Statistics:
Visits: 1,165 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Criza de identitate a democratiei in Romania
Q: | Intreaba despre Criza de identitate a democratiei in Romania |
Cuvântul „democraţie†a ajuns să fie unul din cuvintele cele mai frecvente în dialogurile noastre. Astfel, deposedat de sensurile lui esenţiale, este vehiculat din abundenţă chiar din pricina avantajelor conţinutului său incert.
Democraţia română traversează o criză de identitate, uneori apare ca un simplu bonus oferit pentru supravieţuirea societăţii în lumea contemporană, înţelesul ei oscilând între interpretările cu pronunţat caracter personal al unora şi racordările artificiale ale altora la modele de import.
Pornind de la această definiţie şi analizând cerinţele şi condiţiile unei vieţi democratice am putea spune că pentru a se ajunge la progres şi la o demo craţie autentică este deosebit de important modul în care ne creştem şi educăm copiii, pentru că de ei depinde ziua de mâine, lumea de mâine care poate fi o lume a progresului, concordiei sau una măcinată de ură şi conflicte.
După părerea lui M. MILLS, educaţia din epoca modernă este un factor important de mobilitate socială la care trebuie să aibă acces noile generaţii.
Deoarece copiii sunt viitorul există preocuparea din partea adulţilor de a identifica soluţii pentru ca toţi copiii să aibă acces la educaţie şi să participe la viaţa socială, să se integreze în societate, acesta fiind un drept al tuturor copiilor, dar totodată o obligaţie a tuturor adulţilor .
Lumea în care se dezvoltă copiii de azi este destul de complexă şi contradictorie, problemele apărute necesitând răspunsuri rapide şi cât mai flexibile. De aceea, generaţia tânără se cere pregătită, atât pentru a înţelege schimbările apărute în permanenţă, cât şi pentru a le stăpâni, aceasta pentru că, copiii vor fi agenţii schimbării iar evoluţia va depinde de soluţiile cât mai adaptate şi dinamice pe care le vor lua.
Omul viitorului este cel care formulează ÅŸi adresează întrebări, iar educaÅ£ia - ca transmitere de fapte culturale - devine o limitare a posibilităţilor de orientare ÅŸi, de aceea se pune accent pe educaÅ£ie ca o construcÅ£ie permanentă în care centrală este atitudinea creatoare ÅŸi unică, proprie fiecărui individ. DeÅŸi educaÅ£ia începe în familie, va începe urcuÅŸul spre „desăvârÅŸire†abia atunci când copilul păşeÅŸte într-o instituÅ£ie acreditată ÅŸi specializată – grădiniţă, ÅŸcoală – unde sub conducerea ÅŸi îndrumarea cadrelor specializate începe pregătirea copilului pentru a deveni „cetăţeanul de mâineâ€.
Educaţia moral-civică corespunde necesităţii de a le forma copiilor o conduită civică bazată pe cunoaşterea cotidiană a regulilor vieţii sociale, democratice într-un stat de drept. Educaţia moral civică urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi de datorii, liber şi deschis spre alte culturi.
Prin morală se înţelege, în mod curent, un ansamblu de norme, reguli şi precepte, deprinderi şi obiceiuri, mentalităţi, sentimente şi trăiri, valori, idealuri şi scopuri care călăuzesc omul în viaţa personală şi socială. Ea se prezintă ca un sistem de deprinderi, sentimente şi convingeri de comportare, sedimentate prin tradiţie în norme şi precepte de conduită ale comunităţilor umane şi ale individului. Educaţia morală urmăreşte să formeze şi să dezvolte calităţi şi însuşiri pentru ca, pe baza lor, individul să se poată integra în grupul social şi să poată duce o viaţă socială normală. În general, prin educaţia morală se urmăreşte formarea individului pentru a face bine şi a-l promova, realizarea echilibrului interior, generat şi consolidat de respectarea cotidiană a normelor şi principiilor morale. Ca formă a conştiinţei sociale, morala cuprinde următoarele trei elemente:
a) – valori morale – reprezentând comportări, acţiuni, fapte cărora li se oferă, pe plan social, o apreciere pozitivă, în sensul că ele coincid cu concepţiile provenite din societatea respectivă, cu privire la ceea ce este bine, echitabil, folositor societăţii, membrilor ei (bunătate, cinste, hărnicie, datorie, libertate, cumpătare, omenie, onestitate , iubire, prietenie, respect reciproc, demnitate);
b) – norme, precepte şi reguli morale. Ele s-au impus sub formă de coduri morale.
c) – afectivitatea morală sau sensibilitatea morală (patriotismul, altruismul, compasiunea, respectul, spiritul de disciplină).
