Principalii factori care ajuta copilul in desavarsirea propriei educatii sunt scoala si familia. Pentru o buna colaborare intre acesti doi factori este nevoie de multa comunicare din partea lor. Parintii nu au doar rol biologic ci si obligatia de a-i creste, a-i ingriji, de a-i educa.

Nu numai scoala are sarcina de a se ocupa de educatia copilului, tinand seama ca familia este cea care-i ofera primele informatii despre tot ce-l inconjoara, ca de la ea primeste copilul primele norme si reguli de conduita dar si climatul social si afectiv necesar dorintelor sale, peceta pe care parintii o lasa asupra structurii spirituale si morale a personalitatii copiilor se mentine toata viata.

Analizand situatiile in care se manifesta de multe ori educatia in familiile copiilor se pot identifica m ai multe tipuri de parinti :

a) unii inteleg sa-si adapteze stilul lor de educatie cu al scolii;
b) altii nu constientizeaza efectele negative ale metodelor aplicate in educatie;
c) altii refuza sa admita ca relatiile lor educationale cu copiii sunt deficitare.

Scoala, personalul didactic, are sarcina sa identifice situatiile problematice, sa comunice cu familia in favoarea elevilor si mai ales sa constientizeze faptul ca relatia de colaborare scoala-familie este benefica pentru obtinerea performantelor scolare.

Daunatoare pentru copii este atitudinea unor parinti care nu au obtinut de la copiii lor rezultatele dorite. Ei nu isi dau seama ca aceste rezultate tin de mai multi factori : nivelul de inteligenta, mediu si starea de sanatate. Aceste neintelegeri duc uneori la abandon scolar.

Cazurile « Copii in dificultate » trebuie analizate indeaproape de catre cadrele didactice din scoala.

Nu este deloc simplu sa conduci spre maturitate o fiinta umana, mai ales daca ea este « in dificultate ».

Scoala trebuie sa creeze servicii care sa faca fata celor mai particulare situatii (copii deficienti, cei cu tulburari de invatare). Se impune in primul rand cunoasterea profunda a particularitatilor pshihologice si socio-culturale ale copilului in dificultate.

Trebuie sa existe o colaborare sincera intre toti cei implicati in procesul de educare al acestor copii (cadre didactice, profesori de sprijin, consilier educational, parinti, bunici, frati).

Tinand cont de toate acestea trebuie sa se caute modalitati de initiere a unor activitati comune pentru a stabili contacte cu comunitatea.

Cadrul didactic are un rol foarte important in educatia acestor elevi, astfel ca el trebuie sa tina seama de mai multe principii:
- sa mentina un climat optim in clasa ;
- sa castige respectul copilului ;
- sa gaseasca cele mai eficiente metode de antrenare a copilului in rezolvarea unor responsabilitati ;
- sa creeze relatii de incredere, afectiune si comunicare si sa elimine acele elemente care ii furnizeaza elevului argumente pentru adoptarea unor conduite rebele ;
- relatia cu parintii sa vizeze opiniilor si convingerilor cu privire la procesul de integrare, motivatiile si interesele acestora.
Ratiunea pentru care copiii in dificultate se integreaza nu este aceea de a ii face « normali » , ci de a la insufla valori, comportamente si aspiratii specifice celorlalti copii.

Iata cateva sfaturi pentru invatatorul care are in clasa « copii in dificultate »:
- sa aseze copilul intr-o banca unde el sa poata auzi si vedea bine, iar invatatorul sa ii poata urmari progresele;
- sa se asigure ca este ascultat, auzit si i se intelege mesajul transmis;
- sa dea indicatii copiilor in timpul activitatilor daca acestia intampina dificultati ;
- invatatorul trebuie sa aiba rabdare cu elevul daca se balbaie, daca are goluri in memorie ;
- sa implice elevul in cat mai multe activitati adecvate posibilitatilor lui ;
- sa formuleze intrebari astfel incat toti elevii sa poata raspunda la ele ;
- sa pastreze unitatea de cerinte de comportare pentru toti copiii din clasa ;
- sa trateze copilul cu deficiente la fel ca si pe ceilalti copii din clasa (in masura posibilitatilor) ;
- sa mentina legatura cu parintii copilului pentru a se sfatui cu ei si pentru a-i informa despre progresele copilului – ei sunt persoanele cele mai importante pentru a ajuta invatatorul in eforturile depuse in procesul educativ.
Invatatorul trebuie sa-i implice activ pe parinti in activitatea scolii, in organizarea activitatilor extrascolare.

Membrii familiei trebuie sprijiniti sa depaseasca durerea si frustrarea, sa accepte problemele copiilor si sa-i ajute la randul lor pe acestia.
Parintii trebuie invatati sa aiba rabdare si sa nu aplice abuzul (bataia...) asupra copilului.

Invatatorul trebuie sa evite folosirea cuvintelor negative atunci cand vorbeste cu un asemenea copil.

Cadrul didactic trebuie de asemenea sa permita copiilor cu probleme sa vorbeasca despre ei insisi, sa-si exprime gandurile, dorintele si sentimentele.
E bine sa fie implicati si elevii fara dificultati in proiecte comune de activitati.
A creste si a educa un copil este o opera care cere inainte de toate « multa dragoste »- aceasta nu inseamna ca nu se impune si ratiune bazata pe cunostinte precise.

Ca si o planta, copilul creste diferit, in functie de ambianta favorabila sau defavorabila a mediului familial. Aceasta ambianta, acest climat, poate sa-l ajute sau sa-l impiedice sa se dezvolte normal, si raspunderea o poarta parintii si educatorii copilului.

Copilul are nevoie sa fie ajutat, aparat, calauzit, sa se simta important pentru cei din jurul sau.

Daca pe acest drum al dezvoltarii si formarii personalitatii sale, parintii si copilul lor vor gasi sprijin din partea invatatorilor, mai tarziu, peste ani, efortul dascalului va fi rasplatit.
_{Sursa Imaginii: freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: atitudini, dascali, parinti

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 31 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---