Este deosebit de important ca în amplul proces de formare a omului , viaţa din afara şcolii sã continue sã completeze, sã consolideze şi sã desãvârşeascã opera educativã într-un adevãrat comportament european.

Pregãtirea copiilor ca viitori cetãţeni ai Uniunii Europene a devenit o provocare şi o necesitate prefiguratã de un viitor previzibil, care îi va solicita sã trãiascã într-o permenentã stare de adaptare pentru a putea face faţã schimbãrilor insidioase sau brutale şi oportunitãţilor potenţiale.

Formarea elevilor cu o conştiinţã şi o conduitã ecologicã devine o cerinţã deosebit de importantã pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar.


Implicarea micilor şcolari în activitãţîle de cunoaştere, înţelegere a unor fapte şi fenomene din universul apropiat, în identificarea şi rezolvarea unor probleme de poluare şi degradare a mediului, are ca rezultat formarea unor convingeri şi deprinderi de apãrare, conservare şi dezvlotarea mediului înconjurãtor – condiţie de viaţã civilizatã şi sãnãtoasã.

Bazate pe cooperare şi colaborare, diversitatea activitãţilor practice desfãşurate cu elevii asigurã asimilarea multor reguli de comportament care se constituie în elemente de bazã în formarea unei educaţii europene a oamenilor de mâine.
Având convingerea cã formarea unui comportament ecologic la micii şcolari constituie un aspect important al activitãţii instructiv- educative şi cã acesta se realizeazã, atât în şcoalã, cât şi în afara , ei prinj activitãţile extracurriculare şi printr-o strânsã colaborare cu familia şi comunitatea localã, în cele ce urmeazã prezentãm câteva activitãţi practice desfãşurate în acest scop cu elevii noştri.

Avem norocul sã trãim în secolul XXI . Noi si generaţiile pe care le educãm si le instruim acum în scoalã sunt generaţiile care au avut ocazia sã trãiascã explozia internetului, forţa telecomunicaţiilor si sã- si schimbe modul de gândire si de acţiune.

Protecţia mediului înconjurãtor a apãrut ca problemã a omenirii numai în zilele noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întreg spaţiul Terrei prielnic vieţii. Acum, bogãţiile şi resursele de energie au fost afectate în aşa mãsurã încât se întrevede epuizarea rapidã a unora dintre ele, iar unele condiţii esenţiale existenţei umane, ca apa sau aerul dau semne de otrãvire. Se deduce astfel, posibilitatea ca viitorul omenirii sã fie pus sub semnul întrebãrii, dacã bineînţeles, nu se iau mãsuri energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles cã face şi el parte din naturã, cã Terra şi resursele ei sunt limitate, cã aceastã planetã funcţioneazã ca un sistem şi cã dereglãrile produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om.Omenirea nu poate renunţa însã la ritmurile înalte ale dzvoltãrii economice.Calea pentru realizarea acestor ritmuri, cu menţinerea unei bune calitãţi a mediului, este exploatatrea acestuia în aşa fel încât sã se poatã regenera şi conserva în permenenţã.

Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apãrut acum aproximativ 200 de ani din necesitatea salvãrii unor specii pe cale de dispariţie. Cu timpul motivele care au impus ocrotirea naturii s-au diversificat. Începând din 1970 au apãrut semne clare de imbolnãvire a planetei: subţierea stratului de ozon, încãlzirea globalã, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi solului. Oamenii au început sã înţeleagã necesitatea adoptãrii unui comportament responsabil fatã de naturã. Însã responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului înconjurãtor este atât individualã, dar mai ales colectivã: protecţia naturii angajeaza colaborare şi sprijin reciproc pe plan local, judeţean, naţional şi mai ales internaţional
Construind fabrici şi uzine , dezvoltând oraşele şi trnsporturile, defrişând pãdurile pentru a folosi lemnul şi a mãri suprafeţele agricole, aruncând nepãsãtori în apã şi în aer cantitãti mari de deşeuri toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurãtor, aşa încât ,uneori, şi-a pus în pericol însãşi viaţa lui. În asemenea situaţie , fiinţa umanã s-a vãzut nevoitã sã ia atitudine pentru înlaturarea rãului pe care l-a produs şi sã treacã urgent la luarea unor mãsuri pentru protecţia mediului înconjurãtor, pentru menţinerea în naturã a unui echilibru normal între toţi factorii care compun mediul.

Permanent , factorii de mediu : apa, aerul, solul sunt supuşi agresiunii activitãţilor umane.Înrãutãţirea progresivã a calitãţii acestora determinã implicaţii de ordin social cu repercusiuni asupra calitãţii vieţii.

