Formarea civică în spiritul valorilor democratice universale devine prioritară pentru tânăra generaţie.

"Eu sunt copilul.
Tu ţii în mâinile tale destinul meu.
Tu determini în cea mai mare măsură ,dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă
Dă-mi te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire,
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume"

Acest apel este de fapt îndemnul oricărui copil "adresat" direct părinţilor.
Cum vom proceda însă? Ce mijloace vom folosi? Ce strategii educaţionale? Ce metode comportamentale vom utiliza drept etalon? Cine şi cum s-a preocupat de formarea noastră ca părinte-educator?

La aceste întrebări sunt puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte sistemul de influenţare educaţională, de aceea trebuie să-i încurajeze pe copii să se autodisciplineze pentru ca a disciplina înseamnă a învăţa. În ideea a pune bazele unui program de învăţare a ascultării de bunăvoie şi de prevenire a problemelor de comportament trebuie să avem în minte factorii care acţionează din exterior.
Pentru unii părinţii este uşor să apuce să critice copilului pentru greşelii sau pentru a corecta comportamentului greşit gândid că astfel îi vor învăţa pe copii comportamentul corect.

Este bine ca preşcolarii să fie încurajaţi, apreciaţi în speranţa prevenirii comportamantului greşit, să-i disciplineze pe copii în mod creativ, pentru a vedea cât de folositoare e ascultarea, iar viaţa este de o mie de ori mai plăcută dacă uneori faci din ea o joacă .

- exemplu când creativitatea salvează situaţia:

Părintele : „Să nu uiti să îti faci patul !”
Copilul „Ce-mi dai?”
Părintele ii dă o îmbrăţişare, un pupic. O doză de încurajari, de aprecieri, de acordare a atribuţiei fac ca prşcolarii să-ţi facă pe plac, să te asculte, să fie binevoitori, nu sfidători.

Eterna MUSTRARE ŞI CICĂLIRE acţionează demobilizator asupra copilului şi duce la o atitudine de încăpăţânare, dar LAUDA dar cu măsură duce la o atitudine contrarie.

Criticile părinţilor îi descurajează, amplifică comportamentul greşit, ex: „Ai grijă!!”, „ Încetează!”, „Trebuie să asculţi!” în loc să-l diminueze.
Exemplu: Andreea refuza să se spele pe dinţi şi era tristă. Mama a rezolvat această problemă folosind laudele şi i-a acordat mai multă atenţie (la trezirea fetiţei cu şoapte de genul „Eşti un copil deosebit, ai nevoie să te ajut la îmbrăcat?, etc.).

Trebuie să găsim un lucru pozitiv pe care să i-l spunem, ceea ce îi induce un sentiment de speranţă, putere de a se disciplina, au determinând-o să se spele pe dinţi, ceea ce refuzase anterior. Acordarea atenţiei şi a laudelor s-a realizat timp de o săptămână, şi comportamentul negativ s-a dimnuat şi apoi a dispărut.
Elena T., mama a doi copii spunea: „Îmi pedepsesc foarte rar copiii, vorba bună aduce mai mult decât pedeapsa, sau o ironie. ”

Dragostea este elementul cheie în creşterea copiilor care vor fi capabili să se descurce în societate. Părinţii iubitori manifestă o acceptare deosebită, le place să-şi ştie copiii pe aproape, doresc să-i încurajeze, să le zâmbească, sunt aceia care acordă copiilor drptul să ia decizii, iar copii lor vor fi independenţi, creativi, sociabili.
Nu prea multă dragoste răsfaţă un copil, ci prea puţină disciplină, dragostea acţionează ca o perniţă, cu cât perniţa este mai subţire cu atât mai mult greşelile părinţilor îl vor lovi, afecta; principiul de bază este acela că, cei mici nu se simt iubiţi dacă nu primesc o atenţie potrivită.

Mulţi părinţi sunt ocupaţi, sau foarte ocupaţi, atenţia lor asupra copiilor scade, dar în acelaşi timp nici nu li se oferă ocazia de a face prea multe greşeli faţă de copiii lor. Iată de ce se pune accentul pe o guvernare democratică în cadrul familiei, pe înţelegerea copiilor şi pe tehnicile pozitive de comunicare. Nu-ţi poţi permite să fii prea restrictiv sau prea îngăduitor dacă nu petreci mult timp împreună cu copilul.
Goethe spunea ”Comportaţi-vă în faţa copiilor că şi cum ar fi adulţi!”
Copiii înţeleg mai mult decât ne putem imagina – „Nu ţi-e ruşine să mă baţi pe mine care sunt mic, tu esţi un om mare şi puternic?”, ei meditează şi anticipează, se măsoară cu părinţii lor.

Schiffer spunea „Ai grijă de copii tăi, păstrează-i zi şi noapte lângă tine, iubeşte-i şi lasă-te iubit de aceşti anii, unic de frumoşi. Căci ei nu sunt ai tăi decât în timpul scurtului vis al copilăriei, nu mai mult”.

Să le vorbim binevoitor, să-i încurajăm, să-i apreciem povestindu-le cât de înălţătoare este conştiinţa de a fi bun.

O generaţie optimistă va creşte dacă vom face corect educaţia părinţilor, aceştia îi vor învăţa cu dragoste autodisciplinarea pe copiii lor.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educatie, moral-civica, ascultare

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---