Formarea unor modele comportamentale de rol marital-parental eficient şi adaptat, ca şi remedierea şi corecţia precoce a unor inabilităţi relaţionale maritale, cui consecinţe adesea dramatice pentru continuitatea vieţii familiale, constituie principalele obiective ale unei educaţii şi orientări premaritale şi ulterior maritale. în acest sens, şcolii, organizaţiilor de tineret, mass-mediei le revin sarcini importante.

Dar prevenirea disfuncţiilor conjugale este condiţionată nu numai de conturarea atitudinilor profamiliale şi a informării ştiinţifice în problemele cuplului şi procreaţiei, ci şi de formarea unor disponibilităţi şi aptitudini pentru parteneritate (N. Mitrofan, 1984). Acestea se consti tuie ca mijloace operaţional-instrumentale în modelul interacţional marital, care „traduc" în act interpersonal conţinuturi perceptiv-cognitive, afectiv-motivaţionale, moral-axiologice, comunicaţionale.

Deschiderea către parteneritatea conjugală şi către asumarea rolului parental trebuie stimulată încă de timpuriu, din perioada adolescenţei. Viitorii soţi trebuie să fie formaţi în spiritul cooperării şi întrajutorării între sexe, al respectului mutual, al capacităţii de a recunoaşte în profunzime şi valoriza corect comportamentul şi trăsăturile de personalitate ale partenerilor potenţiali, al generozităţii şi fidelităţii mutuale, al „artei conversaţiei" în cuplu, al comunicării erotico-senzitive.

Iubirea este prin excelenţă un fenomen afectiv spontan, dar calitatea, profunzimea şi stabilitatea ei pot fi stimulate prin învăţare socială maritală, prin cunoaştere, imaginare şi exersare a unor conduite de parteneritate şi de rol conjugal.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 03 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---