FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 2,087
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Colaborarea Gradinita-Familie in vederea dezvoltarii personalitatii prescolarului

Tag-uri Populare


educatie   scoala   familie   educare   societate   copii   integrare   democratie   elevi   gradinita   rromi   profesori   invatamant   incluziune   parinti   comportament   egalitate   prescolari   educatoare   dezvoltare   nevoi speciale   discriminare   comunitate   dizabilitati   moral-civica   minoritati   tigani   marginalizare   drepturi   formare   copii cu ces   personalitate   cultura   deficiente   libertate   violenta  

All Tags

Famous Forum

 

Colaborarea Gradinita-Familie in vederea dezvoltarii personalitatii prescolarului

 Q:   Intreaba despre Colaborarea Gradinita-Familie in vederea dezvoltarii personalitatii prescolarului       
Colaborarea Gradinita-Familie in vederea dezvoltarii personalitatii prescolarului Motto:"Orice om primeşte două feluri de educaţie: una dată de alţii şi alta, mult mai importantă, pe care şi-o face singur."
GIBBON

Preşcolaritatea reprezintă etapa de viaţă in care se ţes multe din structurile de profunzime ale personalităţii. Cu referire la intreaga copilărie, N. Wallon sublinia:”... in viaţa individului, copilăria reprezintă o valoare funcţională, fiind o perioadă in care se termină realizarea tipului speciei”. La această amplă construcţie contribuie ansamblul influenţelor exercitate atât de familie cât şi de instituţia preşcolară. Insă nici unul din mediile amintite nu asigură, acţionând singur, deplina dezvoltare psihică a copilului, ci numai completându-se una pe cealaltă.

Pregătirea pentru viaţă a o mului de mâine incepe din primele luni de existenţă şi primii chemaţi să pună bazele educaţiei sale sunt părinţii - familia.

Familia este cea care răspunde de satisfacerea trebuinţelor elementare ale copilului şi mai ales de protecţia lui. Acţiunea educativă din familie trebuie şi are intotdeauna un caracter intenţional, urmărind o anumită finalitate - formarea personalităţii copilului pentru integrarea lui in societate.

Educaţia făcută de primii educatori - părinţii - ca şi cea a grădiniţei, se răsfrânge asupra tuturor laturilor copilului in funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestuia.

Pe măsură ce copilul creşte şi se dezvoltă, cresc şi trebuinţele acestuia. In acelaşi timp, grădiniţa, ca prima instituţie care se conduce după principii şi metode ştiinţifice contribuie la formarea şi dezvoltarea psiho-fizică a copilului.
In etapa preşcolarităţii, in mod special, părinţii vor fi observat că intreaga responsabilitate faţă de reusita in procesul educaţiei copiilor poate fi formulată printr-o singură nrmă de acţiune: să asigure acestora nu numai condiţiile materiale necesare dezvoltării psiho-fizice, ci şi bazele trainice ale intregii formări, temelie pentru viitoarea personalitate adultă.
DE RETINUT:
- faptele de azi ale copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine;
- deprinderile şi convingerile conturate acum formează baza modului de acţiune in viitor;
- atiludinile şi comportamentele parinţilor vor fi primele modele copiate cu fidelitate de copii.

Acestă opinie porneşte de la punctul de vedere după care copilul trebuie considerat nu ca „un pui de om” ci ca „un viitor adult”, un viitor om de acţiune definit printr-o ţinută de inaltă răspundere faţă de propriul destin şi al intregii noastre societăţi.

Copilul preşcolar ar trebui să aibă toate condiţiile unui cadru optim in care să se dezvolte; această răspundere revine in mare măsură familiei care poate indeplini această sarcină printr-o colaborare judicioasă, eficientă cu instituţia preşcolară.
Familia oferă copilului un mediu afectiv, social, cultural. Mediul familial, mai ales sub aspect afectiv, este o şcoală a sentimentelor in care care se modelează sub acest aspect personalitatea. Copilul trăieşte in familia sa o gamă variată de relaţii interindividuale copiindu-le prin joc in propria conduită.
In condiţiile unei atmosfere echilibrate şi prielnice
dezvoltării copilului de vârstă preşcolară, familia este in primul rând cadrul existenţei biofizice al acestei dezvoltări.

