În orice parte ne întoarcem privirea sau auzul putem observa cu uşurinţă faptul că din ce în ce mai multe căsnicii se destramă, rata divorţurilor ajungând la cote deosebit de alarmante. Toate acestea pot avea numeroase cauze precum: ritmul de viaţă prea alert, prea agitat care determină să nu avem deloc timp pentru viaţa de cuplu, pentru partenerul nostru, dar şi carenţe mari în procesul de comunicare dintre parteneri. Fericirea unui cuplu poate fi măsurată, în mare parte, de eficienţa comunicării dintre cei doi. Modul în care comunică un cuplu reprezintă unul dintre cei mai puternici factori care determină succesul sau eşecul relaţiei lor.


„Eşecul în comunicare", ca problema numărul unu în viaţa unui cuplu, nu este nici o surpriză. Dar şi proble mele cuprinse între numerele doi şi cinci au, de asemenea, legătură cu nereuşita în comunicare. Acolo unde dorinţa de a împărtăşi cu celălalt obiectivele şi interesele scade, comunicarea este şi ea defectuoasă. Exista cazuri în care se confirmă zicala că polurile opuse se atrag, un cuplu putând fi format din parteneri care să fie radical diferiţi. Însă în aceste cazurile, sorţii de izbândă a relaţiei sunt destul de mici, ei fiind determinaţi tocmai de caracterele deferite ale lor. Regula în aceste cazuri este aceea că noi preferăm să ne petrecem timpul alături de aceia cărora le plac aceleaşi activităţi ca şi nouă. Suntem atraşi către cei care au aceleaşi interese, care folosesc acelaşi limbaj şi de care ne simţim legaţi prin aceleaşi activităţi.

Doar cu vreo douăzeci de ani în urmă, comunicarea aproape că nici nu era menţionată în cărţile referitoare ia căsnicie. Înainte de 1970, exista doar foarte puţină înţelegere cu privire la procesul comunicării şi la modul în care acesta afectează relaţia de căsătorie. Căsătoriile de odinioară erau menţinute de lupta pentru existenţă. Cuplurile erau preocupate de asigurarea unui adăpost, a hranei şi a celor strict necesare pentru întreaga familie. Puţin timp sau preocupare erau acordate construirii unei relaţii.

Căsnicia de astăzi este în totalitate relaţională. Acum, gândim mai mult în termenii nevoilor emoţionale, decât în cei ai satisfacerii nevoilor fizice. Putem singuri să ne procurăm cele necesare traiului zilnic, dar să ne şi satisfacem singuri nevoile personale moderne. Singura nevoie pe care nu o putem satisface singuri este nevoia inimii care cere protecţia, iubirea şi siguranţa oferită de partenerul iubit. Vrem să fim preţuiţi pentru ceea ce suntem, nu pentru că aducem acasă mulţi bani sau pentru că îndeplinim anumite îndatoriri casnice. Abundenţa şi preocupările din timpul liber au eliberat marea majoritate a familiilor de astăzi de grija zilei de mâine.

Astfel, comunicarea se află astăzi în fruntea listei fiecăruia, deoarece ea stă la baza relaţiilor intime. Se poate observa uşor, fără să fie nevoie de o diplomă de specialist, că relaţiile de cuplu se tratează din ce în ce mai mult în cabinetul psihologului specializat în relaţiile de cuplu şi de familie. Comunicarea este cea care generează preocupare, dăruire, părtăşie şi afirmare. Dacă nu înţelegem şi dacă nu folosim aşa cum trebuie principiile de ascultare şi de vorbire, nu ne putem cunoaşte sau înţelege reciproc, cu adevărat. Rămânem închişi unul faţă de celălalt.


Sursa Imaginii - prop6090.com

---

Tag-uri: casnicie, parteneri,

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 12 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---