"Educatia pentru cetatenie democratica inseamna invatarea comportamentului democratic printr-o diversitate de experiente si practici sociale"(Birzea C., 2000).

Educatia pentru cetatenie este considerata ca cel mai eficace mijloc pentru stabilirea unui nou contract social, bazat pe drepturile si indatoririle cetatenilor, care ar restaura coeziunea sociala si solidaritatea bazata pe ordinea morala.

Educatia pentru cetatenie democratica a reprezentat una din preocuparile majore ale celor mai importante organizatii interguvernamentale sau nonguvernamentale.

Semnificatiile conceptului de "cetatenie" sunt diferite, de la accentul pentru obligatiile cetatenilor, la drepturile acestora, de la valentele patriotice ale cetateanului la competentele bunului cetatean.

Nucleul educa tiei pentru cetatenie democratica il reprezinta formarea copiilor, tinerilor si adultilor pentru a deveni cetateni activi si responsabili.Obiectivele educatiei pentru cetatenie democratica vizeaza complexul cunostinte-capacitati-aptitudini si valori.

Educatia pentru cetatenie este considerata, pe plan european, ca prioritate a reformelor educationale. Aceasta este vazuta ca instrument al coeziunii sociale, bazata pe drepturile si responsabilitatile cetatenilor.De asemenea, reprezinta o dimensiune majora a politicilor educationale in toate tarile europene. Astfel, se poate spune ca educatia pentru cetatenie este un scop educational, dirijand sistemul de invatamant catre un set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justitia sociala, bunastarea, solidaritatea.

Educatia pentru cetatenie sau educatia civica urmareste, in general, incurajarea pregatirii tinerilor pentru rolurile si responsabilitatile de cetateni si, in particular, rolul educatiei in acest proces de pregatire.

Formele consacrate ale educatiei pentru cetatenie democratica pot fi considerate:

•Educatia formala – invatare sistematica, structurata si gradata cronologic, realizate in institutii specializate (gradinite, scoli, universitati) de catre personal specializat;

•Educatia non-formala – activitati educative desfasurate in afara sistemului formal de invatamant de catre diferite institutii educative;

•Educatia informala – experiente de invatare spontana, cotidiana, existentiala, desfasurate in medii culturale care nu au educatia ca scop principal.
<sub>Bibliografie :
- Cristea, R., Cristea ,M.- ,, Personalitatea si idealul moral’’, editura ,,Albatros’’,
Bucuresti, 1989
- Vaideanu, George - ,, Educatia la frontiera dintre milenii’’, Editura Politica
Bucuresti,1988

- Ulrich, Catalina - ,, Managementul clasei- invatare prin cooperare- ghid’’,
Editura ,,Corint’’, Bucuresti, 2000
- Corina, Leca - ,, Evaluarea competentelor cinice ale elevilor.Exemple
de bune practici’’, Bucuresti, 2004
- Francois, Audigier -,, Concepte de baza si competente esentiale referitoare
- Consiliul Europei- Consiliul pentru Cooperare Culturala
Strasbourg, 2000
- Graham, Haidor - ,, Agenda morala a educatiei pentru cetateni’’Institutul
de educatie, Universitatea din Londra
- Educatie interculturala in comunitati multietnice’’ Institutul intercultural Timisoara 2002
- Planul de actiune mondial pentru educatia drepturilor omului si a democratiei’’ (Montreal, 1993)
- Declaratia si cadrul integral de actiune asupra educatiei pentru pace, drepturile omului si democratie (Conferinta international ape tema educatie, Geneva, 1994)
- Conferinta regionala asupra educatiei pentru drepturile omului in Europa (Turkei, septembrie, 1997).
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: educatie, democaratie, cultura, dezvoltare, societate, nucleu, responsabilitate, organizare

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 12 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---