Un bun dobândit şi mult apreciat, câştigat de către copil in primul rând in familie - este comportamentul moral ca rezultat al unui sistem de cerinţe precise, categorice dublat de un permanent respect pentru copil care trebuie să se simtă iubit şi ocrotit.

In accepţiunea cea mai largă a termenului, „COPIL BUN” - reprezintă in fapt suma trăsăturilor pozitive structurate in dinamica comportamentului: sârguinţă, cinste, iniţiativă creatoare, sociabilitate, politeţe, dispoziţie de colaborare etc.

Cultivarea la copilul preşcolar a dragostei de bine, de adevăr trebuie să se desfăşoare adaptat vârstei, ca un sistem referenţial. Cultivarea dragostei de bine, de adevăr are nevoie, mai ales, de acţiune şi nu de verbalism, de activitate şi nu de dialog, de descoperire a virtuţilor de către copil şi nu de oferire a lor de către părinţi.

Binele ajunge la copilul mic, de cele mai multe ori, sub forma „ e bine să faci aşa ! ” şi - mai ales „ nu e bine să faci ! ”.

Aprecierea copilului de bine < cu semnificaţia de normă de comportare şi nu de ordin ce trebiue ascultat > constituie calea spre inţelegerea binelui cu participare şi cu satisfacţiile care decurg. Interdicţia de a nu se juca pe stradă sau pe trotuar cu mingea trebiue să fie inlocuită cu masuri concrete, eficiente, creându-se un alt loc sau oferindu-i prilejul unor jocuri mai captivante cu participarea directă chiar a părinţilor.

Pentru a putea descoperi „ binele ” care mai târziu va deveni „ principialitate, cinste, spirit de a-ţi ajuta aproapele,criterii de evaluare a comportării ” este necesar ca in grupul familial să existe un cod de conduită bazat pe o egală respectare a normelor atât de către copii, cât şi de către părinţi. Respectiv, cerând copiilor să acţioneze intr-un anumit mod, părinţii să constituie modelul şi imboldul in acea direcţie şi nu factor derutant.

Participarea efectivă a părinţilor la necazurile copiilor, la evenimentele din viaţa acestora le dau linişte şi siguranţă. Nu frica, nu teama trebuie să-l determine pe copil la acţiune ; e bine să li se explice măsura greşelilor săvârşite, gravitatea acestora şi nu să se apeleze la măsuri unilaterale de natură să producă blocaje psihice şi dezaprobare socială.

Nu există adevăruri mici şi adevăruri mari, după cum nu există minciună mică sau mare: nu există domenii mărunte şi domenii mari in care se manifestă dragostea de adevăr ori inlocuirea acestuia prin neadevăr. Importantă pentru formarea copilului in sensul cultivării şi promovării adevărului este consecvenţa intre vorba şi fapta adultului.

Unitatea de acţiune a celor doi factori < grădiniţă - familie> in opera de formare a copilului este condiţionată de unitatea de vederi, de un mod comun de lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă.

Interesul comun al celor două instituţii trebuie să determine o mişcare de apropiere cu dublu sens, familie - grădiniţă, grădiniţă - familie, in vederea unei suficiente cunoaşteri a ambelor părţi.

Este foarte important ca educatoarea grupei să cunoască specificul fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilităţile lui intelectuale, precum şi particularităţile lui temperamentale şi de caracter.

Astfel, adând in vedere particularităţile de vârstă şi ţinând seama de temperamentul fiecărui copil, au putut reacţiona diferenţiat, incât eficienţa demersului educativ să fei optimă şi in concordanţă cu obiectivele programei instructiv-educative.

