Statistics:
Visits: 2,357 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
O mai buna integrare a copiilor cu CES
Q: | Intreaba despre O mai buna integrare a copiilor cu CES |
A lucra pentru copil, a duce pana la capat munca abositoare de a-l salva, inseamna a cuceri taina umanitatii.
Fiecare cadru didactic pus in ipostaza de a avea in colectivitatea sa un copil cu dizabilitati actionaza in urma unei reflectii indelugate. Un punct important al interventiei cadrelor didactice il reprezinta colaborarea cu parintii si consilierea acestora, implicarea lor directa in lucrul efectiv cu copiii, nu doar in calitate de observatori ci si de participanti activi.
Sa fii parinte este experienta cea mai dificila, solicianta si generatoare de satisfactii pe care o ofera viata .
Parintii sunt fundamentul familiei si avem nevoie de informatii despre rolul de parinte pntru a fii parinti buni.
Deseori parintii in devenire precum si cei ce sunt deja parinti au parer i gresite despre cum va fi rolul de parinte. Ideile lor pot sa fie naive, romantice sau gresite datorita lipsei de informatii. Conceptiile gresite pot include notiuni ca oboseala, izolarea, lipsa timpului liber, schimbarea prietenilor, sentimentele contradictorii, relatiile tensionate in cadrul cuplului, sentimentul neimplinirii, sau lipsa de organizare.
Cadrele didactice ar trebui sa ii ajute pe parintii copiilor cu dizabilitati sa se ingrijeasca de ei insisi pentru a se ingriji mai bine de copiii lor. Cand sunt relaxati, echilibrati si se simt bine le este mult mai usor sa isi vada copiii ca fiind oameni. Abilitatile lor de rezolvarea problemelor sunt mai ascutite si sunt mai putin tentati sa considere comportamentul copiilor lor ca pe un afront personal sau ca o reflectare a faptului ca sunt parinti ,, buni,, sau ,,rai,, .Cadrele didactice trebuie sa-i faca pe parinti sa inteleaga ca au multe idei pentru a relationa cu copii lor in mod pozitiv si ca pot sa ii aprecieze mai mult. Ei sunt modele pentru copii lor si prin ei invata sa traiasca in armonie cu lumea .
Rolul de parinte al unui copil cu disabilitati este deseori stresant. Desi isi iubesc copiii pot reactiona la stres tipand la ei sau tratandu-i in moduri in care nu ar trata niciodata pe altii. Cand reactioneaza in aceste fel ei le reduc pretuirea fata de ei insisi. Cand isi controleaza stresul ei modeleaza abilitati pentru copii lor si ii ajuta sa-si mentina pretuirea de sine.
Parintii copiilor cu dizabilitati sunt confruntati mereu cu solicitari de schimbare a timpului, rabdarii, energiei si imaginatiei lor. Intelegand ce se intampla in corpul nostru sub influenta unui stres prelungit sau intens, putem sa intelegem de ce managementul stresului ste o parte importanta a ingrijirii de sine insusi.
Corpul nostru reactioneaza cand ne aflam sub stres. Ne creste pulsul, respiratia dvine mai alerta, presiunea arteriala si nivelul glucozei in sange cresc iar digestia se incetineste. sangele se grabeste spre muschii nostri pentru a ne ajuta sa ne pregatim sa raspundem. Acstea sunt reactii fizice normale fata de prezenta stresorilor. Pentru parinti este important sa aiba cateva tehnici care sunt comode pentru folosirea in vederea reducerii rapide a stresului si pastrarea auto-controlului. Iata 5 metode simple de combatere a stresului :
Respirati adanc de 3 ori si numarati pana la 10. Inhalati si epirati fortat. Respiratia profunda va clarifica mintea. Poate sa ajute la reducrea sentimentelor si emotilor ngative. Dupa aceea avem mai multe sanse sa tratam problemele in mo constructiv. Acest exercitiu ne ,, cumpara cateva secunde pretioas ,,, ajutandu-ne sa ne revenim si sa ne concentram asupra unei chestiuni anume care se afla la indemana.
