Imediat după depoziţia lor, Montagu Williams se adresă lui Stevenson pentru a-i pune o serie de întrebări precise. Asistenţa care, încordată, urmărea fiecare din cuvintele sale, nu a sesizat încă intenţiile avocatului atunci cand, interogatoriul terminat, el a pronunţat această frază : „Sunteţi absolut convins că aţi găsit în corpul lui Percy John o otravă vegetală şi afirmaţi că victima a decedat în urma otrăvirii cu aconitină ?"Stevenson făcu un semn că da.

"In calitate de om de ştiinţă, continuă Williams, dumneavoastră trebuia să urmăriţi indeaproape progresele făcute de ştiinţă. Şi eu toate acestea mi se pare (şi constat că aceasta este surpri nzător) că nu aţi auzit vorbindu-se de recenta descoperire făcută de savanţii italieni, care a produs o foarte mare senzaţie printre toxicologi. Este deci de presupus că dumneavoastră nu cunoaşteţi rezultatele acestor chimişti, care au dovedit în mod incontestabil că, în cadavrele oamenilor, care nu au absorbit niciodată, medicamente pe bază de alcaloizi, se dezvoltă, sub acţiunea descompunerii, substanţe alcaline, care reacţionează în acelaşi fel ca şi otrăvurile vegetale. Nu ştiţi că aceste substanţe au fost confundate de toxicologi în Italia cu otrăvurile vegetale şi a condus la concluzia unui omor acolo unde nici o crimă nu fusese comisă ?

Fiecare frază din acest discurs dezvelea puţin cate puţin scopul urmărit de Williams. Şi arma pe care o utiliza în această luptă părea atat de surprinzătoare şi nouă, încat era ascultată de asistenţă cu neîncredere şi dezorientare. Căutand un mijloc susceptibil de a" înlătura probele expertului, avocatul se adresase unui toxico.log londonez tot atat de celebru ca Stevenson, profesorul Tildy. Acesta urmărea foarte conştiincios progresele realizate în domeniul toxicologiei, progrese pe care confraţii săi le ignorau adesea. Tildy cunoştea înclinaţiile conservatoare ale lui Stevenson şi el pariase că eminentul său coleg nu era la curent cu descoperirea substanţelor alcaline în cadavre. A sfătuit deci pe Williams să le prezinte în faţa tribunalului.

Această incertitudine o exploata Montagu Williams, cand, la 11 mai 1882, bombarda pe Stevenson cu întrebaţi în faţa unui public cufundat într-o tăcere absolută. După un timp, asistenţa înţelese că toxicologul englez cunoştea superficial lucrările efectuate în alte ţări şi mai ales cele privind „alcaloizii animali". Nesigur, expertul mărturisi : „da, caţiva savanţi europeni pretind că alcaloizii cadavrelor reacţionează în acelaşi fel ca otrăvurile vegetale, însă el, Stevenson, nu a auzit vorbindu-se de Selmi, nici nu a citit lucrările sale, căci nu cunoaşte limba italiană". In continuare Montagu spuse : „Doctorul Stevenson trebuie să fie de acord că tezele toxicologilor europeni, asupra asemănării între „alcaloizii cadavrelor" şi otrăvurile vegetale, corespund realităţii; el trebuie să fie de acord că o ptomaina poate foarte uşor să aibă un gust asemănător cu al aconitinei".

Strans de întrebări, expertul se refugie în afirmarea că în cursul vieţii sale practicase numeroase autopsii, însă în nici una dintre ele nu a întalnit un „alcaloid de cadavru" cu adevărat toxic ; personal, nu a căzut niciodată pe o substanţă al cărei gust se aseamănă cu cel al aconitinei ; departe de el orice intenţie de a contesta ştiinţa colegilor săi de pe continent, însă credea că este de datoria lui să subilinieze că, ansamblul problemei, împănate cu incertitudini, era „sub judice".

Controversa cu Stevenson îl lăsă pe Montagu Williams foarte satisfăcut : făcuse să planeze în sala tribunalului îndoiala care domnea în lumea toxicologilor şi reuşi să redreseze situaţia, foarte compromisă, a clientului său. După acest reviriment, se aştepta cu un mare interes pledoaria sa din 13 mai.

Această pledoarie a durat pe tot parcursul şedinţelor din zilele din 13 şi 14 mai. De la început Williams a ştiut să emoţioneze asistenţa ; întorcandu-şi privirea ca o lamă de cuţit către juraţi, el le spuse : „Vă amintesc că doctorul Stevenson a admis că problema formării alcaloizilor în cadavre rămane deschisă. Ori dumneavoastră pronunţandu-vă asupra soartei inculpatului, veţi trebui să luaţi o poziţie în privinţa acestei controverse ştiinţifice. Trebuie să vă gandiţi bine la aspectele acestei probleme. Dacă efectiv alcaloizii se formează în cadavre, cred necesar să precizez că. in cazul prezent, s-au scurs şase zile între deces şi autopsie. în aceste condiţii puteţi admite în mod sigur că moartea lui Percy John a fost provocată de aconitină ? Orice analiză onestă a elementelor acestei afaceri trebuie să ţină seama de ceea ce este sigur şi de ceea ce rămane subiect de incertitudine. înainte de a ajunge la concluzia unei otrăviri cu ajutorul aconitinei, care ar fi provocat sfarşitul nefericitului Percy, mi se pare necesar să elimin toate îndoielile. în acest caz, probele sunt cu adevărat incontestabile ? Dat fiind această dilemă, nu trebuie mai curand să fie pronunţată singura concluzie echitabilă şi anume „lipsa de probe suficiente ?"

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---