Funcţiile familiei

a) Funcţia biologică are ca finalitate perpetuarea speciei umane prin procrearea şi creşterea copiilor, condiţie primordială a existenţei societăţii. Reproducerea speciei prin copii,care vor deveni adulţi, este singura revanşă asupra morţii. In natura lor intimă, femeile şi bărbaţii sunt mândri de capacitatea de a avea fii şi fiice.
Astăzi, posibilitatea de a-ţi alege partenerul, de a decide numărul copiilor pe care îi doreşti şi momentul naşterii lor conferă legăturilor familiale un caracter de libertate inexistent în trecutul apropiat. Aceste noi libertăţi nu anulează însă responsabilitatea cuplului în ceea ce priveşte perpetuarea speciei.

b) Funcţia psihoafectivă constă în faptul că familia oferă individului un cadru larg pentru reconfortare şi recreere, pentru adaptare şi integrare în viaţa societăţii. Familia asigur satisfacerea nevoilor emoţionale, de trăiri interne, de destăinuire a stărilor conflictuale. Ea conferă individului sentimen tul siguranţei, îl ajută să depăşească obstacolele inerent vieţii şi să dobândească echilibrul emoţional. Această func este deosebit de importantă, lucru dovedit şi prin aceea aproape toţi copiii părăsiţi de părinţii lor suferă de tulburari afective importante (chiar dacă sunt educaţi în cele mai bun internate).

c) Funcţia economică a familiei constă în crearea condiţiilor materiale necesare vieţii şi dezvoltării membrilor familiei. Familia trebuie să întreţină gospodăria casnică şi să acumuleze un venit al familiei şi bunurile necesare membrilor ei
împărţirea sarcinilor în familie. Un kai (trib din Noua Guinee) se căsătoreşte în virtutea dorinţelor ţpe care şi le poate satisface fir uşor în afara menajului şi fără să-şi asume responsabilitatea,ci pentru are nevoie de o femeie care să se ocupe de olărit, să-i prepare hrana, să pregătească plasele de pescuit şi să-i întreţină plantaţiile. Sarcina soţul" - vânatul, pescuitul şi construcţia casei. Relaţiile economice ale soţilo sunt reglate astfel: datoria soţului este să aducă carne şi peşte, în timp soţia trebuie să pregătească mâncare; amândoi fac lucrările de horticultură : femeia toarce, iar bărbatul ţese sau repară veşmintele rupte.

d) Funcţia educativă (culturală). Familia asigură transmiterea către urmaşi a limbii, a obiceiurilor, a modelelor comportamentale. Astfel, în familie copilul învaţă să fie politicos, să-şi aprecieze comportarea proprie şi a altora, dobândeşte primele înţelesuri despre asemănările şi deosebirile dintre oameni, îşi formează prima imagine despre lume, se deprind cu un anumit mod de viaţă.
Educaţia în familie sau, altfel spus, „ şcoala de pe genunchii mamei " (cei şapt( ani de-acasă) influenţează puternic întreaga existenţă a indi zidului, indiferent dacă el recunoaşte sau nu.

În educarea copiilor un rol deoseibit îl are exemplul părinţilor ştiută fiind, pe de o parte, tentaţia copiilor de a imita pe cei mari şi, pe de altă parte, autoritatea de care se bucură părinţii în faţa copiilor. Conduita copiilor va fi influenţată de conduita părinţilor, de relaţiile dintre ei (consideraţie reciprocă sau lipsă de consideraţie, afecţiune reciprocă sau lipsa acesteia, solidaritatea sau tensiunea dintre ei).
Părinţii, prin exemplul personal, trebuie să pună bazele educării civice a propriilor copii, să le dezvolte spiritul cetăţenesc, prin relaţii afective şi de respect reciproc, prin distribuirea echitabilă a sarcinilor casnice.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 13 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---