„Omul,oricât ar fi de sărac, posedă un bun de preÅ£ pe care trebuie să-l păstreze ÅŸi să-l apere, chiar dacă aceasta l-ar duce la spânzurătoare, această comoară e demnitatea umană.â€(Add Al Malik Muri- Cântarea pământului)
Nu ne putem apleca asupra acestui citat celebru fără a gândi,prin extensie, că folosirea sintagmei „demnitate umană†se referă atât la cazul particular,cât şi la general ; cele două aspecte se întrepătrund,oricât am încerca să le separăm, pentru că, dacă pri-vim în contextul general, acela de demnitate socială,de demnitate a unei societăţi clădite pe valori morale ,aceasta se bazează implicit pe aspectul particular,p
e caracterul demn al fiecărei persoane care alcătuieşte societatea respectivă.
AÅ£i putea spune :niciodată societatea nu va putea controla comportamentul fiecărei persoane ÅŸi nu va putea forma indivizi după acelaÅŸi tipar,general acceptat,al binelui,ÅŸi mereu se vor găsi din cei care să încalce regulile. Dar aÅŸ putea să vă răspund cu cu-vintele lui Boccacio:†Într-un cârd de porumbei albi, un corb negru adaugă un plus de frumuseÅ£e pe care n-ar aduce-o puritatea unei lebede.â€
Şi atunci nu ne rămâne, cel puţin nouă,cadrelor didac-tice, decât să luptăm cu armele noastre pentru a îndeplini dezide-ratele unei societăţi democratice:formarea copiilor şi tinerilor în spiritul cetăţeniei democratice,şi să facem asta cu mare respon-sabilitate, cu atât mai mult cu cât noi contribuim la formarea şi dezvoltarea personalităţii omului de mâine.
Dintre toate aspectele formării personalităţii, cel privitor la educaţia morală şi civică ocupă un loc central, dacă nu chiar prioritar. De ce? Pentru că pe această atitudine se grefează tot comportamentul individului. În al doilea rând,pentru că această atitudine sau acest tip de comportament este un indicator al concordanţei sale cu normele morale şi juridice ale comunităţii în care trăieşte persoana respectivă şi la care se raportează,în gene-ral,statutul său social şi chiar cel profesional .
Asocierea comportamentului moral cu cel civic nu este întâmplătoare şi nici forţată,ci dimpotrivă. Cele două comparti-mente ale relaţiilor sociale se sprijină şi se întrepătrund reciproc Nu poţi fi moral fără a respecta legislaţia, tradiţiile şi valorile unei societăţi şi nici nu te poţi comporta corect din punct de vedere ci-vic dacă nu te conformezi principalelor reguli şi valori mora-le,care guvernează viaţa comunităţii respective.
Accentul pus pe elementul final al educaţiei morale, pe actul moral, care-l apropie pe individ de idealul social, îl va ajuta pe fiecare tânăr să-şi mobilizeze forţele în vederea afirmării şi a autoformării în direcţia fericită a finalizării cerinţelor morale.
Trebuie evidenÅ£iată libertatea ca o notă care valorizează acÅ£iunile conform principiilor juridice ÅŸi etice. ÃŽnsă chiar ÅŸi în spi-ritul libertăţii de afirmare,tinerii trebuie să Å£ină seama de percep-tele înÅ£elepciunii străvechi. Aristotel, fiu al celei mai vechi demo-craÅ£ii din lume,sfătuia:†trebuie să ÅŸtii să te supui ca să fii în măsu-ră să comanzi cum se cuvine.â€
O problematică specifică epocii de tranziţie o constituie necesitatea combaterii unor consecinţe ale fostului regim, şi anu-me, duplicitatea unui anumit comportament,aşa zis moral, deter-minat de situaţii specifice (ex: o conduită morală în public şi alta în particular).
Se impune punerea în prim plan a valorilor reale, a drepturilor şi libertăţilor individului, a responsabilităţii, a sincerităţii, a sprijinului reciproc şi a unui civism elevat.
Pe lângă evidenţierea adevăratelor valori şi promovarea acestora, avem, în plan paralel, de efectuat o muncă asiduă în sco-pul prevenirii şi combaterii instalării unor comportamente non- valorice, care constituie o problemă reală şi sunt o consecinţă neavenită a schimbărilor produse în societatea noastră o dată cu instalarea democraţiei.
