Niciodată ura nu poate pune capăt urii, ci numai afecţiunea o poate opri. Neînţelegerile nu sunt risipite prin controverse, ci numai prin tact, diplomaţie şi dorinţa generoasă de a te pune în locul celuilalt şi a-i înţelege punctul de vedere.
Omul care vrea să se ridice nu are timp de pierdut in certuri. Acestea urâţesc caracterul şi te determină să-ţi pierzi controlul asupra ta. Este mai puţin folositor să-ţi fie ţie ceva pe plac, dacă nu-i mulţumeşte pe ceilalţi. E bine să înveţi să nu te temi a face concesii.

In viaţă totdeauna satisfacţia egoistă este pedepsită prin dispreţul public. Unii trec cu încăpăţânare de partea cea mai rea, doar pentru că adver sarul Ie-a luat-o înainte şi a ales partea cea bună. în felul acesta încep lupta gata învinşi şi vor fi nevoiţi să cedeze mofluzi. E o prostie să nu vezi adevărul şi să contrazici pe cineva riscând să fii considerat naiv.
Omul atent este mereu de partea dreptăţii şi nu a patimii. Când adversarul are dreptate, singura şansă este să-i îmbrăţişezi cauza ca fiind a ta şi, dacă este încăpăţânat, prostia il va împinge să şi-o părăsească pe-a lui. E preferabil să te mândreşti că ai cap, nu limbuţie.
De un câine este mai bine să te fereşti, decât să-l înfrunţi, riscând să te trezeşti muşcat.

Când spui cuiva că nu are dreptate, loveşti direct, fără menajamente, în inteligenţa şi amorul său propriu, iar unui om jignit nu-i vei mai schimba convingerile niciodată. Discu ţia multă e lăstar de dispută şi, ştiind mai mult decât se cade, rişti să ţi se urce la cap.
Pentru mulţi oameni zilele sunt pline de conflicte, certuri, egoisme, nemulţumiri, iar cei echilibraţi sunt rari, deoarece pentru echilibru este nevoie de calm interior, înţelepciune, sentimentul aprecierii corecte şi stăpânire de sine. Iritarea, graba nejustificată şi îndoiala exagerată dispar din ritmul vieţii cotidiene, dacă omul se refugiază în reflexie şi cugetare.
Nici nu ne putem imagina ce perfecţiune poate atinge omul care-şi controlează comportamentul şi atitudinile.

Astăzi nu mai crezi aproape nimic din cele ce gândeai acum douăzeci de ani. Convingerile omului luminat sunt din ce în ce mai puţin definitive. Socrate înţelegând acest lucru a afirmat : „Ştiu un singur lucru ; acela că nu ştiu încă nimic".
Dacă nu eşti de acord cu afirmaţiile cuiva, poţi să începi astfel : „Poate mă înşel, dar părerea mea este că..." sau „Mi se întâmplă adesea să mă înşel, dar hai să examinăm problema încă o dată...". Pe asemenea cuvinte nu se poate supăra nimeni.

Dacă partenerul este supărat şi-şi susţine vehement punctul de vedere e bine să-i dai dreptate : „Vă înţeleg foarte bine !", „Aveţi dreptate !" sau „Dacă aş fi în locul dumneavoastră aş face la fel". Un asemenea răspuns calmează orice furios.
Cel care conduce şi vrea să conducă bine trebuie să facă eforturi serioase, să chibzuiască pe îndelete totul şi să pătrundă în spatele aparenţelor cu inteligenţă pătrunzătoare. El este un călător ce avansează cu grijă. Toată viaţa trebuie să te gândeşti întâi cum să nimereşti drumul şi apoi, când l-ai nimerit, cum să-l păstrezi.
Prevederea îţi face viaţa lipsită de necazurile surprizelor, iar lucrurile se cântăresc înainte de a le înfăptui.

Crede în propria raţiune, căci nu te va înşela niciodată, ci te va preveni întotdeauna şi te va .alarma pentru a găsi remediul la orice.
Nici o problemă nu este atât de neclară, încât să nu fie clarificată prin concentrare intelectuală sau să nu se găsească vreo metodă pentru rezolvarea ei.
Cel ignorant niciodată nu ştie şi nici nu-l priveşte ce socoteşte înţeleptul. Dacă, pentru a-ţi vedea chipul, te uiţi în oglindă, ca să-ţi vezi caracterul, trebuie să reflectezi la tine însuţi şi numai aşa te poţi perfecta şi îndrepta.
înainte de a vorbi, oonsultă-ţi mintea ; înainte de a înfăptui ceva, ascultă-ţi raţiunea şi, în toate împrejurările, cântăreşte-ţi competenţa şi capacitatea.
Greşelile şi defectele proprii, dacă le ştii şi te războieşti continuu cu ele, le vei înlătura.

La omul capabil instinctul şi toana nu o iau înainte judecăţii, deoarece are puterea de a-şi stăpâni patimele. Atunci când nu poate aceasta şi patima îl conduce pe cel slab, toana devine duşmanul bunului simţ şi strică clipele curate.
Pătimaşii distrug binele şi frumosul şi lasă în urmă prostia şi urâtul.
Fereşte-te să dai verdicte şi să califici greşelile altora. De cele mai multe ori, efectele criticii şi ale tăgăduirii nu sunt cele scontate, ci cu totul altele, care se întorc împotriva celui ce critică (antipatia, ura, duşmănia etc). învaţă să te dezbari de critică şi adoptă lauda sinceră care stimulează şi încurajează pe cel bun şi pe cel mai puţin bun. Şi, mai ales, nu uita că, dacă critici, oboseşti îngăduinţa subalternilor şi îi dezguşti.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 28 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---