Cunoscând copii prin metode şi mijloace variate, am comunicat părinţilor concluziile observaţiilor mele, atrăgându-le atenţia asupra părţilor bune ale personalităţii copiilor, cât şi supra aspectelor nedorite avute in vedere atât de mine, dar şi de părinţi.

Pornind de la faptul că vârsta preprimară este cea de formare a personalităţii copilului, i-am antrenat pe părinţi prin participarea la unele activităţi desfăşurate cu copii, sugerându-le să continue şi acasă. Pe lângă discuţiile zilnice, şedinţele ocazionale şi tematice, vizitele la domiciliul copiilor o importanţă - şi nu efect imediat l-au avut activităţile demonstrative desfăşurate cu copii, pentru părinţi. Impactul participării lor la astfel de activităţi a fost acela al unei cunoaşteri a propriilor copii, dar şi a celorlalţi, putând să facă comparaţii.

Un rol important in realizarea acestui obiectiv l-a avut şi il are in continuare participarea părinţilor in organizarea unor excursii, vizite şi drumeţii cu diferite ocazii. Acest lucru i-a ajutat pe părinţi să-şi cunoască mai bine copii, putând astfel să intervină in anumite situaţii nedorite.

Copilul trebuie asigurat permanent de dragostea părintească şi să i se explice de ce i se interzice ceva.

In funcţie de reacţia pe care o au părinţii, un comportament pe care, de obicei, copilul il descoperă şi şi-l insuşeşte jucându-se, poate fi intărit sau slăbit.

Pentru a-i determina pe părinţi să acorde mai multă atenţie copiilor, in cadrul unei şedinţe le-am sugerat câteva intrebări:
1. Cât de mult se ocupă de educaţia copiilor?
2. Cine se ocupă in mod special de educaţia copiilor?
3. L-aţi pedepsit sau lăudat pe copil? Cum?
4. Vă place comportamentul copilului dumneavoastră?

Răspunsurile au fost surprinzătoare, bazându-se pe sinceritate: unii au recunoscut că nu au foarte mult timp liber, alţii că se ocupă mai mult bunicii, aşteptând ca educaţia copiilor să se facă numai la grădiniţă. Am observat că după aceasta, implicarea lor a fost mai activă, dorinţa de a cunoaste progresele copiilor a crescut de la o zi la alta.
Concluzionând, pot spune că, este foarte important de reţinut că este necesar să se acorde atenţie copilului permanent , să fie lăudat sau pedepsit pentru faptele sale.

Expresiile noastre faciale comunică deseori cel mai important mesaj - de exemplu un zâmbet.

Un zâmbet nu se plăteşte, dar valorează mult.
Pornind de la considerentul că o indrumare directă din partea cadrelor de specialitate din grădiniţă care asigură formarea şi dezvoltarea psiho-fizică, socială şi morală, cunoscând materialul de prelucrat - COPILUL - despre care ROUSSEAU preciza: „….. căutaţi să vă studiaţi cât mai bine copii, deoarece cu siguranţă nu-i cunoaşteţi ”, pot spune că am realizat o colaborare benefică pentru ambele părţi.

"Viaţa e alcătuită din obişnuinţe; până şi cinstea nu e decât o obişnuinţă; din momentul insă in care obişnuinţele nu se schimbă, viaţa devine un infern, iar noi nişte diavoli dezlănţuiţi, fără respect nici faţă de noi, nici faţă de ceilalţi".
ALBERTO MORAVIA
Referinte :
- „ Programa instructiv-educativă in grădiniţa de copii”
- „Revista invăţământul preşcolar Nr. 1-2/1994”
- „Pedagogie preşcolară - didactica - manual pentru şcoli normale - clasa a XI a Buc. 1997”
- „Revista invăţământul preşcolar Nr. 3-4/1995”
- „Copilul şi copilăria - revistă de pedagogie 1979”
- „Invăţământul preşcolar in mileniul III - 2005”
sursa imaginii : freeschoolclipart.com


Tag-uri: colaborare, gradinita, familie, parteneriat, educare



Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 20 January '08


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :