Convieţuirea cu socrii (părinţii) în cadrul aceluiaşi spaţiu locativ şi psihosocial are de cele mai multe ori efecte inhibitorii şi dezorganizatoare asupra vieţii sexual-afective a cuplului, ca şi asupra comportamentului său procreativ. Inhibiţia, pudoarea, reticenţa comportamentală impusă într-un astfel de „spaţiu relaţional" contribuie la răcirea şi artificializarea relaţiilor dintre soţi, reduce „farmecul" intimităţii în diadă, sărăceşte în conţinut şi frustrează în satisfacţie intercomunicarea în cuplu.

Numeroase cupluri prezentand tulburări de dinamică sexuală psihogene (impotenţă, frigiditate), ceea ce conduce uneori la infidelitate conjugală à …Ÿi suferinţă nevrotică, constituie exemple în acest sens. Separarea (în primul rand spaÅ£ială) de socri sau părinÅ£i a constituit primul element care a condus la ameliorarea simptomelor ÅŸi reglarea vieÅ£ii de cuplu.

Adoptarea şi exercitarea incompletă a rolului conjugal-parental conduce la o deteriorare treptată a relaţiei conjugale, la o sărăcire şi degradare a esenţei sale de relaţie biopsihosocială, prejudiciind atat personalităţile consorţilor şi ale copiilor lor, cat şi finalităţile sociale ale familiei în general. Frecvenţa semnificativă a căsătoriilor deteriorate sub aspect structural-functional, cu consecinţe din cele mai nefaste pentru sănătatea fizică şi psihică a familiei, impune instituirea unei atente educaţii şi terapii a cuplurilor încă din etapele iniţiale ale căsătoriei. Prevenirea tendinţei la, deteriorare şi destrămare a familiei trebuie asigurată încă de la începutul structurării rolurilor conjugale, dat fiind faptul că structurarea defectuoasă a acestora în timp fixează tipare comportamentale rezistente la corecţie şi schimbare.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---