Trecem pe lângă o cunoştinţă, o salutăm ; ni se face un serviciu, mulţumim ; întâlnim un nevăzător, îl ajutăm să treacă strada,... avem deci un comportament politicos, civilizat.

Comportamentul politicos, civilizat presupune respectarea convenienţelor, a regulilor de convieţuire în societate.
El presupune totodată racordarea la acţiunile celorlalţi, permanenta încercare de evitare a conflictelor şi de conciliere cu semenii.
PoliteÅ£ea (ansamblu de convenienÅ£e sociale) face parte ÅŸi ea din ÅŸtiinÅ£a de a trăi împreună cu ceilalÅ£i. PrezenÅ£a ei facilitează relaÅ£iile interumane, iar absenÅ£a ei provoacă dificultăţi in raporturile dintre oameni. PoliteÅ£ea este deci necesarÃ„Æ ’. Dacă suntem politicoÅŸi, înseamnă că suntem morali ? Spunem unei amice „ Ce bine arăţi azi ! ", deÅŸi ea are o înfăţiÅŸare obosită ÅŸi bolnăvicioasă. Ne extaziem în faÅ£a unui coleg : „ Vai, cât eÅŸti de inteligent" , dar în sinea noastră stim că este un tocilar cu o minte înceată. Foarte politicoÅŸi ne salutăm ÅŸeful dimineaÅ£a : „Respectele mele ! " , deÅŸi în realitate îl desconsiderăm.

Există în aceste cazuri o contradicţie între ceea ce gândim şi simţim, pe de o parte, şi ceea ce spunem, pe de altă parte. Deci, deşi suntem politicoşi nu suntem sinceri, suntem ipocriţi. Am putea spune în această situaţie că suntem politicoşi, dar imorali. Politicoşi pentru că vorbim frumos, imorali pentru că una gândim şi alta facem. Problema însă este mai complicată. Nu putem fi acuzaţi de imoralitate (ipocrizie, ne-sinceritate etc.) ori de câte ori vorba sau fapta noastră nu se potriveşte cu gândul nostru, cu simţirea noastră. Pentru a ne putea pronunţa, trebuie să luăm în considerare şi intenţia care a stat la baza faptelor noastre, motivaţia care ne-a îndemna să procedăm aşa. Dacă, de exemplu, doresc, intenţionez să-mi încurajez colega bolnavă, să o fac măcar o clipă să-şi uite suferinţa, şi îi spun „ Ce bine arăţi azi ! " , mă poate; acuza cineva de imoralitate ? Nu !

Atunci când îi spun acelaşi lucru cu intenţia de a o ironiza, de a provoca ilaritatea celor din jur, atunci sigur am un comportament imoral. Din aceste exemple nu trebuie să tragem concluzia că există o contradicţie între conduita politicoasă şi conduita morală. De aici înţelegem doar că, nu întotdeauna, conduita politicoasă este automat şi o conduită morală. Conduita politicoasă (comportamentul social „utilitar " ) este necesară, utilă şi de aceea trebuie încurajată şi practicată.
în acelaşi timp, ea trebuie subordonată unui principiu superior de conduită, şi anume : respectul persoanei. Politeţea trebuie deci subordonată conduitei morale.
în familie, în grupurile de prieteni, la şcoală, fiecare dintre noi se manifestă într-o gamă foarte variată de fapte şi atitudini . Suma acestora alcătuieşte cartea noastră de vizită, felul în care ne prezentăm celor din jur. Sunt situaţii în care unii dintre noi dezvăluie că, de fapt, nu sunt aşa cum am fi fost tentaţi să credem, să-i considerăm, ci altfel, mai puţin buni decât se vor chiar ei înşişi. Aceste ocazii, prin care ajungem mai aproape de esenţă, de ceea ce sunt de fapt oamenii, pot fi situaţiile limită : atunci când se ridică un obstacol greu de trecut, când se întâmplă fapte neprevăzute, aducătoare de mari bucurii (victoriile, reuşitele) sau de mari suferinţe (eşecurile, înfrângerile, moartea celor apropiaţi).

In astfel de cazuri, se pot observa devieri de la modul obişnuit de a fi, atingerea unor extreme comportamentale, altfel greu de imaginat. Atunci apare întrebarea : care este adevăratul comportament: cel afişat zi de zi sau cel reieşit surprinzător la iveală ?

Un alt exemplu contradictoriu îl constituie modurile de a se comporta, atât de diferite în medii şi în contexte diverse. Asa se întâmplă ca părinţii să rămână sincer uimiţi când li se aduc la cunoştinţă năzdrăvăniile pe care copiii lor se întrec să le facă la şcoală, în timp ce acasă îi ştiu ca fiind foarte cuminţi si ascultători. Este posibil şi cazul invers, în care atitudinea civilizată şi rezultatele bune şcolare să contrazică în mare parte obrăznicia şi îndărătnicia manifestate în familie. În cazurile invocate, pot fi observate contradicţii care se datoreaza inconsecvenţei în comportament, ceea ce denotă nesiguranţa raportării la valorile şi la principiile de viaţă încă nestatornicite.
Consecvenţa ar presupune unitatea între vorbă şi faptă, continuitatea de sens a comportamentelor în diverse medii şi situaţii.
Comportamentul reprezintă modul de a acţiona, de a se purta, de a fi al cuiva în diferite contexte.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 12 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---