Intr-un dialog, cel mai prost obicei este de a te lăuda ; la fel de nefolositoare este şi „arborarea" unei superiorităţi faţă de interlocutor. Intr-o discuţie nu este bine să se urmărească a se obţine totul dintr-o dată ; mai bună este adoptarea metodei „pas cu pas". Mai bine o problemă rezolvată pe jumătate, decât una nerezolvată.
Este o greşeală asumarea voluntară de sarcini mai mari decât posibilităţile de a le realiza. Proştii sunt cei mai siguri dintre oameni; pentru ei nu există îndoiala, totul este clar ca lumina zilei, totul este împărţit între bine şi rău, în alb şi negru. Iar de la prostie la fanatism nu este decât un pas, pe care majoritatea proştilor îl fac.
Climatul de la locul de muncă este extrem de important. O atmosferă relaxan tă.de încredere reciprocă, climatul destins, lipsit de animozităţi şi tensiuni nejustificate duc la randament şi valoroase împliniri în muncă.

Când se lucrează într-un climat urât, de bârfă şi egoism, este imposibil ca omul să gândească frumos.

Credinţa în dreptate şi adevăr este prima şi cea mai puternică certitudine a unui om inteligent. Omului îi poţi lua orice, convingerile însă niciodată, iar talentul conducătorului constă tocmai în implantarea convingerilor în sufletul subalternilor.
Cel ce conduce pe alţii nu are ce căuta în faţa acestora, dacă nu iubeşte viaţa, omul, dreptatea şi adevărul. Un conducător făţarnic este mai degrabă un despot, iar cel fără credinţă în adevăr şi dreptate ocupă un post pe care nu-l merită.
Toţi oamenii doresc să li se facă dreptate şi să fie apreciaţi. Toţi sunt dornici de laude sincere şi iubesc complimentele care foarte rar li se acordă. Această sete de apreciere împinge totdeauna pe om înainte, îl determină să facă sacrificii şi să muncească mai mult.

Talentul de a conduce oamenii presupune, în fond, să le acorzi ceea ce ei doresc cel mai mult : elogii şi încurajări şi să le ceri ceea ce aştepţi de la ei : muncă şi disciplină. Nimic nu distruge mai mult dorinţa de afirmare şi ambiţia cuiva, decât subaprecierea venită din partea superiorilor. De aceea, dacă un subaltern face un lucru frumos, apreciază-l şi lăudă-l din toată inima.

Mulţi din cei ce conduc, când descoperă o neregulă, „tună" şi „fulgeră", iar când lucrurile sunt bine făcute, nu scot o vorbă.
Munca subalternului trebuie apreciată cu mai multă convingere decât munca proprie. Aprecierea este răsplata efortului şi a strădaniei subalternului. O muncă bine făcută, dacă este apreciată corespunzător, este premiza unei munci mai bune în viitor.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---