Omul este o fiinta sensibila, morala, care munceste si se joaca, dar , in acelsi timp, sau chiar inainte de toate acestea, omul este fiinta care vorbeste. În efortul său de supravieţuire, omul a ajuns să construiască unelte şi să le folosească, executând conştient diverse activităţi, care îi cereau nu numai efort fizic, ci şi necesitatea de a se înţelege cu ceilalţi, de a se pune de acord cu aceştia.

Limbajul este denumire dată oricărui sistem de semne care serveşte la comunicarea informaţiilor.

Prin limbaj, omul adaugă la prezentul atât de constrângător al animalelor experienţa şi amintirile trecutului, proiectând viitorul în dorinţe şi idealuri. De perioada copilăriei umanităţi i se pare că nu ne mai aducem aminte, aşa cum nu ne mai amintim nici de momentul când am deprins cuvintele în copilăria personală. Dar, odată învăţaţi să vorbim, reconstruim prin cuvinte trecutul. Istoria omenirii e posibilă numai prin cuvânt. Tradiţia, experienţa de viaţă şi cunoştinţele specializate s-au transmis, permiţând cu timpul formarea ştiinţelor, tot prin cuvânt.

Tipuri de limbaje : verbal (folosind vorbirea); neverbal (limbajul gesturilor, al inimicii); exterior (comunicând altora gândurile : în scris sau oral); interior (când judecăm în gând); natural (folosit în viaţa cotidiană): artificial (folosind simboluri).

între realitate şi modul cum este aceasta surprinsă de către gândire, îmbrăcând haina limbajului, se pot stabili multiple legături.

Fiecare dintre noi ne raportăm la o realitate, pe care o cuprindem în limbaj, construind-o sau reconstruind-o cu bună ştiinţă, ori fără să ne dăm seama.Limbajul uman are şi cuvinte care nu trimit la realităţi, cum am zice, „ palpabile." . De pildă, lumea basmelor cu Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana, dar şi entităţile matematicii : numerele, figurile geometrice. Nimeni nu caută în lumea înconjurăluare numărul în sine, ştiind că are de i face numai cu obiecte numărabile.

Realitatea se schimbă ; la rândul ei limba se transformă. Orice lucru nou aduce un cuvânt nou ; înţelesurile de altădată ale cuvintelor se modifică, unele limbi nu se mai vorbesc.

Oamenii lumii moderne dau noi accepţiuni noţiunilor antice. De pildă, cuvântul iertare, din latinescul libertare, care însemna a elibera din sclavie, a dezrobi, de unde "iartă-mă", era tot una cu eliberează-mă din sclavie (Titu Maiorescu).

Transformările permanente ale limbii se fac în funcţie de evoluţia gândirii, de necesităţile de comunicare în continuă creştere.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 29 March '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---