Educaţia civică urmăreşte, în esenţă, cultivarea unor raporturi corecte între stat, organele şi instituţiile sale şi individ, intre indivizi, ca cetăţeni ai unei societăţi bazată pe legi şi reglementări, pe norme şi reguli care asigură convieţuirea, liniştea şi eficienţa tuturor activităţilor ce se desfăşoară, pentru ca fiecare individ şi societatea, în ansamblu să poată exista şi să se dezvolte.
Educaţia civică este mai mult circumscrisă unei anumite societăţi, unui anumit grup social determinat istoric şi geografic; educaţia morală vizează aspecte mai generale, universal valabile.
Metodele de educaţie morală şi civică sunt aceleaşi. Ele presupun cultivarea unor virtuţi comune ca: hărnicia, stăpânirea de sine, spiritul de abnegaţie, înfrânarea egoismului, ajutorul reciproc, cinstea, probitatea, punctualitatea.
Atât educaţia morală cât şi a civică urmăreşte să realizeze o disciplină liberă sau o realitate disciplinară dar nu poate fi admisă libertatea fără respectul unor principii, al unor norme la care s-a aderat conştient. Atât în educaţia civică, cât şi în cea morală trebuie armonizate două cerinţe: a disciplinei şi a adeziunii la ordinea necesară bunei convieţuiri şi a dorinţei de libertate a individului.
În scopul formării copiilor potrivit exigenţelor societăţii civile, democratice, al integrării lor fireşti în viaţa socială, aceştia vor fi sensibilizaţi, ajutaţi să înţeleagă necesitatea respectării normelor, antrenaţi în exersarea şi practicarea unor norme elementare de conduită, contribuind, astfel, la formarea propriilor valenţe ale EU-lui. În acest sens, prin activităţile de educaţie moral- civică, copiii sunt îndrumaţi şi ajutaţi:
- să înţeleagă sensul şi semnificaţia normelor şi a valorilor morale;
- să sesizeze semnificaţia unor exigenţe, necesitatea respectării regulilor şi a normelor;
- să analizeze fapte şi împliniri de viaţă reale şi posibile, în spiritul normelor şi valorilor morale acceptate în societate;
- să aprecieze obiectiv conduita proprie şi a celorlalţi, potrivit unor imperative morale;
- să accepte norme, valori, principii etice şi să respecte regulile elementare de convieţuire socială;
- să înţeleagă notele esenţiale ale unor trăsături de voinţă necesare în activitatea lor, ca: perseverenţa, consecvenţa, iniţiativa, curajul şi să asigure concordanţa între vorbe şi fapte.
- să aprobe fapte, acţiuni proprii şi ale colegilor care sunt în concordanţă cu normele morale şi civice;
- să dorească să urmeze modele percepute în grupul de copii, în familie, în literatură
- să manifeste atitudine de respingere şi dezaprobare faţă de fapte şi comportamente ce dovedesc necinste, agresivitate, lipsă de respect faţă de cei din jur, lene, dezordine, indisciplină.
- să exerseze şi să-şi formeze deprinderi şi obişnuinţe morale: deprinderea de a saluta, punctualitatea, respectarea semenilor, respectarea unui regim zilnic de muncă, odihnă;
- să dovedească sentimentul de colegialitate, de prietenie, al datoriei şi răspunderii, al respectului, al umanismului, al dragostei şi atitudinii pozitive faţă de muncă şi faţă de patrie;
- să-şi adapteze comportamentul faţă de sine, faţă de alţii (copii şi adulţi), faţă de mediu (social şi natural), în împrejurări şi locuri variate;
- să ţină seama de opiniile celor din jur şi să aplice criterii elementare de apreciere a conduitei altora şi de autoapreciere;
- să manifeste grijă, interes şi să participe activ la protejarea mediului ambiant natural.
