Dragostea conjugală şi dragostea între un bărbat şi o femeie în general este în fapt cea mai complicată şi imprevizibilă creaţie interpsihologică, ale cărei consecinţe nu sunt nici pe departe doar ale individului, ci ale socialului ca întreg, ea garantand în mare măsură evoluţia sa armonioasă, sănătoasă, precum şi disponibilităţile acestuia, de a se dezvolta, de a se depăşi, de a păstra nealterate bucuria de a trăi şi vocaţia la fericire. „Experienţa dragostei conţine singurul răspuns plauzibil la enigma vieţii umane, ea conferă echilibrul sănătos" (E. Fromm, 1983).

Interacţiunea maritală, bazată pe o succesiune perpetuă de feed-back-uri corectoare (dezv ăluite şi subtile, disimulate şi nuanţate, explicite şi implicite), constituie mecanismul esenţial de recreare şi redimensionare a „psihologiei individuale" în „psihologie interpersonală", iar a acesteia în „psihologie de microgrup familial".

Diada conjugală se autocreează şi creează, în sens generic, întregul nucleu familial. Ea imprimă stilul interactional familial (cu predominenţa sau alternanţa modelelor de tip cooperant, competitiv şi conflictual), climatul socioafectiv şi parental, stilul educaţional şi organizatoric-administrativ, scopurile şi aspiraţiile individuale şi de microgrup, modalităţile particulare de realizare a rolurilor familiale. Astfel, microstructura conjugală generează procese şi mecanisme specifice de preacomodare, acomodare, stratificare şi asimilare interpersonală diadică, avand drept scop şi efect armonizarea, sincronizarea şi compatibilitatea treptată a conduitelor de rol marital şi parental, care realizează satisfacerea funcţiilor interne şi externe ale familiei.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 29 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---