Educaţia moral-civică şi moral-patriotică sunt părţi integrate ale educaţiei pentru societate. Educaţia pentru societate şi-a găsit locul binemeritat în “Programa activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii”, deoarece în grădiniţă preşcolarul trăieşte primele lui experienţe de viaţă colectivă, în afara familiei. Educaţia morală se bazează însă pe cunoaşterea de către copil a normelor morale, a regulilor de comportare civilizată, a ceea ce este bine şi rău. Insă formarea socio - morală a copiilor constituie un proces extrem de complex ce se produce sub influenţa a numeroşi factori ai mediului socio-cultural şi în sistemul relaţiilor dintre copil şi adult, ce se statorniceşte în primii ani în familie, mai apoi în grădiniţă şi şcoală, iar mai târziu între membrii colectivului în care va lucra. Grădiniţa are deci în vedere cultivarea unui tip comportamental şi moral, care să dezvăluie preşcolarilor căile de comportare ca indivizi liberi, toleranţi, cu respect faţă de ceilalţi.

La vârsta preşcolară copilul este încă dependent de părinţi, de educatoare, fapt ce pune pe primul plan formarea deprinderilor morale. Educaţia morală se face permanent, pe tot parcursul programului zilnic din grădiniţă. Deci ocupă un rol prioritar privind educaţia preşcolarului deoarece această vârstă constituie etapa în care copilul începe să înţeleagă realitatea înconjurătoare, începe să-şi însuşească părerile din jurul lui şi cu atât mai mult ale educatoarei.

Pornind de la ideea că formarea unei comportări şi a unei discipline civilizate depinde de exemplul celor din jur, ne-am axat munca pe acest criteriu şi am căutat să facem o ambianţă plăcută, să le organizăm timpul copiilor în aşa fel, încât să le creem acestora posibilitatea de a se simţi mai bine dispuşi, am căutat să găsească amănuntul pozitiv la fiecare moment, să găsească un exemplu grăitor în noi şi în toţi aceia cu care vin în contact.

Educaţia moral civică este un proces multilateral şi neîntrerupt care se exprimă în conduita copiilor. Convingerile şi conduita morală nu se transmit ci se elaborează şi se formează în, şi prin activitate.

Un rol important în formarea lor îl are cuvântul. Prin expresivitatea nuanţarea limbajului şi prin expresiile emoţionale care însoţesc povestirile, descrierile, versurile (cu mesaj moral) se pot forma reprezentări saturate pozitiv care sensibilizează copilul. De exemplu prin activităţi precum Moş Ion Roată şi unirea, Neamul românesc, cât şi prin împodobirea sălilor de grupă cu steguleţe cu ocazia zilelor de 1 Decembrie şi 24 Ianuarie, precum şi participarea la o serbare închinată eroilor noştrii, copii trăiesc cu mai multă intensitate atmosfera acestor evenimente, chiar dacă nu înţeleg în totalitate sensul lor. Conţinutul povestirii Stejarul din Borzeşti de Eusebiu Camilar, text literar de o deosebită frumuseţe artistică, prezintă copiilor întâmplări pierdute în negura vremurilor, din timpul lui Ştefan cel Mare. Această activitate a fost pregătită din timp de către noi, educatoarele, întrucât este foarte dificil ca un copil în vârstă de 5-6 ani să-şi reprezinte trecutul istoric. Textul literar reprezintă, de fapt, un mijloc de trezire a unor emoţii puternice, a unor stări afective. Textul literar reprezintă în culori vii eroul-copil, personaj pozitiv, de aceea descrierile de portrete reprezintă pentru copii modele demne de urmat. Ca parte aplicativă, le-am cerut copiilor să alcătuiască din imagini disparate o scenă care să reprezinte un episod principal din povestire.

Observările tematice pot fi organizate atât în desfăşurarea activităţilor comune, cât şi în a celor la alegere. In cadrul vizitelor, plimbărilor, excursiilor se pot alege unele obiective care constitue elemente însemnate în educaţia morală a copiilor.

Baraje şi hidrocentrale, instituţii de artă şi cultură - toate acestea pot deveni obiective ale observărilor organizate cu copiii prin care se urmăreşte educarea copiilor în spiritul sentimentelor de admiraţie pentru tot ce este magnific în ţara noastră, pentru munca oamenilor harnici, pentru îndrăzneala şi cutezanţa lor.

In cadrul temelor Ce nume poartă hărnicia şi Drag mi-e cântecul şi jocul, copiii au observat costumul doctorului, brutarului, zidarului etc, cât şi costume populare din diferite zone folclorice ale ţării.

In activitatea de observare Steagul românesc, copiii au înţeles semnificaţia fiecărei culori: roşu reprezintă sângele vărsat de eroii care au luptat pentru apărarea ţării, galben reprezintă bogăţiile patriei, iar albastrul reprezintă cerul senin.

