Intr-o ultimă etapă terapeutică se stimulează asimilarea şi transformarea „jocului de rol" prescris (cu componentele sale comunicaţionale, atitudinale şi acţionale) în conduită de rol uzuală, firească, cu permanentizarea modelelor eficiente, adaptative.

Se revine treptat la un relativ echilibru relaţional intramarital, prin estomparea şi reducerea în timp a contururilor şi dimensiunilor tensionale ale conflictului-impas, consorţii intrand pe făgaşul normalizării relaţiei conjugale, prin depăşirea acestuia.

Evitarea prin minimalizare sau ocolire a situaÅ£iei-conflict, ca urmare a unor „manevre" sugestive ÅŸi de „consiliere" din partea psihoterapeutului, nu constituie o manieră eficientă à ƒÂ®n tratarea „crizei cuplului", fiind contraindicată în această situaÅ£ie, ea riscand să agraveze practic în timp „conflictul", prin acumularea ÅŸi reprimarea necesităţilor de exprimare ÅŸi prin perseverarea în frustraÅ£ii.

Numai o atitudine terapeutică de dezvăluire şi analiză a cauzelor complexe (biopsihosociale) care au generat, „criza cuplului", urmată obligatoriu de o cură terapeutică de reconstrucţie şi remodelare interacţională în diadă, bazată pe tehnici comportamental-educative, poate conduce la efecte pozitive.

In acest fel, terapia „cuplului aflat în; criză" este concomitent o intervenţie curativo-recuperatorie, dar ea asigură şi premisele preîntampinării unor posibile disfuncţiuni ulterioare, asanand practic terenul psihologic al reinstalării „crizei" şi fertilizand terenul autodevenirii, autoperfecţionării şi autodezvoltării în timp a relaţiei conjugale.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 03 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---