Educaţia civică, ca obiectiv şi dimensiune fundamentală a socializării, nu poate lipsi din oferta de educaţie, concretizată în moduri diferite în cadrul şcolii.
Se vorbeşte despre educaţia civică implicită care, prin atmosfera şi practica democratică din şcoală, susţine formarea elevilor în spiritul valorilor şi principiilor democratice. Participarea la luarea deciziilor în cadrul consiliului şcolii, posibilitatea elevilor de a-şi exprima opiniile în revista şcolii sau implicarea lor în structuri reprezentative ale elevilor sunt văzute ca mijloace prin care copiii şi tinerii vin în contact direct cu forme şi conţinuturi ale practicilor democratice. Astfel educaţia civică implicită ar cuprinde tot ceea ce viaţa şcolii, în legătură cu viaţa comunită ţii, poate oferi elevilor ca model al unei democraţii participative.

Educaţia civică nu se realizează numai în şcoală şi numai în cadrul orelor de Educaţie civică, dar acestea pot avea un rol decisiv pentru înţelegerea de către elevi a mecanismului democratic şi pentru exersarea practicilor democratice, de la comunicarea socială până la participarea la decizia politică.

În România, educaţia civică în şcoală are rolul de a contribui la circulaţia ideilor şi practicilor care pot susţine instaurarea unei mentalităţi democratice în cadrul societăţii. Democraţia nu este un bun câştigat o dată pentru totdeauna. Ea este o construcţie fragilă, al cărei succes depinde de implicarea şi de calitatea acţiunii publice a fiecărui cetăţean. Superioritatea democraţiei rezidă şi în faptul că acest tip de regim politic conţine premisele şi mecanismele de corectere paşnică a erorilor. Cetăţenilor le este permis exerciţiul critic şi controlul puterii, inclusiv prin faptul că într-o democraţie autentică este acceptată şi stimulată reflecţia critică asupra valorilor şi normelor sociale. Din această perspectivă, educaţia civică nu înseamnă doar transmiterea valorilor, ci abilitatea elevilor de a se raporta critic la acestea – nu a nega sau desfinţa, ci a compara şi a căuta întemeieri. Dacă o normă nu mai este corespunzătoare nevoilor unui grup, unor persoane, acestea pot acţiona prin mecanisme paşnice, pentru schimbarea ei.

Educaţia civică explicită vizează dobândirea de către elevi a cunoştinţelor (concepte, noţiuni, date) despre societate, transmiterea valorilor sociale şi abilitatea elevilor pentru a se raporta critic la acestea, formarea şi dezvoltarea atitudinilor şi comportamentelor democratice.

Cunoştinţele sunt foarte importante în definirea şi exersarea competenţelor asociate cetăţeniei, dar un ,,bun cetăţean” nu este doar persoana care ştie multe. A fi cetăţean într-o societate democratică înseamnă a te implica în viaţa comunităţii din care faci parte, a dori şi a fi în măsură să influienţezi în mod competent decizia politică luată la diferite niveluri, a te purta întru-n anumit mod cu celelalte persoane pe baza unor atitudini precum respectul, toleranţa, deschiderea către opiniile celorlalţi.

Formarea atitudinilor şi comportamentelor democratice trebuie să înceapă de la vârste mici, astfel încât deprinderi pozitive să fie exersate în contexte diferite şi consolidate în timp. A şti să-i asculţi pe alţii, să-şi exprimi ideile, opiniile personale în mod argumentat, a participa la dialog în mod decent, a face faţă conflictelor şi a le rezolva constructiv nu sunt lucruri uşor de învăţat. Astfel de competenţe au nevoie de o formare sistematică, în timp, care să permită actualizarea lor flexibilă, în funcţie de situaţie.

Educaţia civică înseamnă educaţia persoanei pentru a trăi alături de ceilalţi în societate, ceea ce include comportamentul politicos, normele de igienă, de circulaţie publică, de pază contra incendiilor, etc. în sens restrâns, educaţia civică înseamnă dobândirea de către elevi a cunoştinţelor şi competenţelor necesare unui cetăţean pentru participarea la viaţa publică.

Dacă prin educaţie civică înţelegem doar educaţia rutieră, educaţia sanitară şi a ,,micilor pompieri”, înseamnă că niciodată nu vom reuşi să realizăm în şcoală educaţia reală pentru democraţie.

Educaţia civică nu înseamnă moralizare ieftină, inocularea de valori şi norme de pe poziţia de superioritate a adultului. Copiii judecă moral în mod personal, fiecare în felul său, în funcţie de repere independente de un discurs exterior lor. Dacă elevul nu este ajutat să progreseze în judecata morală şi să ajungă pe aceeaşi lungime de undă cu adulţii care îi cer să se poarte frumos, discursul exterior moralizant nu are cum să-şi facă efectul.

Educaţia civică nu trebuie să promoveze prejudecăţi, clişee, stereotipuri, ci să sprijine dezvoltarea unei gândiri deschise şi flexibile.

Deoarece educaţia pentru democraţie este un proces lung şi complicat, este bine ca o acţiune în acest sens să înceapă devreme. Elevii mici nu sunt izolaţi de lumea în care trăiesc, cu atât mai puţin de viaţa ,,cetăţenească”. Ei sunt implicaţi în viaţa socială prin familiile lor, prin grupele de joacă şi de învăţătură şi prin relaţii specifice pe care le au cu diferite instituţii (şcoala, biserica, policlinica,poliţia, cluburi, organizaţii, etc.).

La vârsta de 8 – 10 ani este foarte important ca temele şi strategiile de lucru în cadrul educaţiei civice să fie alese ţinând cont de experienţa socială a elevilor şi de posibilităţile existente în această perioadă de resemnificare prin integrare a cunoştinţelor dobândite de elevi la alte discipline.

Şcolii ca sistem social, şi este permis să reproducă în mic atmosfera democratică şi să contribuie la dezvoltarea comportamentelor democratice.

Obiectivele educaţiei civice în învăţământul primar sunt:

- cunoaştera de către elevi a valorilor şi practicilor democratice de bază;

- formarea la elevi a competenţelor şi atitudinilor solicitate de exercitarea cetăţeniei într-o societate democratică, precum competenţele de comunicare, de participare socială şi atitudinea tolerantă;

- cunoaşterea drepturilor copilului şi a instituţiilor, organizaţiilor implicate în respectarea acestora;

- dezvoltarea capacităţii de a face deosebirea, în raport cu un anumit context, între ,,bine şi rău”, între ,,practici democratice” şi ,,practici nedemocratice”, pornind de la activităţile de educaţie civică realizate în clasă.

Cadrele didactice, învăţătorii ar trebui să ia în considerare şi să discute cu copiii, în cadrul fiecărei teme abordate, în funcţie de specificul acesteia, câteva concepte fundamentale ale democraţiei. Aceste concepte şi valori sunt: autoritatea, puterea, drepturile, îndatoririle, responsabilităţile, toleranţa, respectul, diversitatea, diferenţa, egalitatea, valori, norme, reguli, comunicarea, dreptatea, libertatea, proprietatea, prietenia, spaţiul public, spaţiul privat.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educatie civica, invatamant primar, socializare, scoala, elevi, profesori, comunitate

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 29 November '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---