„Omul este o fiinţă socială, care înainte de a fi beneficiarul şi creatorul culturii, relaţionează cu ceilalţi, creează şi beneficiază de bunuri materiale realizate de el şi ceilalţi, desfăşoară o activitate utilă lui şi celorlalţi, respectă valorile societăţii care devin propriile valori.”

Dintotdeauna marii pedagogi au subliniat valoarea virtuţilor morale. J.A. Comenius vorbea de dobândirea virtuţilor cardinale – înţelepciunea, cumpătarea, curajul şi dreptatea, toate prin exemplu şi exerciţiu: „virtutea se cultivă prin fapte şi nu prin vorbe”. J. Locke preţuia calităţile morale mai mult decât pregătirea intelectuală: „virtutea o privesc a fi cel dintâi şi cel mai de trebuinţă dintre darurile cu care trebuie să fie înzestrat un bărbat”, iar ca metode sublinia valoarea exemplului, exerciţiului şi convorbirii morale. J. J. Rousseau îşi propunea să formeze din Emile un om capabil să suporte şi binele şi răul acestei vieţi: „ieşind din mâinile mele nu va fi nici magistrat, nici soldat, nici preot, el va fi mai întâi om”.

O societate dinamică, cu transformări interne în domeniul ştiinţelor, al profesiunilor, al politicului are nevoie pentru continuarea evoluţiei, de oameni inteligenţi, de oameni creatori şi mai ales de păstrători ai valorilor morale. Valorile morale au trei atribute: caracter absolut, incompatibilitate şi funcţia de umanizare. Pentru aceasta educaţia morală, ca acţiune organizată, sistematică, trebuie să înceapă de la cele mai fragede vârste.

Preşcolarul nu înţelege şi nu poate explica ce înseamnă Adevărul, Binele, Cinstea, Altruismul, dar se comportă în raport cu Adevărul, Binele, Cinstea, Altruismul şi percepe conduitele celorlalţi (fraţi mai mari, părinţi, educatoare, personaje din literatură etc). Pentru a putea delimita notele iniţiale ale acestor situaţii morale în care este antrenat în vederea însuşirii noţiunilor morale, copilul trebuie să-şi formeze capacitatea de a aprecia moral.

Pentru aceasta trebuie să-i dăm preşcolarului criterii obiective de apreciere a faptelor morale. Imaginile sunt intuitive cu privire la conduită, trebuie să conţină o notă apreciativă („aşa e bine”, „aşa e corect”, „aşa nu e corect”) şi o notă imperativă („aşa trebuie să te comporţi”, „aşa nu trebuie să te comporţi”). Regulile impuse verbal sau material de către adult constituie, înainte de a fi interiorizate, obligaţii categorice, îndeplinesc valoarea unor necesităţi virtuale, semnificaţia unor tabuuri.

Noua „Programă a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii” formulează explicit printre obiectivele educaţiei pentru societate acest obiectiv: „copilul trebuie ajutat să aprecieze situaţiile concrete din punct de vedere moral şi civic”. Este oare realizabil? Practica noastră educativă, de părinte şi de educator, spune că da.

Pentru că preşcolarul trebuie să perceapă sensul pozitiv al conduitei morale atunci când situaţia morală ne oferă un sens negativ, trebuie să o transforme în contrariul sau, aceasta prin aprecierea copiilor. Preşcolarul percepe conduita negativă a iedului din povestea „Iedul cu trei capre”, dar el trebuie să rămână cu imaginea corectă din punct de vedere moral. Atunci când textul nu ne ajută, valorificăm şi stimulăm potenţialul creativ al vârstei: „voi cum credeţi că ar trebui să procedeze?” Trebuie să ne ferim de stereotipii „e bine aşa?”, ci „cum trebuie?”.
Educaţia moral-civică în grădiniţă am realizat-o prin toate activităţile, dar am să mă refer în mod special la convorbiri. La activitatea cu tema „Cum ne comportăm în grădiniţă, familie, societate” am organizat mai întâi lecturi după imagini cu aspecte din grădiniţă, familie, societate, diferite memorizări care erau legate de această temă („Mulţumesc”, „Salutul”, „Ce e bine şi ce-i rău”, „Ajut pe mama”), povestiri ca de exemplu: „În vizită”, „D-l Goe”, etc., jocuri distractive diverse pe această temă.

Un inedit al acestei convorbiri l-a constituit şi faptul că am creat situaţii concrete (ca o completare a activităţii), prin care copiii au exprimat prin versuri fapte pozitive de comportare în antiteză cu cele negative. Aceste versuri le-am creat special pentru această activitate, le-am prezentat pentru prima dată la un cerc pedagogic din 1994 şi am să le prezint şi la acest simpozion. Aş vrea să fac menţiunea că ele reprezintă momente concrete din viaţa de zi cu zi a copiilor, iar numele pe care le-am folosit în versuri sunt chiar numele copiilor, toate corespund cu situaţia reală expusă de mine în aceste versuri.

Acestea conţin câteva aspecte semnificative din comportarea de zi cu zi a copiilor în grădiniţă, în familie, pe stradă, când sunt singuri acasă sau când sunt în vizită: cearta pe păpuşă; furatul jucăriilor; grija pentru fraţii mai mici; cearta între două fetiţe şi trasul de păr; folosirea unor cuvinte urâte cu ocazia unei aniversări; pusul piedicii unei fetiţe de către alt copil; ajutorul bătrânilor pe stradă; cerşitul pe care-l practică copiii; vizitele în familie, comportarea copiilor.
<sub>1. N. Iorga „O viaţă de om aşa cum a fost”, vol.I, Bucureşti, Ed. Minerva, 1981;
2. Ioan Cerghit „Metode de învăţământ”, E.D.P., Bucureşti, 1976;
3. V. Preda „Niveluri şi strategii de rezolvare a problemelor – Studii de psihologie şcolară”, E.D.P., Bucureşti, 1979;
4. Revista Învăţământul preşcolar nr.3-4/1994, M.E.C.
sursa imaginii : www.freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: pedagog, dobândire, intelepciune, curaj, dreptate, evolutie, organizatie, literatura

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 10 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---