Aceste grave probleme sunt: vagabondajul, consumul de droguri, infracţionalitatea infantilă.
Am expus care sunt dezideratele şi care sunt problemele unei societăţi democratice şi implicit conţinutul educaţiei moral-civice. Dar care sunt modalităţile prin care le aducem la îndeplinire?.Două sunt aspectele importante din perspectiva pedagogică a procesului de formare a comportamentului moral şi civic al viitorului cetăţean, şi anume:
a) adoptarea sistemului de lucru sau a metodologiei educaţiei moral-civice la particularităţile de vârstă şi individuale, cât şi la exigenţele comunităţii în care se dezvoltă tânărul;
b) asigurarea unei legături organice şi a unicităţii între aspectul informaţional şi cel acţional, altfel spus, între cunoştinţele şi convingerile morale şi conduita moral-civică.
O constatare care se impune este aceea că formarea unui comportament moral-civic fiind un proces complex, delicat şi de lungă durată, ea pretinde o metodologie complexă, variată, dinamică şi adecvată numeroaselor comportamente care trebuie formate şi dezvoltate.
Principalele metode care stau la dispoziţia oricărui e-ducator sunt: explicaţia morală, prelegerea morală, convorbirea, conferinţele, dezbaterile morale, problematizarea, studiul de caz, exerciţiul moral, aprecierea şi sancţionarea sau aprobarea-deza-probarea.
Manualele de educaÅ£ie moral-civică constituie un su-port de lucru bogat ÅŸi variat, însă scopul prelegerii mele nu este acela de a expune lucruri unanim cunoscute, ci de a veni cu ele-mente noi din experienÅ£a personală. ÃŽn acest sens, pot să spun că am folosit cu rezultate excepÅ£ionale, ca metodă de lucru, dezba-terea unor citate din autori celebri ÅŸi a unor cugetări din lumea întreagă, corolar al unei înÅ£elepciuni străvechi, nu neapărat în cadrul orelor de educaÅ£ie moral-civică,ci în momente de dezbatere din ciclul „Maxima săptămâniiâ€.
Impactul produs de numele unei personalităţi renumite, care a lăsat omenirii un dicton celebru, a făcut să crească gradul de receptibilitate a elevilor la conţinutul dezbaterii şi în conse-cinţă a sporit eficienţa demersului educativ, nemaivorbind de faptul că acest element a condus la ridicarea nivelului de cultură generală.
Åži acest din urmă lucru contează destul de mult pentru că, citând pe marele Rabindranath Tagore „Cultura îl înnobilează pe om; sub influenÅ£a culturii omul devine mai bun ÅŸi mai nobil în toate privinÅ£ele..â€
Ataşez în anexă câteva din maximele şi cugetările pe care le-am folosit ca subiect de dezbatere.
Citate marcante :
„Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina, uneori trebuie s-o rupemâ€
Achille Chavee- Aforisme
„GândeÅŸte-te mereu la ce eÅŸti, la ce ai fost , la ce vei fi. Condamnă-Å£i trecutul, îmbunătăţeÅŸte-Å£i prezentul, teme-te de viitor, adică de păcatâ€
Jan Hus- Scrisori
„Cine a văzut vreodată o bijuterie frumos cizelată de bijutier cu ajutorul ciocanului?â€
Jan Amos Comenius-Didactica Magna
„Oricine a trăit astfel încât conÅŸtiinÅ£a lui să nu-l poată învinui de nimic, simte o mulÅ£umire vie, care-l face fericitâ€
Rene Descartes- Discurs asupra moralei
„Omul cel mai fericit este acela care-i face fericiÅ£i pe cât mai mulÅ£i oameniiâ€
Denis Diderot- Cugetări filosofice
„Cred că un bun cetăţean va prefera cuvintele care pot aduce salvarea, cuvintelor care produc numai plăcereâ€
Demostene- A treia Olyntiană
„Acolo unde nu există muncă, cultură ÅŸi iubire, nu există libertateâ€
Mihai Eminescu – Cugetări
„Omul cu adevărat bun este cel care ar fi putut fi rău ÅŸi n-a fostâ€
Nicolae Iorga- Cugetări