Referinte :
1. Boudon Raymond, Besnard Philippe, Dicţionar de sociologie, Ed. Academiei, Bucureşti 1996
2. Tudor, Marius, Democraţia la pachet
Elita politică în România postcomunistă, Ed. Campania Bucureşti, 2002
3. Tudor, Dumitru, Educaţie Democratică, Bucureşti, 2004
sursa imaginii : freeschoolclipart.com
Democraţia română traversează o criză de identitate, uneori apare ca un simplu bonus oferit pentru supravieţuirea societăţii în lumea contemporană, înţelesul ei oscilând între interpretările cu pronunţat caracter personal al unora şi racordările artificiale ale altora la modele de import.
Pornind de la această definiţie şi analizând cerinţele şi condiţiile unei vieţi democratice am putea spune că pentru a se ajunge la progres şi la o demo craţie autentică este deosebit de important modul în care ne creştem şi educăm copiii, pentru că de ei depinde ziua de mâine, lumea de mâine care poate fi o lume a progresului, concordiei sau una măcinată de ură şi conflicte.
După părerea lui M. MILLS, educaţia din epoca modernă este un factor important de mobilitate socială la care trebuie să aibă acces noile generaţii.
Deoarece copiii sunt viitorul există preocuparea din partea adulţilor de a identifica soluţii pentru ca toţi copiii să aibă acces la educaţie şi să participe la viaţa socială, să se integreze în societate, acesta fiind un drept al tuturor copiilor, dar totodată o obligaţie a tuturor adulţilor .
Lumea în care se dezvoltă copiii de azi este destul de complexă şi contradictorie, problemele apărute necesitând răspunsuri rapide şi cât mai flexibile. De aceea, generaţia tânără se cere pregătită, atât pentru a înţelege schimbările apărute în permanenţă, cât şi pentru a le stăpâni, aceasta pentru că, copiii vor fi agenţii schimbării iar evoluţia va depinde de soluţiile cât mai adaptate şi dinamice pe care le vor lua.
Omul viitorului este cel care formulează ÅŸi adresează întrebări, iar educaÅ£ia - ca transmitere de fapte culturale - devine o limitare a posibilităţilor de orientare ÅŸi, de aceea se pune accent pe educaÅ£ie ca o construcÅ£ie permanentă în care centrală este atitudinea creatoare ÅŸi unică, proprie fiecărui individ. DeÅŸi educaÅ£ia începe în familie, va începe urcuÅŸul spre „desăvârÅŸire†abia atunci când copilul păşeÅŸte într-o instituÅ£ie acreditată ÅŸi specializată – grădiniţă, ÅŸcoală – unde sub conducerea ÅŸi îndrumarea cadrelor specializate începe pregătirea copilului pentru a deveni „cetăţeanul de mâineâ€.
Educaţia moral-civică corespunde necesităţii de a le forma copiilor o conduită civică bazată pe cunoaşterea cotidiană a regulilor vieţii sociale, democratice într-un stat de drept. Educaţia moral civică urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi de datorii, liber şi deschis spre alte culturi.
