Educaţia morală este o latură a educaţiei care are în vedere formarea copilului în concordanţă cu valorile, principiile, normele şi regulile sociale care reglează relaţiile dintre oameni.

Realizarea educaţiei morale este influenţată de cei din jur,de semnificaţiile acordate de societate valorilor morale,precum şi de adaptarea fiecărui om la normele morale ale societăţii.

Dezvoltarea morală a personalităţii umane este rezultatul interdependenţei dinamice dintre determinarea socială ,concretizată în exigenţele moralei sociale,şi autodeterminarea personală, reprezentată de factorii interni, subiectivi, antrenaţi în acest proces.

Principalele instituţii sociale care se implică în e ducaţia morală sunt : familia, şcoala, comunitatea(etnică, naţională, internaţională), biserica, instituţiile cultural-educative, mass-media.

Influenţele şi acţiunile educative pe care le exercită instituţiile sociale se află în strânsă interdependenţă, de aceea este important ca ele să se desfăşoare convergent, unitar, şcoala şi familia având în acest sens, un rol catalizator. Realizarea educaţiei morale poate avea uneori un caracter difuz în practică sau se poate confrunta cu problema relativizării scalei valorilor morale. Educaţia morală este determinată de următoarele conţinuturi :
- educaţia în spiritul disciplinei ;
- educaţia pentru muncă ;
- educaţia în spirit umanist ;
- eduarea unor trăsături de voinţă şi caracter.

Educaţia morală contribuie la realizarea unei educaţii integrale a omului, fiind în strânsă conexiune cu laturile clasice ale educaţiei (educaţia intelectuală, estetică, fizică etc) şi cu ‘noile educaţii’ (educaţia ecologică, educaţia economică, educaţia pentru timp liber, educaţia pentru sănătate etc.).

Educaţia morală este un proces continuu, toate disciplinele de învăţământ cu situaţiile educative specifice având o contribuţie în sfera morală. În funcţie de vârsta copiilor, de contextul general, de conţinutul utilizat drept suport pentru educaţia morală, educatorul poate alege strategii analogice, inductive, deductive, algoritmice, euristice etc.

Există, pe lângă metodele şi situaţiile generale de predare-învăţare, metode specifice de educaţie morală, ele fiind utilizate pentru formarea conştiinţei morale (mai ales metodele expozitive) sau pentru formarea comportamentului moral al copiilor (metode acţionale).

Activităţile de educaţie morală pot fi organizate sub formă de: joc, activităţi didactice, activităţi extradidactice, concursuri, filme, teatre, spectacole etc.

Activităţile pentru realizarea dimensiunii morale a educaţiei morale în grădiniţă se împart în două grupe distincte :activităţi obligatorii şi activităţi libere.

ACTIVITÄ‚Å¢I OBLIGATORII :

a) Activitatea de educare a limbajului ,prin unele dintre conţinuturile abordate, realizează aspecte ale educaţiei morale.Personajele din poveşti şi basme dezvăluie copilului curajul, bunătatea, hărnicia, altruismul, prin opoziţie cu trăsăturile negative respective.Copiilor le plac poveştile, poeziile şi aderă afectiv la comportamentele pozitive ale eroilor preferaţi.

Dincolo de aspectele de conţinut ale acestei categorii de activităţi, cele legate strict de dezvoltarea limbajului au, de asemenea, valenţe în planul educaţiei morale.Copiii îşi însuşesc sintagmele exprimării politicoase, ale salutului corect, îşi educă expresivitatea limbajului cu efecte asupra conduitei morale.

b) Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător îi ajută pe copii să cunoască şi să respecte fiinţa umană, indiferent de ipostaza socială în care se află acesta, să respecte vieţuitoarele şi să le îngrijească, să-şi însuşească normele morale ale colectivităţii din care fac parte.

c) Activităţile de desen, pictură, modelaj, activitătile practice au interesante valenţe pentru educaţia morală.Copiii învaţă să se bucure atunci când pregătesc un dar, să-l ofere politicos,să fie mândri că participă cu forţe proprii la înfrumuseţarea locului în care trăiesc şi se joacă.

d) Activităţile matematice , dacă sunt bine organizate şi realizate , educă un comportament civilizat în timpul derulării lor, capacitatea de a se supune cerinţelor formulate de adult sau de partenerul de activitate, de a răspunde la întrebări, de a asculta întrebările celorlalţi, sprijină dezvoltarea capacităţii de cooperare, de inter- şi autoevaluare.

ACTIVITÄ‚Å¢I LIBERE :

Aceste activităţi lasă deschisă posibilitatea consolidării unor comportamente morale.Copiii transpun în jocul lor conduite ale adulţilor, se apreciază între ei imitând comportamentul evaluativ al acestora.Educatorul trebuie să urmărească acest comportament ludic, imitativ, să-i surprindă nuanţele şi, când este necesar, să intervină cu tact şi eficienţă, corectiv.

Prin întregul lor conţinut, activităţile din grădiniţă contribuie prin căi specifice la punerea bazelor conştiinţei morale, la înşuşirea de către copii a regulilor de comportare civilizată, la cultivarea spiritului de ordine şi disciplină,a hărniciei, respectului, modestiei şi curajului.

Jocurile de ordonare prin comunicarea nonverbală ca ‘Fă la fel ca mine’ întăresc grupul social şi, prin aceste jocuri, copiii îşi vor forma deprinderi de igienă personală.

La sectorul Construcţii copiii lucrează împreună stabilind relaţii interpersonale şi de cooperare prin jocuri ca ‘Grădiniţa’,’Curtea de joacă’, ‘Cartierul’.

Prin jocurile de rol ‘De-a familia’, ‘De-a doctorul’, ‘De-a educatoarea’ copiii imită activităţile vieţii cotidiene, relaţiile care se stabilesc între oameni.

Pentru consolidarea unui set de valori stabil şi coerent care sprijină grădiniţa în formarea la copii a unei conduite favorabile , a unui stil de viaţă sănătos, este necesară eficientizarea relaţiei şcoală-familie.Familia reprezintă elementul cheie în socializarea copilului cu colectivul grupei find consultată cu privire la activităţile educative din grădiniţă şi cu privire la activităţile opţionale pa care doresc să le desfăşoare copiii.

Implicarea părinţilor duce la conştientizarea rolului lor în educaţia intra şi extracurriculară la nivel preşcolar şi le suscită dorinţa de a se implica mai mult material şi logistic în realizarea tuturor activităţilor propuse de educatoare.

Grădiniţa este o parte minoră ca dimensiune a comunităţii, dar devine foarte importantă prin structura ei calitativă de a determina , prin funcţionarea ei, viitorul celorlalte elemente ale parteneriatului( familia este prima influenţată de calitatea activităţii grădiniţei, apoi şcoala este la fel de interesată de educaţia preşcolară, iar comunitatea locală este cea care cumulează toate influenţele viitorului prin educaţia preşcolară).

Educaţia preşcolarilor este activitatea pentru care concură părinţii, grădiniţa şi toată obştea cumulată în jurul unor autorităţi municipale, orăşeneşti sau comunale.Şcoala , prin ciclul primar, preia ştafeta de la grădiniţă şi este pusă în faţa unor copii cu un anumit stadiu de educaţie.

Cu cât se complică viaţa socială, este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea şi pentru asigurarea viitorului lumii,de continuitatea culturii şi civilizaţiei umane.
<sub>Referinte :
1. Gheorghe Tomşa- « Psihopedagogie preşcolară şi şcolară »-MEC 2005
2. ISJ Dolj-« Valenţe ale educaţiei moderne în formarea personalităţii umane competitive în plan european »-Ed. Arves 2005
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: educatie, prescolari, societate, relatii

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 20 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---