Iubirea de ţară a fost cântată şi în versurile poetului Eugen Rotaru :

Să nu uităm nimic din tot ce-am moştenit
În ţara noastră noi să fim mereu stăpâni,
Lăsând pentru urmaşi exemplul de trăit,
C-aşa e obiceiul nostru din bătrâni

Aşa cum grădinarul se apleacă asupra florilor sale cu migală, dragoste şi răbdare, pentru a le urmări creşterea, tot aşa şi noi educatoarele, avem înalta responsabilitate de a cultiva în sufletul copiilor mugurii buneicuviinţe prin:
• Formarea unor deprinderi morale: respectarea regulilor de purtare accesibile vârstei lor, în felul acesta formându-şi treptat o atitudine conştientă faţă de cerinţele societăţii, acţionând corect şi abţinându-se de la fapte interzise;
• Formarea unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter: hărnicia, cinstea, modestia, curajul etc.
• Formarea unor sentimente morale : dragostea, prietenia etc.

Comportarea cognitivă se află într-o strânsă interdependenţă cu cea afectivă. Astfel că, atunci când se formează reprezentări, se face întotdeauna apel la emoţii, la stări de spirit pozitive, în scopul formării sentimentelor. Reprezentările şi sentimentele morale formate în procesul instructiv - educativ din grădiniţă, pun bazele conştiinţei morale. Pentru a ajunge la o conduită adecvată este necesară angrenarea copiilor în viaţa socială a mediilor frecventate de ei. La această vârstă se formează comportamentele pozitive faţă de persoane, colectivităţi, obiective social – culturale, natură. Ei învaţă să se integreze comportamental în contactul direct cu acesta, învaţă să aprecieze propria conduită şi conduita celorlalţi.
In alegerea tematicii, a modalităţilor de realizare pornim de la materiale concrete, ilustraţii, fotografii, diapzitive, texte – ca punct de plecare pentru crearea unor situaţii de joc care să transmită situaţii de viaţă. Stabilim legături interdisciplinare cu literatura, muzica, cunoaşterea mediului, istoria, geografia, folclorul, ca surse inepuizabile în munca educativă.

Jocul este o activitate fundamentală a copilului şi totodată este metodă şi mijloc de dezvoltare intelectuală şi comportamentală.

Jocul are aceleaşi atribuţii pe care le are cartea în activitatea elevului ; şi aşa cum la şcoală elevii sunt învăţaţi cum să înveţe în grădiniţă noi îi învăţăm pe copii cum să înveţe prin joc, urmărind să le dezvoltăm curiozitatea ştiinţifică, să le deschidem calea pentru cunpaşterea concret – intuitivă, familiarizându-i, în acelaşi timp, cu munca. De exemplu, prin jocurile didactice : Eu sunt… spune numele meu, Ce ştim despre noi, Îl învăţăm pe ursuleţ să spună mulţumesc, Personaje din poveşti, Aşa da, aşa nu, Recunoaşte greşeala din imagine copiii sunt capabili să sustragă sensul şi semnificaţia normelor şi valorilor morale din cazuri concrete, să identifice trăsăturile moral-fizice, ale unor personaje, să distingă comportamente civilizate în situaţii sugerate de text, să completeze corect fragmente din poezii, poveşti şi proverbe cunoscute. De exemplu, pentru formarea conduitei altruiste şi a capacităţii de apreciere a acestei conduite am organizat o variantă a jocului De-a grădiniţa. Copilul a fost pus în situaţia ca de dragul jocului acceptat de el să dea altuia obiectul preferat. Se crează, deci, situaţia luptei dintre necesitatea de a se supune faţă de regula ce decurge din rol şi dorinţa firească, de moment, dintre trebuinţa posesiunii şi cea a cooperării, dintre conduita altruistă şi cea egoistă. Fetiţele care-şi asumă rolul mamei trebuie să se despartă de păpuşelele lor şi să accepte ca alte fetiţe să intre în posesiunea acestora. De multe ori, copilul găsea o scuză (« fetiţa se trezeşte târziu » sau « este bolnavă şi nu poate veni la grădiniţă ») sau pur şi simplu refuză să-şi dea jucăria. In acest caz este exclus din joc. In timp copiii au înţeles că propia conduită îi îndepărtează de copii şi s-au corectat.

Dezvoltarea multilaterală, armonioasă a copilului este rezultatul sistemului de influenţe educative exercitat în mod conştient şi cu scop precis din partea educatorului. De aceea am încercat să valorificăm conţinutul unor proverbe şi zicători în educaţia morală a preşcolarilor.

Este ştiut că proverbele şi zicătorile populare româneşti, rod al unui îndelungat efort de cunoaştere, reprezintă un tezaur inestimabil de înţelepciune, tezaur ale cărui valori şi sensuri nu se sting niciodată. Pentru strămoşii noştri şi pentru generaţiile care ne-au precedat, aceste proverbe au constituit nu numai norme de comportare , ci şi modele de acţiune, în cele mai variate împrejurări din viaţa cu care omul s-a confruntat şi se confruntă.