Prin morală se înţelege, în mod curent, un ansamblu de norme, reguli şi precepte, deprinderi şi obiceiuri, mentalităţi, sentimente şi trăiri, valori, idealuri şi scopuri care călăuzesc omul în viaţa personală şi socială. Ea se prezintă ca un sistem de deprinderi, sentimente şi convingeri de comportare, sedimentate prin tradiţie în norme şi precepte de conduită ale comunităţilor umane şi ale individului. Educaţia morală urmăreşte să formeze şi să dezvolte calităţi şi însuşiri pentru ca, pe baza lor, individul să se poată integra în grupul social şi să poată duce o viaţă socială normală. În general, prin educaţia morală se urmăreşte formarea individului pentru a face bine şi a-l promova, realizarea echilibrului interior, generat şi consolidat de respectarea cotidiană a normelor şi principiilor morale. Ca formă a conştiinţei sociale, morala cuprinde următoarele trei elemente:
a) – valori morale – reprezentând comportări, acţiuni, fapte cărora li se oferă, pe plan social, o apreciere pozitivă, în sensul că ele coincid cu concepţiile provenite din societatea respectivă, cu privire la ceea ce este bine, echitabil, folositor societăţii, membrilor ei (bunătate, cinste, hărnicie, datorie, libertate, cumpătare, omenie, onestitate , iubire, prietenie, respect reciproc, demnitate);
b) – norme, precepte şi reguli morale. Ele s-au impus sub formă de coduri morale.
c) – afectivitatea morală sau sensibilitatea morală (patriotismul, altruismul, compasiunea, respectul, spiritul de disciplină).
Educaţia civică urmăreşte, în esenţă, cultivarea unor raporturi corecte între stat, organele şi instituţiile sale şi individ, intre indivizi, ca cetăţeni ai unei societăţi bazată pe legi şi reglementări, pe norme şi reguli care asigură convieţuirea, liniştea şi eficienţa tuturor activităţilor ce se desfăşoară, pentru ca fiecare individ şi societatea, în ansamblu să poată exista şi să se dezvolte.
Educaţia civică este mai mult circumscrisă unei anumite societăţi, unui anumit grup social determinat istoric şi geografic; educaţia morală vizează aspecte mai generale, universal valabile.
Metodele de educaţie morală şi civică sunt aceleaşi. Ele presupun cultivarea unor virtuţi comune ca: hărnicia, stăpânirea de sine, spiritul de abnegaţie, înfrânarea egoismului, ajutorul reciproc, cinstea, probitatea, punctualitatea.
Atât educaţia morală cât şi a civică urmăreşte să realizeze o disciplină liberă sau o realitate disciplinară dar nu poate fi admisă libertatea fără respectul unor principii, al unor norme la care s-a aderat conştient. Atât în educaţia civică, cât şi în cea morală trebuie armonizate două cerinţe: a disciplinei şi a adeziunii la ordinea necesară bunei convieţuiri şi a dorinţei de libertate a individului.
În scopul formării copiilor potrivit exigenţelor societăţii civile, democratice, al integrării lor fireşti în viaţa socială, aceştia vor fi sensibilizaţi, ajutaţi să înţeleagă necesitatea respectării normelor, antrenaţi în exersarea şi practicarea unor norme elementare de conduită, contribuind, astfel, la formarea propriilor valenţe ale EU-lui. În acest sens, prin activităţile de educaţie moral- civică, copiii sunt îndrumaţi şi ajutaţi:
- să înţeleagă sensul şi semnificaţia normelor şi a valorilor morale;
- să sesizeze semnificaţia unor exigenţe, necesitatea respectării regulilor şi a normelor;
- să analizeze fapte şi împliniri de viaţă reale şi posibile, în spiritul normelor şi valorilor morale acceptate în societate;
- să aprecieze obiectiv conduita proprie şi a celorlalţi, potrivit unor imperative morale;
- să accepte norme, valori, principii etice şi să respecte regulile elementare de convieţuire socială;
- să înţeleagă notele esenţiale ale unor trăsături de voinţă necesare în activitatea lor, ca: perseverenţa, consecvenţa, iniţiativa, curajul şi să asigure concordanţa între vorbe şi fapte.
- să aprobe fapte, acţiuni proprii şi ale colegilor care sunt în concordanţă cu normele morale şi civice;
- să dorească să urmeze modele percepute în grupul de copii, în familie, în literatură
- să manifeste atitudine de respingere şi dezaprobare faţă de fapte şi comportamente ce dovedesc necinste, agresivitate, lipsă de respect faţă de cei din jur, lene, dezordine, indisciplină.