Faceti cativa pasi inapoi. Prin simpla miscare inapoi, noi ne detasam de situatie suficient cat sa castigam putina perspectiva. aceasta ne acorda deasemnea posibilitatea de a intelege ca avem alegeri in ceea ce priveste modul cum reactionam fata de situatiile stresante.
Folositi-va simtul umorului. Uneori, situatiile stresante au un element de umor. Urmele de noroi de pe o podea proaspat curata pot sa fie nostime daca stim cum sa radem de noi insine si de situatii. Rasul este un dar pe care-l putem impartasi cu copiii nostri. El micsoreaza sentimentele tensionate, reduce stresul si ne ajuta sa ne relaxam. Este imposibil sa fii si relaxat si stresat in acelasi timp .
Miscati-va ! Indiferent daca credeti sau nu, acest lucru da rezultate cu adevarat. Cand copii sunt iritabili si se plang iar dumneavoastra simtiti ca stresul sporeste gasiti un mijloc de a face miscare, exercitii fizice. Puteti sa alergati in jurul mesei de la bucatarie sau sa faceti 20 de sarituri pe loc. Pana cand veti termina veti avea rasuflarea taiata si veti rade. Oare unde a disparut tot stresul?
Face-ti o pauza. Asigurati-va ca si copilul este in siguranta, apoi indepartati-va de situatie. Duceti-va in dormitor sau in baie si inchideti usa. Luati-va cateva minute ca a va reveniti
Telul unui cadru didactic este sa-i ajute pe parintii copiilor cu dizabilitati sa inteleaga importanta comunicarii incepand cu toate metodele prin care comunicam fara sa spunem vreun cuvant si cat de mult putem comunica fara a folosi cuvintele. Este nevoie de practica pentru a invata sa comunici pozitiv si eficient. Ca si rolul de parinte, acasta nu este o abilitate nascuta, dar poate fi invatata.
In general copii nu ne spun cum se simt ei, ei se poarta cum simt. ei plang sau au un comportament inadecvat. In orice zi un parinte sau un cadru didactic poate observa duzini de emotii la un copil. Sarcina parintilor si a cadrelor didactice este sa-i ajute pe copii sa invete despre sentimentele lor si sa le arate relatia dintre sentimentele si comportamentul lor.
Copiii doresc ca oamenii importanti din viata lor sa-i inteleaga si sa stie ce simt ei. Cand sentimentele unui copil sunt intelese si confirmate de catre un parinte sau un cadru didactic se intampla deseori un lucru minunat in comportamentul sau starea lui de sanatate se imbunatateste. Cu sprijunul unui parinte sau al unui cadru didactic copilul va invata sa caute propriile sale solutii pentru probleme, sa devina mai independent si sa-si stapaneasca emotiile si comportamentul .
Relatia dintre parinti, cadre didactice si copii cu dizabilitati trebuie privita pozitiv iar pentru acest lucru e nevoie de respectarea catorva reguli.
Parintii si copii trebuie sa fie realisti in asteptari. Trebuie luate in considerare varsta copilului precum si alte circumstante. Trebuie recunoscute atat sentimentele copiilor cat si ale parintilor au ale cadrelor didactice. Copilul trebuie implicat in luarea deciziilor si trebuie alese situatiile la care poate sa participe. Uneori este important pentru parinti sa insiste asupra propriei lor agende. Alteori este bine sa fie lasat copilul a decida. Trebuie oferita copilului o alegere din 2 optiuni, pe care cei mari le accepta.. Trebuie sa fie atrasa atentia asupra schimbarilor viitoare. Problemele trebuie discutate pana cand se ajunge la o concluzie acceptabila, chiar daca nu se ia o hotarare.
Trebuie sa existe un parteneriat cat mai strans intre partintii copiilor cu dizabilitati si cadrele didacticie bine pregatite si informate in legatura cu felul in care pot interveni pentru consilierea acestora. Acest lucru ajuta la reducerea stresului pe care-l resimt familiile si micsoreaza riscul ca parintii sa-si manifeste frustrarile asupra copiilor lor. Trebuie redusa izolarea parintilor punandu-i in legatura cu alti parinti aflati in situatii similare, promovand o abordare pozitiva a cresterii si disciplinarii copiilor . Masurile intreprinse trebuie sa se adreseze in mod specific factorilor care contribuie la abuzare si neglijare, inclusiv lipsa informatiilor si abilitatiilor ca parinte sau caracterul nepotrivit al acstora, respectul scazut fata de sine insusi, sentimentul de izolare, asteptarile nerealiste si intelegerea gresita a dezvoltarii copilului si al rolului de parinte.