Şcoala prin destinaţia şi rolul sãu asigurã cadrul adecvat în care se desfãşoarã un complex de formare a elevilor, sub cele doua laturi ale sale : cea instructivã şi cea educativã . O cerinţã deosebit de importantã pentru orice demers didactic constã în pregãtirea elevilor cu o concepţie şi conduitã ecologicã bunã, obiectiv de mare actualitate şi importanţa pentru calitatea vieţii.Apãrarea mediului înconjurãtor devenind un exerciţiu de practicã socialã, şcoala trebuie sã facã acest exerciţiu social cu întreaga populaţie şcolarã care „ mâine” va avea rãspunderi mari şi concrete în gestionarea raţionalã a tuturor condiţiilor de mediu natural si social . Ea este chematã sã determine nu numai sentimentele de admiraţie pentru frumuseţile naturii,ci şi convingeri şi deprinderi de apãrare, conservare şi dezvoltare a mediului înconjurãtor - condiţie de viaţa civilizatã şi sanãtoasã. În ultimã instanţa, şcoala trebuie sã trezeascã spiritul de independenţã, de formare a capacitãţii de autoinstruire şi autoeducaţie ecologicã la elevi, cãci ignorarea de cãtre învãţãtori a necesitãţii acestui lucru dãuneazã muncii educative fiind, una din cauzele principale ale eficienţei scãzute ale acestei activitãţi.

Este deosebit de important ca în amplul proces de formare a omului. viaţa din afara şcolii sã continue sã completeze , sã consolideze şi sã desãvârşeascã opera educativã într-un adevãrat comportament european.

Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu elevii permite îmbogãţirea volumului de cunoştinţe , lãrgirea orizontului ştiinţific , sesizarea legãturilor reciproce între fenomene , modul cum se interfereazã şi se influenţeazã reciproc şi de asemenea permite formarea unei gândiri sãnãtoase despre lume şi viaţã. În acest sens un lor hotãrâtor îl au cadrele didactice organizatoare de activitãţi, fie pe itinerar, fie în orizontul local şi care trebuie sã manifeste permanent preocuparea de formare a deprinderilor de pãstrare şi ocrotire a calitãţii mediului înconjurãtor.

Concepte referitoare la mediul înconjurãtor pot fi achiziţionate de la cea mai fragedã vârstã şi în acelaşi timp cu noţiunile despre locurile cele mai apropiate copilului pânã la noţiuni abstracte mai târziu . Ca arie de investigaţie se alege studiul mediului apropiat al copilului (casã, şcoalã, drumul între casã şi şcoalã) . La aceastã vârstã este foarte important de a gãsi ocazia de ieşire în naturã, vizionarea unor emisiuni documentare despre mediul înconjurãtor, amenajarea spaţiilor verzi în clasã ori în afara ei. Copiii trebuie îndrumaţi sã observe şi sã ştie sã punã întrebãri asupra unei probleme de poluare şi degradare a mediului (aruncarea gunoaielor la întâmplare, poluarea râurilor cu substanţe toxice etc.).

Acvitãţile practice desfãşurate cu elevii sunt diverse:

- activitãţi de observare şi recoltare a unor elemente poluante ( deşeuri din plastic, sticle, flacoane, pungi, ambalaje, cutii de conserve)
- activitãţi practice de îngrijire şi amenajare a spaţiilor verzi ( colţul naturii vii - grãdina şcolii)
- colecţionarea unor imagini cu animale şi plante din diferite medii geografice sau realizarea acestor medii în miniaturã
- colecţionarea şi lecturarea unor texte cuprinzând curiozitãţi din lumea plantelor şi animalelor
- lecţii - excursii sau lecţii – plimbãri , când îndrumaţi si folosind metoda observaţiei directe realizeazã o adevãratã „fotografie” a locurilor parcurse
- realizarea de compuneri şi desene, postere pe teme contribuţiei copiilor la protejarea mediului înconjurãtor
- realizarea unor experimente ce au in vedere demonstrarea rolului elementelor : apã, aer , sol în creşterea şi dezvoltarea plantelor, în menţinerea vieţii pe Pãmânt
- îngrijirea unor animale acasa sau la şcoalã (peşti, pisici, pãsãri etc.)
Analiza individualã a fiecãrui comportament, a fiecãrui elev, cu reliefarea elementelor de comportament pozitive şi negative fãcute în situaţii concrete asigurã o asimilare imediatã şi clarã de cãtre elevi , cu sintetizarea lor în reguli de comportament în locuri publice şi de protecţia naturii. Utilizarea fişelor, testelor şi imaginilor ilustrate care vin în completarea constatãrilor şi observaţiilor comportamentale fãcute în situaţii concrete, asigura asimilarea multor reguli de comportament care se constituie în elemente de bazã în formarea unei educaţii europene a oamenilor de mâine.
_{Referinte:
A. King, B Schneider, Prima revoluţie globalã. O strategie pentru supravieţuirea lumii, Editura Tehnicã, Bucureşti, 1993
A Arhip, L Papuc Noile educaţii– imperative ale lumii contemporane, Tipografia centralã Chişinãu, 1996
*** Terra Magazin , nr. 8, 2005
***Învãţãmântul primar, nr 3-4 ,2005
sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educare, mediu, personalitate, oameni, formare

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 16 March '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---