In 1959 Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat pentru prima dată
Declaraţia Drepturilor Copilului, iar la 20 noiembrie 1989 Naţiunile Unite au adoptat Convenţia Internaţională a Drepturilor Copilului.

Normele, principiile şi valorile unei declaraţii universale sau “convenţii
internaţionale” au un caracter universal, cu toate că sunt criticate din cauza diversităţii ce rezultă din diferenţele de cultură şi tradiţie, respectarea drepturilor fundamentale ale omului constituie un element esenţial al actualului context intercultural. Drepturile omului nu alcătuiesc un univers închis şi nu constituie expresia unor valori absolute. Drepturile omului alcătuiec un minimum axiologic şi pragmatic, u n ansamblu de valori, norme, principii care orientează viaţa comună a indivizilor şi a societăţilor. Educaţia pentru drepturile omului nu înseamnă asumarea pasivă a unor valori impuse, ci constituirea unor valori-idei ca bază pentru respectarea lor.

F. Audigier şi G. Lagelée consideră că secolele al XVI-lea şi al XVII-lea au creat spaţiul politic şi juridic al afirmării drepturilor omului. Din punct de vedere logic, existenţa drepturilor omului se situează la originea vieţii sociale, iar din punct de vedere istoric, ideea dreptului natural este o moştenire a gândirii creştine şi a gândirii clasice.

Ideea de declaraţie datează din secolul al XVIII-lea şi este o creaţie a spiritului modern, iar ideea de declaraţie universală nu putea apărea decât în veacul nostru când s-au mondializat problemele cu care se confruntă omul în calitate de individ, grupare politică, socială, religioasă, profesională sau naţiune.

Premisa educaţiei pentru drepturile omului o constituie ideea că există anumite valori importante pentru umanitate în ansamblul ei cum sunt valorile de: egalitate, nediscriminare, respectul vieţii, libertate, respectul opiniilor, al credinţelor religioase etc.

Potrivit Federaţiei Internaţionale a Comunităţilor Educative (1998), copiii, deşi nu cunosc sensul conceptului de drepturi ale copilului, aproape toţi sunt convinşi că au unele drepturi. Educaţia pentru drepturile omului pune în joc valori şi atitudini care pot fi formate cel mai bine în perioada copilăriei . Educaţia preşcolară şi educaţia şcolară elementară constituie factori care pot favoriza asumarea acestor valori şi atitudini. Teoriile dezvoltării morale aduc argumente în favoarea necesităţii unei educaţii precoce (teoria lui Kohlberg).

Obiective ale educaţiei pentru drepturile omului

F. Audigier situează educaţia pentru drepturile omului într-un câmp de contradicţii din care enunţă:

• supunerea la norme şi învăţarea libertăţii critice. Educaţia pentru drepturile omului presupune transmiterea de norme şi principii care trebuie respectate ca atare şi exercitarea libertăţii critice;

• universalitatea şi dreptul la diferenţă. Pe de o parte, drepturile omului conturează un ansamblu de cunoştiinţe şi valori cu vocaţie universală, pe de altă parte, diversitatea contextelor sociale, politice, etice, religioase justifică revendicarea acestei pluralităţi;

• relaţia specială dintre spaţiul privat şi spaţiul public. O prejudecată foarte răspândită este aceea că transmiterea valorilor revine familiei, pe când şcoala are rolul de a transmite cunoştinţe; distincţia dintre public şi privat subliniază puterea instituţiilor şi a persoanelor asupra formării tinerilor;

• transmiterea de cunoştinţe şi formarea de atitudini. Educaţia pentru drepturile omului vizează dobândirea unor competenţe sociale, care dau fiecăruia posibilitatea de a dezvolta comportamente conforme principiilor drepturilor omului. Şcoala reuşeşte cu succes să transmită cunoştinţe, însş ea are şi datoria de a-l pregăti pe copil pentru îndeplinirea propriului rol. J. Delors consideră că acesta este sensul educaţiei civice.

Tot J. Delors spune că un proiect educativ cu privire la drepturile omului va include în mod necesar trei componente: cognitivă, afectivă şi atitudinală.
_{Referinte :
Momanu, Mariana. Introducere în teoria educaţiei. Editura Polirom, Iaşi, 2002
Delors, J. (coord.), Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei
Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
Durkheim, Ém., Educaţie şi sociologie. Editura Didactică şi Pedagogică,
BucureÅŸti, , 1980.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educatia, drepturile omului, drepturile copilului, organizatia natiunilor unite

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 06 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---