Trebuie sustinut ca nu exista un singur model de parinte si nu trebuie insistat ca ar exista o singura metoda de a fi parinte. "Unde-s multi, putera creste" spune invatatura populara si numai prin unirea fortelor parintilor, cadrelor didactic si a scolii se poate face o mai buna integrare a copiilor cu CES.
sursa imaginii : dailymail.co.uk
Fiecare cadru didactic pus in ipostaza de a avea in colectivitatea sa un copil cu dizabilitati actionaza in urma unei reflectii indelugate. Un punct important al interventiei cadrelor didactice il reprezinta colaborarea cu parintii si consilierea acestora, implicarea lor directa in lucrul efectiv cu copiii, nu doar in calitate de observatori ci si de participanti activi.
Sa fii parinte este experienta cea mai dificila, solicianta si generatoare de satisfactii pe care o ofera viata .
Parintii sunt fundamentul familiei si avem nevoie de informatii despre rolul de parinte pntru a fii parinti buni.
Deseori parintii in devenire precum si cei ce sunt deja parinti au parer i gresite despre cum va fi rolul de parinte. Ideile lor pot sa fie naive, romantice sau gresite datorita lipsei de informatii. Conceptiile gresite pot include notiuni ca oboseala, izolarea, lipsa timpului liber, schimbarea prietenilor, sentimentele contradictorii, relatiile tensionate in cadrul cuplului, sentimentul neimplinirii, sau lipsa de organizare.
Cadrele didactice ar trebui sa ii ajute pe parintii copiilor cu dizabilitati sa se ingrijeasca de ei insisi pentru a se ingriji mai bine de copiii lor. Cand sunt relaxati, echilibrati si se simt bine le este mult mai usor sa isi vada copiii ca fiind oameni. Abilitatile lor de rezolvarea problemelor sunt mai ascutite si sunt mai putin tentati sa considere comportamentul copiilor lor ca pe un afront personal sau ca o reflectare a faptului ca sunt parinti ,, buni,, sau ,,rai,, .Cadrele didactice trebuie sa-i faca pe parinti sa inteleaga ca au multe idei pentru a relationa cu copii lor in mod pozitiv si ca pot sa ii aprecieze mai mult. Ei sunt modele pentru copii lor si prin ei invata sa traiasca in armonie cu lumea .
Rolul de parinte al unui copil cu disabilitati este deseori stresant. Desi isi iubesc copiii pot reactiona la stres tipand la ei sau tratandu-i in moduri in care nu ar trata niciodata pe altii. Cand reactioneaza in aceste fel ei le reduc pretuirea fata de ei insisi. Cand isi controleaza stresul ei modeleaza abilitati pentru copii lor si ii ajuta sa-si mentina pretuirea de sine.
Parintii copiilor cu dizabilitati sunt confruntati mereu cu solicitari de schimbare a timpului, rabdarii, energiei si imaginatiei lor. Intelegand ce se intampla in corpul nostru sub influenta unui stres prelungit sau intens, putem sa intelegem de ce managementul stresului ste o parte importanta a ingrijirii de sine insusi.
Corpul nostru reactioneaza cand ne aflam sub stres. Ne creste pulsul, respiratia dvine mai alerta, presiunea arteriala si nivelul glucozei in sange cresc iar digestia se incetineste. sangele se grabeste spre muschii nostri pentru a ne ajuta sa ne pregatim sa raspundem. Acstea sunt reactii fizice normale fata de prezenta stresorilor. Pentru parinti este important sa aiba cateva tehnici care sunt comode pentru folosirea in vederea reducerii rapide a stresului si pastrarea auto-controlului. Iata 5 metode simple de combatere a stresului :
Respirati adanc de 3 ori si numarati pana la 10. Inhalati si epirati fortat. Respiratia profunda va clarifica mintea. Poate sa ajute la reducrea sentimentelor si emotilor ngative. Dupa aceea avem mai multe sanse sa tratam problemele in mo constructiv. Acest exercitiu ne ,, cumpara cateva secunde pretioas ,,, ajutandu-ne sa ne revenim si sa ne concentram asupra unei chestiuni anume care se afla la indemana.
