Educatia in domeniul drepturilor omului trebuie sa se preocupe sa instruiasca elevul nu numai asupra catorva lucruri ci sa-l formeze spiritual pentru a invata si a intelege niste valori universale, care stau la baza evolutiei unei societati civile.

"In Evul Mediu, unitatea europeana se sprijinea pe religia comuna. In timpurile moderne ea a cedat locul unei culturi care a devenit realizarea valorilor supreme prin care europenii se recunosteau, se defineau, se identificau. Astazi, cultura, la randul ei, cedeaza si ea locul. Insa la ce si cui? Care este domeniul in care se vor realiza niste valori supreme, susceptibile de a uni Europa?"-Milan Kundera

Visul unei Europe unite nu poate fi conceput daca nu se iau in seama si referintele religioase ale indivizilor sau comunitat ilor. De altfel, unul dintre fundamentele acestei unitati il constituie crestinismul, care marcheaza cea mai mare parte a continentului. Pornind de la intelegerea si iubirea aproapelui putem pleda pentru comunicare, toleranta, cooperare si recunoasterea diversitatii. “ Caci toti suntem fii ai lui Dumnezeu prin credinta in fata lui Iisus Hristos”.

E cunoscut faptul ca cei care se conduc dupa valori religioase sunt mai buni, mai drepti, nu savarsesc fapte antisociale, sunt mai umani.

Inceputa de la o varsta frageda, de catre familie, educatia religioasa isi cere dreptul de a fi continuata in scoala. Familia a pus doar bazele unor cunostinte si atitudini ce se vor desavarsi mai tarziu. O educatie realizata in scoala este deosebit de necesara, deoarece aici elevul isi petrece o mare parte a timpului. Deosebit de important este modul in care religia poate sa uneasca, dar si sa dezbine.

De exemplu, in ultimul timp au existat in diferite colturi ale lumii ostilitati etnice si religioase. De aceea este necesara o deschidere interculturala, precum si o educatie religioasa in spirit interconfesional.

Se stie ca religiile difera in functie de ritualuri, forme de celebrare, continuturi doctrinare, insa toate se trag din aceeasi radacina si reclama acelasi fundament-transcendentul. Trebuie sa avem in vedere ceea ce uneste religiile fara a emite judecati de valoare.

Profesorul care preda religia trebuie sa fie deosebit de deschis si tolerant la diversitatea pe care o imbraca religia elevilor sai. E necesara o comunicare autentica si renuntarea la a pune in balanta valorile religiei proprii cu cele ale altor religii.

Alteritatea trebuie intampinata cu respect si consideratie, fara a se incerca atragerea ei spre religia care ne este proprie. E necesara acceptarea alteritatii in ciuda normelor care ne separa. In vreme ce noi promovam respectul reciproc, toleranta si aderarea la valorile care sunt proprii, alteritatea trebuie sa se realieze la acelasi tip de comportament. Convertirea alteritatii la propria religie nu este echitabila si este inadmisibil sa aiba loc la orele de religie predate in scoala. E bine ca celalalt sa fie acceptat asa cum este, fara a se incerca “indreptarea” acestuia spre calea cea buna. In fond educatia religioasa nu trebuie sa faca distinctia intre valorile noastre, care sunt invariabil bune, si valorile altora, care sunt privite ca inferioare. Religia poate fi predata intr-un spirit de solidaritate si toleranta.

In lume se simte o nevoie din ce in ce mai mare de comunicare interculturala si interreligioasa.

O educatie religioasa in scoala se poate face plecand de la confesiunea proprie si ajungand la cunoasterea valorilor proprii altor religii. E necesara cunoasterea normelor dupa care se conduce alteritatea pentru a putea comunica si coopera mai bine. E bine sa ne folosim de fortele pozitive ale religiilor pentru a stimula intelegerea interculturala si interconfesionala. Astfel, se poate porni de la mecanismele drepturilor omului pentru ca statul sa asigure securitate tuturor religiilor.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede ca: “in acele state in care exista minoritati etnice, religioase sau lingvistice, persoanelor care apartin acestor minortitati nu le va fi incalcat dreptul de a se bucura, in comun cu ceilalti membri ai grupului, de propria lor cultura, de a profesa si a practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limba”.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului promoveaza dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni. Insa, acest lucru nu este posibil in afara intelegerii si a acceptarii a ceea ce este celalalt, a convingerilor si credintelor pe care acesta le imbratiseaza. Astfel, legatura care se formeaza intre credincioasii de religii diferite nu ar fi posibila in absenta unei educatii interconfesionale.

In cadrul activitatii interculturale au loc numeorase discursuri referitoare la drepturile omului. Unul dintre cele mai elementare drepturi este toleranta. Fara toleranta nu este posibila o educatie interculturala si interconfesionala. In lipsa acesteia, diferentele culturale sunt hiperbolizate, ceea ce constituie cauza a numeroase conflicte. Toleranta ar putea fi invatata prin intermediul educatie religioase. Rolul religiilor in cadrul principiilor umane ar putea fi suprem daca il identificam cu standardele drepturilor omului. Acestea pot constitui linia de intrepatrundere dintre religie si cultura in orice societate.

