Celula este forma de organizare fundamentală a materiei vii, fiind elementul anatomic fiziologic, genetic şi de reproducere al tuturor organismelor animale şi vegetale. Ea este capabilă să îndeplinească funcţiile de bază ale vieţii: schimb de substanţe cu mediul înconjurător, excitabilitate, mişcare, reproducere.

Există animale şi plante monocelulare, cum sunt şi bacteriile. Acestea constituie organisme independente, deoarece pot îndeplini funcţiile de bază ale vieţii, amintite anterior.

La animalele superioare şi la om, celulele nu mai trăiesc pe cont propriu. Ele se diferenţiază, alcătuind ţesuturi, organe, aparate şi sisteme, fiind subordonate unităţii organismului. în interiorul organismu lui celulele sunt ca nişte mici animale acvatice cufundate într-un mediu lichid, cald şi uşor sărat. Acest lichid este plasma interstiţială, care realizează un schimb permanent de substanţe cu sângele. Este de cea mai mare importanţă pentru sănătate ca atât compoziţia, cât şi concentraţia diferitelor substanţe din plasma interstiţială să fie cit mai constante. Dereglarea echilibrului care există în acest domeniu se poate însoţi de serioase tulburări.

Numărul celulelor organismului omenesc este incalculabil. De exemplu, se apreciază că scoarţa cerebrală, cu o suprafaţă de circa 2 000 cm şi o grosime de 2,5 mm, are peste 14 miliarde de celule nervoase. Sau în cei 5 litri de sânge din organismul uman ar fi aproximativ 30 de mii de miliarde de globule roşii şi 50 de miliarde de globule albe.

Dimensiunile şi forma celulelor sunt foarte variate. în general, celulele sunt de dimensiuni microscopice, adică sub limita vizibilităţii cu ochiul liber. Totuşi, ovulul, cea mai mică celulă din corpul omenesc, are a 5-a parte dintr-un milimetru şi poate fi văzut cu ochiul liber. Forma celulei este in legătură cu poziţia şi cu funcţia pe care o îndeplineşte; se pot distinge celule sferice, ovale, cubice, paralelipipedice şi fuziforme.

În ultimul timp au fost făcute progrese mari în obţinerea datelor ştiinţifice privind structura şi funcţiile celulelor. în primul rând, s-a pus la punct metoda de cultivare a celulelor, ceea ce a permis examinarea la microscop a celulei vii. în al 2-lea rând, microscopul electronic a permis studiul de mare fineţe al componenţilor celulei.
Celula este alcătuită din două părţi principale: citoplasmă şi nucleul. Proteinele — substanţe asemănătoare cu albuşul de ou — sunt componenta principală a citoplasmei, găsindu-se în asociere cu diferite alte substanţe organice.
Pentru îndeplinirea unor funcţii ale celulei, în citoplasmă sunt diferenţiate anumite formaţiuni, din care unele au caracter permanent, iar altele caracter temporar (substanţe de rezervă sau substanţe de excreţie provenite din metabolismul celulei). Vom aminti — în linii cu totul generale — câteva din aceste formaţiuni:

- membrana, situată la periferia celulei, apare la microscopul electronic ca un înveliş cu perete dublu, foarte subţire. Este semipermeabilă şi selectivă, lăsând să treacă prin ea într-un sens sau altul - numai anumite substanţe. în această membrană au loc fenomene electrice specifice stării de repaus sau activităţii celulei, cunoscute sub numele de potenţial de membrană. În practica medicală, aceste fenomene electrice sunt recepţionate şi înscrise cu ajutorul unor aparate speciale şi ne dau indicaţii utile asupra funcţiei normale sau patologice a unui ţesut sau organ. Pe acest principiu se bazează electrocardiograma şi electroencefalograma

- centrul celular, situat lângă nucleu, cu un rol important în mişcarea cromozomilor în timpul diviziunii celulare, lipseşte din celula nervoasă care nu se poate divide

- picături de grăsime, granulaţii de glicogen, pigmenţi, vitamine etc au rol nutritiv pentru celulă

- nucleul este închis într-un sâmbure în masa citoplasmei, fiind mai dens decât aceasta. De obicei, celula are un singur nucleu. Există şi celule cu două sau mai multe nuclee. La periferia nucleului se situează membrana nucleară, în interiorul căreia se găseşte sucul nuclear în care plutesc nişte corpusculi numiţi nucleoli. În compoziţia sucului nuclear se găsesc substanţe organice cu predominanţa nucleoproteinelor, din care cele mai caracteristice sunt cromatina şi linina.


Sursa Imaginii - eukarya.ro

---

Tag-uri: membrana, citoplasma, nucleu

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 16 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---