Folosirea proverbelor şi zicătorilor în educarea moral-civică a preşcolarilor credem că reprezintă un aspect al trecerii la o nouă calitate, superioară, în învăţământul preşcolar. De aceea, este bine ca noi educatoarele să fim preocupate în permanenţă de folosirea proverbelor şi zicătorilor adaptate la orice situaţie ivită în programul zilnic desfăşurat în grădiniţă, deoarece acestea contribuie din plin la formarea personalităţii copiilor, de la cea mai fragedă vârstă şi pentru că au o valoare etico-estetică prin învăţăturile morale şi prin mijloacele artistice folosite.
La copiii preşcolari se pot educa prin proverbe şi zicători calităţi moral civice ca : cinste, hărnicie, răbdare, dragoste de muncă, dragoste de oameni şi de ţară, bunătate curaj, atitudine justă faţă de colegi, respectul faţă de cei mari, modestie. Deoarece proverbele şi zicătorile sunt creaţii realizate mai mult pe baza sensului figurat, folosim comparaţia, metafora, alegoria şi uneori elemente de versificaţie sunt foarte greu de înţeles de către preşcolari, însă ele pot fi folosite totuşi prin intermediul lecturilor, basmelor, poveştilor şi povestirilor sau în diferite situaţii frecvente în programul grădiniţei.

In cazul proverbelor funcţia educativă este realizată prin faptul că acestea spun în mod direct ce este bine şi ce este rău în viaţă, în legătură cu activitatea omului, cu relaţiile dintre el şi colectivul în mijlocul căruia trăieşte.

Comportamentele negative sunt semnalate de regulă mai pregnant decât cele pozitive, pentru că din rău omul învaţă mai mult decât din bine. Proverbe ca : Până nu păţeşti nu te cuminţeşti ; Capul face capul trage ; Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face se folosesc foarte des la copiii care sunt neastâmpăraţi, aleargă, cad şi se lovesc etc.

In cazul activităţilor desfăşurate cu copii preşcolari se ivesc numerose situaţii de a aplica în special proverbele. De exemplu, când am spus povestea Ciripel cel lacom am arătat că lăcomia aduce întotdeauna necazuri şi am folosit proverbele : Unde mănâncă unul, pot mânca şi doi, Vai de cel ce merge singur că atunci când va aluneca, n-are cine-l ridica.

Prin proverbul Până nu baţi la uşă nu îndrăzni să intri în casă am format deprinderi de comportare civilizată (întotdeauna când copiii sosesc dimineaţa la grădiniţă este bine să bată în uşă, aşa cum trebuie să procedeze şi acasă şi oriunde merg. Această deprindere şi-au însuşit-o mai mulţi copii.

Zicătorile ca şi proverbele îşi au şi ele rolul lor, contribue la educarea morală a preşcolarilor aşa cum s-a întâmplat când le-am spus povestea Capra cu trei iezi de Ion Creangă. In această poveste am întâlnit expresii ca : Iedul cel mare şi cel mijlociu dau prin băţ de obraznici ce erau sau … căci iedul cel cuminte tăcea molcom în horn, cum tace peştele în borş la foc.

Unele zicători folosite la momentul potrivit pot avea o influenţă pozitivă asupra copiilor apropiindu-i de noţiunile elementare de bunăcuviinţă. Am folosit zicători ca : Nu vorbi neîntrebat sau Nu te amesteca nepoftit în vorba altora.

Am organizat şi un concurs Cine ştie cele mai multe proverbe şi am constatat că un număr însemnat de copii au reţinut proverbele şi zicătorile învăţate în grădiniţă, unii dintre ei amintindu-şi unele situaţii în care au fost folosite. De aici ne-am dat seama că preşcolarii le reţin, că au dat atenţie şi le-au îndrăgit, însuşindu-şi un număr foarte mare de proverbe şi zicători.

Acestea sunt foarte eficiente în munca cu preşcolarii deoarece aceştia sunt la vârsta când încă nu au formate anumite comportamente, îşi însuşesc foarte uşor cele învăţate. Aşa au învăţat să fie prieteni şi să se ajute, să vorbească frumos, să fie cinstiţi, să spună adevărul, să fie perseverenţi în muncă – trăsături morale ale omului nou, de care are nevoie societatea noastră.

Omul este o fiinţă socială care înainte de a fi beneficiar şi creator de valori, colaborează cu ceilalţi, creează şi beneficiază de bunuri materiale realizate de el şi de ceilalţi desfăşoară o activitate utilă lui şi celorlalţi, respectă valorile societăţii care devin propriile valori.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educaţia moral-civică şi moral-patriotică sunt părţi integrate ale educaţiei pentru societate. educaţia pentru societate şi-a găsit locul binemeritat în “programa activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii”deoarece �

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---