra in modul de a privi al lui Hristos inseamna a avea constiinta prezentei Sale, o prezenta care, prin natura sa, tinde sa trnsforme modul nostru de a trai. Cum sa intram in acest mod de a trai? Prin imbinarea armonioasa a vietii cotidiene cu trairea liturgica. Hristos este absolut necesar vietii omului, pentru firea Sa divino-umana ce implica o dimensiune a comuniunii, dupa modelul Sfintei Treimi. Biserica este locul unde totul ne cheama la ceea ce este viata, la viata vietii, in care totul ne aminteste de Hristos; Ritualul liturgic, icoanele, picturile, cantarile, totul devine prezenta vie prin lucrarea harului Duhului Sfant…

Asemenea vietii, credinta zamisleste caractere de o valoare morala exceptinala. Motivul este atat de simplu, insa atat de complicat: credita este o arta, care ar trebui situata mai presus de toate celelalte… Si, tocmai de aceea, cultivarea sentimentului religios, in sufletele copiilor, de la varste cat mai fragede, este benefica.

Printr-o astfel de formare morala a copiilor se contureaza portretul cetateanului zilei de maine. Acesta ar fi mai ingaduitor, mai fericit, mai credincios… Societatea ar avea alt aspect, iar relatiile dintre oameni ar fi radical schimbate, caci oamenii de tot felul ar fi capabili sa inteleaga ca exista si valori care se situeaza mai presus de bani…

Oricine este capabil sa constientizeze ca o formare morala cat mai aproape de cea ideala trebuie inceputa din frageda copilarie. Numai asa putem spera la un altfel de viitor, de societate, de oameni…
_{Referinte :
L.M. Andreev, Teologia Apologetica Ortodoxa, Editura Sofia, Bucuresti 2003; Luigi Giussani,Riscul Educativ; Creatie de personalitate si de istorie, Edit. Corint, Bucuresti, 2005; Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educatie ortodoxa a copiilor de azi cu traducerea romaneasca a cuvantului Sfantului Ioan Gura de Aur despre educatia copiilor, Edit. Deisis, Sibiu 2000
sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educatie religioasa, cultivare, religie, credinta

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 23 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---