Tot felul de activitati pot suscita o deschidere interculturala si interconfesionala:

- Participarea la evenimente culturale, la sarbatori si la activitati artistice locale;

- Vizitarea unor muzee si expozitii temporare care scot in evidenta imbogatirea unei regiuni de-a lungul istoriei, datorita prezentei diferitelor comunitati culturale si aportul lor;

- Corespondenta scolara, infratirile claselor sau ale scolilor, vizitele, schimburile lingvistice, participarea la sistemul Scolilor asociate ale Unesco ofera numeroase ocazii de invatare si de experiente interculturale si interconfesionale;

- Anumite activitati pot fi propuse in jurul “ Florii culturale”, punand in evidenta pluralitatea identitara (petalele florii) a fiecarui copil care este in acelasi timp asemanator cu ceilalti sub numeroase aspecte si diferit , specific, original sub alte aspecte.

Exemple de activitati :

Activitatea “Lucrati impreuna!”

Cu ce? Pregatim cartonase cu litere din alfabet (in functie de numarul de copii).

Cum? Inmanam fiecarui copil cate un cartonas din cele pregatite. Le cerem apoi sa se aseze in cerc. Le explicam ca le vom cere sa se aranjeze dupa diferite criterii:

“De exemplu, pentru prima data, aranjati-va in functie de locul pe care il are in alfabet, litera pe care o aveti scrisa pe cartonas”.

Dupa ce copiii s-au aliniat, le cerem sa se aranjeze in functie de luna in care sunt nascuti.

Se continua jocul cerandu-le sa se alinieze dupa inaltime, in functie de prima litera a prenumelor lor sau dupa prima litera a mancarii favorite.

Dupa ce au terminat jocul le spunem ca acest exercitiu le-a cerut sa colaboreze intre ei. Daca nu ar lucrat impreuna nu ar fi putut duce la indeplinire sarcina ceruta. Activitatea “Cu rabdare...”

Cu ce? Pregatim un joc “Marocco” sau spaghete uscate; cate un plic pentru fiecare copil. Punem in fiecare plic cate o bombana sau un semn de carte si il sigilam. Scriem pe fiecare plic:dragostea, bucuria, pacea, toleranta...

Cum? Inmanam fiecarui copil cate un plic si le spunem ca trebuie sa-si pastreze plicurile nedesfacute pana mai tarziu cand li se va da voie sa le desfaca.

Le explicam ca se vor juca un joc cu betisoare in grupuri de catre 4-6 copii. Un copil din fiecare echipa va tine betisoarele in mana si le va da drumul sa cada pe masa, in gramada. Scopul jocului este de a inlatura fiecare betisor din gramada fara a le misca pe celelalte. Fiecare coechipier va inlatura cate un betisor. In momentul in care unul dintre betisoarele din gramada s-a miscat este randul urmatorului copil sa continuie. Castiga copilul care a inlaturat cele mai multe betisoare.
(Pentru a inlatura betisoarele se poate folosi mana sau un alt betisor inlaturat mai devreme).

Dupa ce s-au anuntat castigatorii vom sublinia ca pentru a juca acest joc este nevioe de multa rabdare. Rabdarea este o trasatura de caracter pe care Dumnezeu doreste sa o aiba fiecare copil.

Religiile ocupa un loc important in activitatea de implementare a drepturilor omului. De exemplu, cele zece porunci promovate de crestinism au multe aspecte comune cu drepturile omului. Astfel poruncile: “sa nu ucizi”, “sa nu furi”, “sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau”, in viata laica se transforma in drepturi juridice, conform carora cel care savarseste o crima, un furt sau o nedreptate, va fi pedepsit prin privare de libertate.

Fiecare om are drepturi asupra propriei vieti, asupra bunurilor pe care le poseda si asupra integritatii sale. Respectarea acestor drepturi precum si respectarea celuilalt ca om echivaleaza cu iubirea aproapelului. Nimeni nu poate sa primeasca fara a oferi ceva in schimb. Nimeni nu poate sa se preocupe doar de sine, ignorandu-i pe ceilalti fara riscul de a se supune unei dezaprobari sociale.

Drepturile omului nu sunt deloc straine de preceptele religioase, difera doar modul de formulare. Atat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cat si in doctrinele religioase, omul este privit ca Om, indiferent de rasa, cultura sau religie.

Daca religiile pot raspandi spiritul solidaritatii, tolerantei si unitatii, atunci diversitatea ar putea fi un castig.

Formarea legaturilor de cunoastere si comunicare interconfesionala trebuie sa aiba la baza respectarea libertatii religioase. Aceasta include dreptul persoanei de a crede sau nu, de a face parte din orice grup religios.

Trebuie sa recunoastem in diversitate complexitatea, sa apreciem in ea bogatiile si sa construim, gratie diferentelor, o comunitate “integrata”, adica solidara.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educatie, interconfesionala, drepturile omului, valori universale, societatea civila, religie, crestinism

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 10 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---