A învăţa cum să folosiţi conştient gesturile şi mimica poate fi la fel de folositor pentru dvs ca şi interpretarea corectă a reacţiilor de comportament ale celorlalţi.
Cu ocazia unui experiment s-a demonstrat clar importanţa enormă a gesturilor. Două grupe de studenţi au asistat în acelaşi timp la aceeaşi prelegere. Un grup a fost obligat să-l asculte pe profesor cu mâinile strânse la piept, într-o poziţie "închisă ", încordată, celălalt a fost lăsat să se comporte liber, fără nici o "indicaţie" gestică.

Surprinzător, primul grup a reţinut din curs 38 la sută mai puţin decât cel de-al doilea şi a exprimat o atitudine critică faţă de profesor. Poziţia pe c are au fost obligaţi să o adopte le-a "închis" si accesul la mediul înconjurător şi le-a influenţat starea psihică. Desigur, nu veţi fi uimiţi să aflaţi că studiul limbajului gesturilor a început cu Charles Darwin, care, în cartea sa "The Expresion of Emotion at Man and Animals" ("Exprimarea emoţiei la om şi la animale"), a demonstrat, încă din ¡872, că mimica şi gesturile sunt folosite în lumea animală pentru construirea de contacte sociale, pentru apărarea propriului teritoriu sau pentru consolidarea poziţiei dominante în ierarhia speciei. Cercetările ştiinţifice ulterioare s-au bazat pe câteva principii de bază, între care la loc de cinste se află şi perechea antinomică "deschis/închis". Indivizii fie se deschid faţă de semenii lor, fie se ascund în spatele unor bariere create şi ridicate de ei înşişi. Un astfel de obstacol faţă de ceilalţi îl reprezintă fie împreunarea braţelor la piept, fie luarea unui pahar sau a altui obiect în mană. Aceste tipuri de obstacole îi tin simbolic la distanţa pe ceilalţi şi pun stavilă exprimării propriilor sentimente.

In schimb, cei care se lasă pe spătarul unui scaun în fotoliu şi-şi împreunează mâinile la ceafă degajă detaşare şi încredere în sine. în aceste condiţii ei pot adopta această poziţie, pentru a se plasa in postura de lider faţă de cei aflaţi în aceeaşi încăpere, indiferent dacă aceasta contrazice sau nu realitatea.

Deseori ne gândim că gesturile pe care le facem în mod obişnuit pentru a ne ajuta în comunicarea cu semenii noştri au semnificaţii universale. De cele mai multe ori însă realitatea ne contrazice. în majoritatea ţărilor musulmane, de exemplu, întinderea mâinii cu palma în sus este luată drept un gest obscen.

Degetul mare ridicat în sus şi pumnul strâns semnifică în general un semnal pentru reuşită , "totul e O.K.., totul e în regulă ", sau adresat unui şofer, indicaţia de a trage pe dreapta. Grecii însă îl interpretează drept profund obscen şi jignitor.
În ţările de limbă engleză, degetul mare lipit de arătător, cu care .formeaza un cerc reprezinta admiratie si laudă pentru cel care-l vede. In.alte tarări are cu totul alt sens: francezii îl traduc prin "zero", italienii prin "homosexual", iar japonezii prin "bani".

De câteva ori pe zi ne salutăm cunoscuţii prin strângeri de mană. După felul în care ni se răspunde, putem să caracterizăm atitudinea faţă de noi a celuilalt.
Mulţi bărbaţi folosesc acest gest pentru a arăta că se află în poziţie dominatoare. Pentru aceasta, în afară de strângerea de mână sa să nu mai rămână deasupra. Iată un truc pentru a-i diminua atuurile pe care le consideră că le are asupra dvs: întoarceţi braţul uşor, astfel încât mâna sa să nu mai rămână deasupra, şi, în acelaşi timp, îndreptaţi un picior în faţa celuilalt şi faceţi un pas înainte, ceea ce semnifică păstrarea zonei voastre private.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 28 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---