In ceea ce priveşte legăturile dintre alimentaţie şi boli, acestea sunt multiple şi profunde Pe de o parte se poate spune că alimentaţia poate duce la îmbolnăvirea organismului şi chiar la moarte. în acest sens acţionează anumite dereglări cantitative, (excese,lipsuri, perturbarea unor aporturi nutriţionale) şi unele tulburări calitative (modificarea proprietăţilor alimentare, prezenţa unor substanţe toxice, a unor microorganisme etc).

Pe de altă parte, alimentaţia este un mijloc terapeutic util în foarte multe boli, în unele având chiar rolul fundamental. Aspectele teoretice şi practice ale folosirii factorilor alimentari pentru tratamentul diverselor boli constituie obiectul dieteticii. In continuare vor fi schiţate câteva din principiile care stau la baz a acestei ramuri a nutriţiei umane.

O primă idee, care trebuie subliniată cu vigoare, este următoarea: orice prescripţie dietetică, în orice boală trebuie să pornească de la toate normele sau legile alimentaţiei raţionale a individului sănătos. Un regim alimentar nu este în fond decât o variantă a alimentaţiei normale, la care se introduc anumite modificări cantitative sau calitative, destinate influenţării unui anumit proces patologic.

Dieta prescrisă într-o afecţiune constituie în ultima analiză o intervenţie în biochimia şi metabolismul organismului. Este deci obligatoriu ca această prescripţie să ţină seamă de tot contextul bolii, de implicaţiile metabolice ale acesteia şi să fie de acord cu toate datele ştiinţifice legate de această boală. (Se înţelege că răspunderea recomandărilor dietetice, ca şi a celorlalte recomandări terapeutice revine celor care posedă pregătirea şi competenţa necesară, adică medicilor de profil).

Datorită unei simplităţi aparente şi înşelătoare a problemei, ca şi unei anumite „mode", asistăm în zilele noastre la o adevărată avalanşă de sfaturi şi prescripţii — unele foarte categorice — venite din partea a tot felul de „binevoitori", lipiţi de competenţă şi neautorizaţi).

Să mai adăugăm că o dietă bine gândită trebuie să ţină seama şi de particularităţile persoanei în cauză (obiceiuri, gusturi, posibilităţi materiale ş.a.). Pe cit posibil, se va evita monotonia, se va veni în întâmpinarea preferinţelor celui suferind.

De foarte multe ori dietetica introduce o anumită „simplificare" a alimentaţiei, prin alegerea acelor modalităţi de preparare care menţin cât mai mult calităţile naturale şi permit urmărirea efectelor regimului asupra evoluţiei bolii. Acest aspect nu are nici o legătură cu respingerea totală a produselor alimentare prelucrate pe scară industrială.

Dietetica, asemenea oricărei alte ramuri a ştiinţei, cunoaşte uneori controverse şi este supusă legilor generale ale progresului.
In încheierea acestui subcapitol va fi prezentat un regim general de cruţare, cu alte cuvinte un regim destinat celor care, fără să fie practic bolnavi, vor să evite anumite părţi negative ale alimentaţiei moderne, persoanelor vârstnice sau chiar celor ce suferă de anumite afecţiuni (şi cărora medicul le-a permis o astfel de dietă, fără alte indicaţii speciale).

Este deci un regim care se foloseşte în scopuri profilactice şi poate fi caracterizat drept normocaloric(în raport cu datele personale menţionate anterior), normoproteic, normoglucidic, normolipidic.

Laptele şi derivatele sunt permise toate. Carnea este permisă (până la 200 g/zi), ca şi peştele; de asemenea derivatele acestei grupe (conserve, mezeluri etc), cu condiţia bunei lor calităţi. Ouăle sunt permise, fără abuz şi eliminând pregătirea lor prin prăjire. Grăsimile se permit, dacă nu sunt prăjite.

Pâinea cea mai recomandabilă este cea intermediară. Făinoasele se permit toate, dar cu moderaţie. Legumele se permit toate (mai ales ca salate de crudităţi). Fructele sunt şi ele permise toate (bine pârguite). Dulciurile vor fi consumate cu moderaţie. Băuturile nealcoolice sunt permise toate, cele alcoolice vor fi evitate. Condimentele nu sunt interzise, dar cele puternic excitante vor fi folosite în cantităţi foarte mici. Sarea nu va depăşi 8—15 g pe zi.

Să mai adăugăm că supele şi ciorbele vor fi pregătite fără rântaş, sosurile vor fi de asemenea preparate fără rântaş şi ceapă prăjită, iar gustările nu vor fi exagerat de sărate, piperate sau usturoiate.

Se recomandă 4 sau chiar 5 mese pe zi.

Este vorba, după cum se vede, de un regim echilibrat din punct de vedere nutritiv, la care se adaugă o gastrotehnie corectă.

Sursa Imaginii - freedigitalphotos.net

---

Tag-uri: vitamine, glucide, proteine

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---