Se canalizează treptat terapia pe o tehnică de inspiraţie comportamentală (Masters şi Johnson), cu scop de ameliorare a tulburărilor de dinamică sexuală. în programul terapeutic este cuprinsă în paralel şi partenera, care, după două şedinţe de catharzis şi raţionalizare asertivă, este iniţiată în participarea adecvată şi stimulativă la programul terapeutic; ea este mai întai informată asupra unor detalii fiziologice şi psihologice ale comportamentului sexual şi invitată la aplicarea unui model relaţional specific în timpul actului sexual.

Conform aşteptărilor partenerului (cunoscute de noi, dar neconştientizate suficient de la început de parteneră), ea este stimulată în perfecţionarea stilului de comunicare erotico-senzitivă, prin prelungirea unor secvenţe de comunicare senzorială (tactil-kinestezică) şi verbală. Se insistă asupra calităţii tonului şi mangaierilor, precum şi asupra stimulării creativităţii relaţionale în cuplu.

Partenerul este stimulat în dezinhibarea comunicării verbale şi nonverbale, pe baza unui program complementar, dar mai ales în modificarea autopercepţiei în situaţia respectivă, prin prisma cunoaşterii atitudinii comprehensive şi a nevoilor afective ale partenerei sale. întărirea sentimentului valorii personale şi a încrederii în sine, corelat cu descărcarea culpabilităţilor şi a anxietăţii pe canalul „terapeut" conduce la un comportament mai sigur, mai dezinhibat şi mai optimist la partener. Calitatea raporturilor sexuale se îmbunătăţeşte treptat (după 4-5 şedinţe terapeutice cu fiecare partener individual).

După depăşirea „simptomului-ţintă" (ejacularea precoce şi realizarea orgasmului de către parteneri), s-a trecut la etapa de consolidare a efectelor obţinute prin ameliorarea interacţiunilor psihologice în cuplu". Partenerii au fost stimulaţi într-un efort de autocunoaştere şi autoconştientizare a trebuinţelor şi tendinţelor reciproc avansate, fiecare corelativ la nevoile celuilalt. S-a insistat la parteneră asupra posibilităţilor de adoptare a unui pattern comportamental acceptabil privind relaţiile partenerului său cu copilul provenit din căsătoria anterioară. Treptat, gradul de generozitate, acceptare şi integrare a imaginii copilului .ca parte integrantă din „imaginea soţului" s-a modificat semnificativ pozitiv, reducandu-se astfel tensiunile suplimentare şi ostilităţile potenţiale ale; acesteia.

Depăşirea crizei noului cuplu, prin rezolvarea disfuncţiilor sexuale-simptom, a condus ulterior la consolidarea relaţiei şi la dezvoltarea considerabilă a celor două; „personalităţi maritale". Satisfacţiile mutuale s-au permanentizat, cuplul a intrat pe făgaşul unei existenţe normale, stabile.

Acest ultim caz analizat a îmbinat în mod fericit necesitatea intervenţiei de susţinere psihoterapeutieă post-divorţ cu intervenţia curativo-recuperatorie a disfuncţieţ şi cu cea de reintegrare în viaţa de familie a unor subiecţi; divorţaţi. Acest ultim aspect a constituit însă a treia posibilitate de intervenţie psihoterapeutieă, practicată de noi în mod experimental.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 04 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---