Comunicarea reprezintă un proces important din viaţa noastră. De multe ori o persoană poate comunica cu o alta fără să îşi dea seama, adică involuntar, fără să fie conştienta de această împărtăşire. Acest lucru se explică prin prisma faptului că noi comunicăm nu numai cu ajutorul cuvintelor, ci şi prin intermediul tonului vocii, al atitudinii noastre, al amplitudinii sau localizării respiraţiei, al variaţiei coloritului epidermei , îndeosebi a celei faciale. Limbajul corpului nostru estre extrem de relevant, putând împărtăşi celuilalt o stare sau o părere doar prin folosirea a anumite gesturi sau grimase.

CunoaÅŸterea limbajului trupului este deosebit de importantă, mai ales atunci c� �¢nd vine vorba de relaÅ£iile amoroase sau de flirturile ce preced sau nu o astfel de relaÅ£ie.
Prima privire pe care o aruncăm către o persoană descoperă mult. Această privire observă calităţile fizice ale celuilalt: dimensiunile, forma, culoarea, vârsta şi personalitatea. Imediat începe în mintea noastră un proces, aproape inconştient, în urma căruia evaluăm persoana respectivă pe o scară a interesului şi a dorinţei, care urcă de la un nivel scăzut până la unul foarte înalt. O posibilă evoluţie a relaţiei depinde aproape exclusiv dacă persoana aflată în vizor este considerată sau nu de către noi atrăgătoare.

Contactul vizual este o parte importantă a procesului de observare a persoanei interesate. Dacă noi o considerăm pe cealaltă persoană atrăgătoare, iar privirile se încrucişează, ochii noştri ne pot da de gol. Senzaţia respectivă este însoţită de cele mai multe ori de o accelerare a bătăilor inimii, de o îmbujorare datorată stânjenelii pe care o simţim. In punctul acesta, reacţia obişnuită este aceea de a ne îndepărta privirea, deoarece suntem obişnuiţi să rezervăm acest contact direct al ochilor doar celor pe care îi cunoaştem şi în care avem încredere. Trebuie să fim foarte atenţi în aceste momente pentru că propriul corp ne poate spune multe lucruri, fără ca noi să vrem. Nu degeaba se spune că ochii sunt oglinda sufletului.

Acest contact vizual poate avea loc în două etape: prima ar fi aceea când cele două persoane nu se cunosc deloc, dar care doresc să observe pe celălalt, iar a doua etapa este atunci când „partenerii” se cunosc deja. În ultima etapă, emoţiile pot fi controlate mai uşor, neexistând riscul atât de mare să ne dăm de gol prin limbajul corpului nostru. Atunci când contactul privirilor se realizează între două persoane care au dezvoltat deja legături de prietenie între ele, ochii se vor strânge într-un fel anume, conducând la alte gesturi de recunoaştere şi de salut - un zâmbet, o strângere de mână, înălţarea sprâncenelor sau fluturarea mâinii. Atunci când un străin se uită ţintă la noi, avem tendinţa de a ne feri privirea, astfel încât teritoriul personal, sau intimitatea, să nu ne fie invadate. A te uita ţintă la o persoană pe care nu o cunoşti bine, va face ca acea persoană să se simtă extrem de stânjenită sau să devină precaută.

De aceea, două persoane care se uită una la cealaltă, de obicei fac acest lucru mai degrabă pe rând, decât simultan. Dacă uneia dintre persoane îi place ceea ce vede, s-ar putea ca, la următoarea întâlnire a privirii celeilalte persoane, să adauge un zâmbet. Dacă, pe parcursul următoarelor schimburi de priviri, ochii nu exprimă nici un mesaj, probabil că relaţia nu va continua.


Sursa Imaginii - ruggedelegantliving.com

---

Tag-uri: comunicare, privire

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 12 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---