Faceti cativa pasi inapoi. Prin simpla miscare inapoi, noi ne detasam de situatie suficient cat sa castigam putina perspectiva. aceasta ne acorda deasemnea posibilitatea de a intelege ca avem alegeri in ceea ce priveste modul cum reactionam fata de situatiile stresante.
Folositi-va simtul umorului. Uneori, situatiile stresante au un element de umor. Urmele de noroi de pe o podea proaspat curata pot sa fie nostime daca stim cum sa radem de noi insine si de situatii. Rasul este un dar pe care-l putem impartasi cu copiii nostri. El micsoreaza sentimentele tensionate, reduce stresul si ne ajuta sa ne relaxam. Este imposibil sa fii si relaxat si stresat in acelasi timp .
Miscati-va ! Indiferent daca credeti sau nu, acest lucru da rezultate cu adevarat. Cand copii sunt iritabili si se plang iar dumneavoastra simtiti ca stresul sporeste gasiti un mijloc de a face miscare, exercitii fizice. Puteti sa alergati in jurul mesei de la bucatarie sau sa faceti 20 de sarituri pe loc. Pana cand veti termina veti avea rasuflarea taiata si veti rade. Oare unde a disparut tot stresul?
Face-ti o pauza. Asigurati-va ca si copilul este in siguranta, apoi indepartati-va de situatie. Duceti-va in dormitor sau in baie si inchideti usa. Luati-va cateva minute ca a va reveniti
Telul unui cadru didactic este sa-i ajute pe parintii copiilor cu dizabilitati sa inteleaga importanta comunicarii incepand cu toate metodele prin care comunicam fara sa spunem vreun cuvant si cat de mult putem comunica fara a folosi cuvintele. Este nevoie de practica pentru a invata sa comunici pozitiv si eficient. Ca si rolul de parinte, acasta nu este o abilitate nascuta, dar poate fi invatata.
In general copii nu ne spun cum se simt ei, ei se poarta cum simt. ei plang sau au un comportament inadecvat. In orice zi un parinte sau un cadru didactic poate observa duzini de emotii la un copil. Sarcina parintilor si a cadrelor didactice este sa-i ajute pe copii sa invete despre sentimentele lor si sa le arate relatia dintre sentimentele si comportamentul lor.
Copiii doresc ca oamenii importanti din viata lor sa-i inteleaga si sa stie ce simt ei. Cand sentimentele unui copil sunt intelese si confirmate de catre un parinte sau un cadru didactic se intampla deseori un lucru minunat in comportamentul sau starea lui de sanatate se imbunatateste. Cu sprijunul unui parinte sau al unui cadru didactic copilul va invata sa caute propriile sale solutii pentru probleme, sa devina mai independent si sa-si stapaneasca emotiile si comportamentul .
Relatia dintre parinti, cadre didactice si copii cu dizabilitati trebuie privita pozitiv iar pentru acest lucru e nevoie de respectarea catorva reguli.
Parintii si copii trebuie sa fie realisti in asteptari. Trebuie luate in considerare varsta copilului precum si alte circumstante. Trebuie recunoscute atat sentimentele copiilor cat si ale parintilor au ale cadrelor didactice. Copilul trebuie implicat in luarea deciziilor si trebuie alese situatiile la care poate sa participe. Uneori este important pentru parinti sa insiste asupra propriei lor agende. Alteori este bine sa fie lasat copilul a decida. Trebuie oferita copilului o alegere din 2 optiuni, pe care cei mari le accepta.. Trebuie sa fie atrasa atentia asupra schimbarilor viitoare. Problemele trebuie discutate pana cand se ajunge la o concluzie acceptabila, chiar daca nu se ia o hotarare.