- să exerseze şi să-şi formeze deprinderi şi obişnuinţe morale: deprinderea de a saluta, punctualitatea, respectarea semenilor, respectarea unui regim zilnic de muncă, odihnă;
- să dovedească sentimentul de colegialitate, de prietenie, al datoriei şi răspunderii, al respectului, al umanismului, al dragostei şi atitudinii pozitive faţă de muncă şi faţă de patrie;
- să-şi adapteze comportamentul faţă de sine, faţă de alţii (copii şi adulţi), faţă de mediu (social şi natural), în împrejurări şi locuri variate;
- să ţină seama de opiniile celor din jur şi să aplice criterii elementare de apreciere a conduitei altora şi de autoapreciere;
- să manifeste grijă, interes şi să participe activ la protejarea mediului ambiant natural.
Referinte :
1. Boudon Raymond, Besnard Philippe, Dicţionar de sociologie, Ed. Academiei, Bucureşti 1996
2. Tudor, Marius, Democraţia la pachet
Elita politică în România postcomunistă, Ed. Campania Bucureşti, 2002
3. Tudor, Dumitru, Educaţie Democratică, Bucureşti, 2004
sursa imaginii : freeschoolclipart.com
Tag-uri: democratie, identitate, criza, romania, drepturi, nediscriminare, societate |
- Planul educational de interventie individualizata (9152 visits)
- Comportamentul civic al elevilor (6974 visits)
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta (6765 visits)
- Dreptul la odihna si timp liber, la joc si activitati recreative (6666 visits)
- Tehnici de terapie recuperatoare pentru copiii cu dislalie polimorfa (6443 visits)
- Doamna educatoare - a doua mama (6282 visits)
- Familie : definitie, structura, sarcini in educatia copilului (6261 visits)
- Viziune despre Scoala (5617 visits)
- Metode de lucru cu elevii cu CES (5038 visits)
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane (4988 visits)
- Integrarea scolara si educatia integrata (4561 visits)
- Familia - Functiile familiei (4561 visits)
- Socializarea copiilor cu dizabilitati (4462 visits)
- Familia si atitudinea copilului fata de invatatura (4418 visits)
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate (4386 visits)
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Sanse egale prin educatia multiculturala
- Sustinerea educatiei de baza pentru prevenirea abandonului scolar
- Educatia religioasa - factor de cultivare a sentimentului religios
- Abandonul scolar - esecul integrarii sociale
- Pierderile si insuccesul scolar in randul minoritatilor
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Raportul dintre varsta copilariei si sistemul de valori
- Democratia se invata in scoala
- Cunoasterea si sustinerea ideilor si valorilor democratiei
- Subminarea democratiei prin violenta, intoleranta, neimplicare
- Promovarea tolerantei si valorificarea diversitatii intre tinerii din Romania
- Intelegerea si cultivarea drepturilor si libertatilor omului in invatamantul primar
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate
- Educatia - cel mai eficient mijloc de ridicare a standardelor de viata
- Modalitati de sprijinire a integrarii in viata scolara a copiilor cu dezabilitati
- Mijloace de cooperare eficienta intre familie si scoala in cazul copiilor cu dizabilitati
- Scoala ca ax existential al dimensiunii umane si al dezoltarii sociale
- Alternativa invatamantului integrat
- Etichetele sunt pentru marfa, nu pentru persoane
- Multicultura si intercultura - integrarea copiilor de emigranti
- Problematica educatiei copiilor rromi
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Diversitatea in randul fiintelor umane, un fenomen natural si firesc
- Problematica scolii incluzive pentru copii proveniti din grupurile dezavantajate
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta
- Familia si scoala - factori implicati in educatie
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane
- Educatie civica : autocunoasterea, respectul de sine, comunicarea, capacitatea de a decide
- Bazele educatiei se pun la 5 ani
- Respectarea drepturilor copiilor rromi
- Sanse egale pentru copiii cu deficiente de intelect
- Doamna educatoare - a doua mama
- Comportamentul civic al elevilor
- Transformarea unui elev intr-un bun cetatean
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Educarea elevilor prin angajarea in experiente si practici sociale
Categorie: Educatie - ( Educatie - Archiva)
Data Adaugarii: 04 December '07
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :