Educaţia moral-civică este o dimensiune importantă a personalităţii omului societăţii democratice, întrucât progresul economic şi spiritual depinde de gradul de angajare al fiecăruia în efortul comun de creştere a calităţii vieţii. Morala cuprinde valorile, pricipiile, normele şi regulile determinate de cerinţele socierăţii pentru a reglementa relaţiile dintre oameni.

Profilul moral-civic al personalităţii este centrat pe valorile societăţii democratice, care generează obiectivele şi conţinutul educaţiei morale. Dintre aceste valori, se pot cita-libertatea de opinie şi pluralismul, izvor de idei noi şi promovare a competiţiei-respectul demnităţii umane şi a valorii omului, creator de valori materiale şi spirituale.

Demnitatea nu are nimic comun cu aroganţa, cu umilirea şi înjosirea, ci presupune respect faţă de valoarea autentică a fiecăruia, valoare conferită de produsele muncii şi de comportarea sa; egalitate în faţa legilor şi supremaţia normelor de drept; respectarea normelor morale ale societăţii democratice; responsabilitatea fiecăruia pentru acţiunile proprii; atitudinea participativă la bunul mers al societăţii şi spirit de cooperare; disciplina şi etica muncii, onestitatea.

În primul stadiu (al moralei eteronome), copilul execută prin imitaţie ceea ce observă sau îi cer adulţii. În stadiul autonomiei morale el începe să înţeleagă conţinutul normelor morale şi le interiorizează, iar în cel de al treilea stadiu convingerile, judecăţile şi sentimentele morale se dezvoltă şi se stabilizează, conturându-se conştiinţa lui morală. Î n acest proces, atitudinile constituie o sursă de motivaţie, fiind definitorii pentru formarea caracterului, întrucât ele desemnează poziţia persoanei faţă de anumite obiecte, evenimente, valori, fapte, situaţii.

La preadolescenţi şi adolescenţi este important să le formăm o atitudine corectă faţă de propria persoană, faţă de muncă şi învăţătură, înţelegând necesitatea competenţei în societatea democratică, precum şi atitudinea corectă faţă de valorile societăţii democratice, oferindu-le modele pozitive în această direcţie.

Noţiunile şi convigerile morale nu sunt suficiente pentru formarea unei conduite morale stabile, ci sunt necesare deprinderi şi obişnuinţe. Dacă deprinderile sunt componente automatizate (ca de exemplu cele de comportare civilizată), obişnuinţele exprimă şi cerinţa interioară de a săvârşi un act moral – de exemplu, a ajuta pe cineva la nevoie.

Educaţia moral-civică este un proces complx şi de durată desfăşurat stadial pe baza unor obiective precise:

a) formarea conştiinţei morale care include reprezentări, noţiuni şi judecăţi morale,convingeri, sentimente şi atitudini morale, aspiraţii şi idealuri morale;

b) formarea conduitei morale alcătuită din deprinderi şi obişnuinţe morale;

c)formarea trăsăturilor de voinţă şi de caracter.

Numai unitatea dintre conştiinţă morală, conduită şi trăsăturile pozitive de caracter pot defini profilul moral al personalităţii. Între conştiinţă şi conduită există o relaţie dinamică, întrucât convingerile morale se formează pe baza interiorizării normelor şi a principiilor morale, iar convingerile, odată formate, se manifestă în comportamentul moral, care, la rândul său, deschide calea pentru o nouă înţelegere şi acceptare a nornelor morale.

Formarea conştiinţei morale se realizează, în şcoală, prin instruirea morală, prin însuşirea de către elevi a cunoştinţelor care reflectă normele, principiile şi regulile de comportare socială, prin conştientizarea semnificaţiei sistemului de valori morale.

Dacă educaţia morală o explicăm şi o realizăm din punct de vedere al conţinuturilor,scopurilor sistemului acţional metodologic de care dispune,în funcţie de structura fenomenului moral,redată de un limbaj cu o mare încărcătură noţională şi în funcţie de structura şi stadialitatea dezvoltării conştiinţei morale individuale cu momentele ei fundamentale-gândirea şi acţiunea-tot aşa trebuie să privim şi educaţia civică.

Aceasta este acţiunea de integrare a omului ca cetăţean sau viitor cetăţean în realităţile în care trăieşte,referinţa ei fiind instituţiile statului democrat din punct de vedere al respectului faţă de stat,faţă de ordinea de drept şi ordinea publică,al îndeplinirii corecte şi conştiincioase al obligaţiilor civice.

Copilul şi adolescentul au nevoie pentru dezvoltarea lor socială de imaginea şi înţelegerea instituţiilor statului şi a îndatoririlor pe care le au în viaţa socială.

Educaţia civică urmăreşte un tip de instruire şi de comportament proprii ei ce presupun un proces psihologic de înţelegere şi apreciere a ceea ce este drept şi nedrept,permis şi interzis,legal şi ilegal în convieţuirea sociaă. Anume:

- cunoaşterea structurii şi funcţionalităţii statului şi asimilarea cunoştinţelor despre legile acestuia ca instrument de acţiune asupra comportamentului cetăţenilor ţării+

- cunoaşterea şi asimilarea valorilor democratice pluraliste şi a cunoştinţelor despre drepturile omului în statul de drept+

- dezvoltarea însuşirilor comportamentului civic necesare participării la treburile publice ale ţării.

Prin aceste scopuri educaţia civică interferează cu valorile şi normele referenţiale ale fenomenului moral şi politic,cu faptele şi valorile referenţiale ale fenomenului de conştiinţă naţională.
_{sursa imaginii: freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educatie, personalitate, moralitate, dimensiune, societate, progres

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 04 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---