Trebuie sa existe un parteneriat cat mai strans intre partintii copiilor cu dizabilitati si cadrele didacticie bine pregatite si informate in legatura cu felul in care pot interveni pentru consilierea acestora. Acest lucru ajuta la reducerea stresului pe care-l resimt familiile si micsoreaza riscul ca parintii sa-si manifeste frustrarile asupra copiilor lor. Trebuie redusa izolarea parintilor punandu-i in legatura cu alti parinti aflati in situatii similare, promovand o abordare pozitiva a cresterii si disciplinarii copiilor . Masurile intreprinse trebuie sa se adreseze in mod specific factorilor care contribuie la abuzare si neglijare, inclusiv lipsa informatiilor si abilitatiilor ca parinte sau caracterul nepotrivit al acstora, respectul scazut fata de sine insusi, sentimentul de izolare, asteptarile nerealiste si intelegerea gresita a dezvoltarii copilului si al rolului de parinte.
Trebuie sustinut ca nu exista un singur model de parinte si nu trebuie insistat ca ar exista o singura metoda de a fi parinte. "Unde-s multi, putera creste" spune invatatura populara si numai prin unirea fortelor parintilor, cadrelor didactic si a scolii se poate face o mai buna integrare a copiilor cu CES.
sursa imaginii : dailymail.co.uk
Tag-uri: integrare, educatie, parteneriat, dizabilitati, cadre didactice, parinti |
- Planul educational de interventie individualizata (9152 visits)
- Comportamentul civic al elevilor (6974 visits)
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta (6765 visits)
- Dreptul la odihna si timp liber, la joc si activitati recreative (6666 visits)
- Tehnici de terapie recuperatoare pentru copiii cu dislalie polimorfa (6443 visits)
- Doamna educatoare - a doua mama (6282 visits)
- Familie : definitie, structura, sarcini in educatia copilului (6261 visits)
- Viziune despre Scoala (5617 visits)
- Metode de lucru cu elevii cu CES (5038 visits)
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane (4988 visits)
- Integrarea scolara si educatia integrata (4561 visits)
- Familia - Functiile familiei (4561 visits)
- Socializarea copiilor cu dizabilitati (4462 visits)
- Familia si atitudinea copilului fata de invatatura (4418 visits)
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate (4386 visits)
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Sanse egale prin educatia multiculturala
- Sustinerea educatiei de baza pentru prevenirea abandonului scolar
- Educatia religioasa - factor de cultivare a sentimentului religios
- Abandonul scolar - esecul integrarii sociale
- Pierderile si insuccesul scolar in randul minoritatilor
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Raportul dintre varsta copilariei si sistemul de valori
- Democratia se invata in scoala
- Cunoasterea si sustinerea ideilor si valorilor democratiei
- Subminarea democratiei prin violenta, intoleranta, neimplicare
- Promovarea tolerantei si valorificarea diversitatii intre tinerii din Romania
- Intelegerea si cultivarea drepturilor si libertatilor omului in invatamantul primar
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate
- Educatia - cel mai eficient mijloc de ridicare a standardelor de viata
- Modalitati de sprijinire a integrarii in viata scolara a copiilor cu dezabilitati
- Mijloace de cooperare eficienta intre familie si scoala in cazul copiilor cu dizabilitati
- Scoala ca ax existential al dimensiunii umane si al dezoltarii sociale
- Alternativa invatamantului integrat
- Etichetele sunt pentru marfa, nu pentru persoane
- Multicultura si intercultura - integrarea copiilor de emigranti
- Problematica educatiei copiilor rromi
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Diversitatea in randul fiintelor umane, un fenomen natural si firesc
- Problematica scolii incluzive pentru copii proveniti din grupurile dezavantajate
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta
- Familia si scoala - factori implicati in educatie
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane
- Educatie civica : autocunoasterea, respectul de sine, comunicarea, capacitatea de a decide
- Bazele educatiei se pun la 5 ani
- Respectarea drepturilor copiilor rromi
- Sanse egale pentru copiii cu deficiente de intelect
- Doamna educatoare - a doua mama
- Comportamentul civic al elevilor
- Transformarea unui elev intr-un bun cetatean
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Educarea elevilor prin angajarea in experiente si practici sociale
Categorie: Educatie - ( Educatie - Archiva)
Data Adaugarii: 10 December '07
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :