Moto:
"Educaţia morală se sprijină pe forţa colectivului şi a opiniei publice, dar ţine totodată seama de trăsăturile şi particularităţile individuale, de cerinţele şi interesele fiecărui om."

Educaţia moral – civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi suficiente, pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea integrităţii morale a micilor şcolari sub aspectul conştientizării propriului Eu şi al modelării comportamentului ca viitori membri ai comunităţii sociale.

Formăm comportamentul civic al elevilor oferindu-le, în permanenţă, ca exemple propriul nostru comportament. Ca urmare, c unoştinţele ce urmează a fi predate în orele de educaţie civică vor fi asimilate în mod firesc şi vor întregi aportul în formarea unor deprinderi şi priceperi cu ajutorul cărora elevul de vârstă şcolară devine apt să se adapteze cu succes cerinţelor şi normelor pe care societatea le impune.

La nivelul ariei curriculare „Om şi Societate” prin intermediul disciplinelor : Istoria Românilor, Religie, Educaţie Civică, micul şcolar află modele exemplare de comportament în spiritul valorilor morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecţiile de istorie, copilul află atât despre modul de organizare al societăţii din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă şi contemporană. Cunoaşterea premiselor istorice ale formării şi afirmării virtuţilor poporului din care fac parte, generează în sufletul elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul şi vitejia înaintaşilor.Educaţia moral-civică se realizează şi prin lectura suplimentară, unde se pot identifica diferite valori morale, vitruţi, comportamente folosite drept exemple pentru sintagme ca “aşa da” , “ aşa nu”.
Dar educaţia moral-civică nu se face doar în orele de curs şi doar sub îndrumarea cadrelor didactice. Principalii factori care ajută copilul în desăvârşirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. La acestea două se adaugă şi comunitatea. Iar pentru o bună colaborare între aceşti factori este nevoie de multă comunicare din partea lor.

Criteriul de bază al evaluării relaţiei şcoală – familie constă în relevarea sporului real al calităţii educaţiei copilului, realizat printr-un transfer de valori sociale, umane, educative de la instituţia de învăţământ spre familie, dar şi printr-o acţiune selectivă şi creatoare a şcolii faţă de valorile culturale active trăite în familiile şcolarilor mici .

Mediul familial constituie unul din factorii cunoaşterii profilului şcolarilor şi deci un punct de reper permanent în activitatea
instructiv- educativă la clasă.

Părinţii nu au doar rol biologic, ci şi datoria morală de a contribui activ la educaţia acestora ; această sarcină nu aparţine în exclusivitate şcolii.
Grijile cotidiene , stresul, inevitabil într – o perioadă de tranziţie, îi fac pe părinţi să le ofere copiilor tot mai puţin timp , să – i înţeleagă tot mai puţin, deşi condiţiile în care cresc şi se dezvoltă copiii depind foarte mult de părinţi . Comportarea faţă de copil , la orice vârstă , mediul pe care – l creăm în jurul lui , influenţează în bine sau în rău evoluţia copilului şi are urmări asupra caracterului său de mai târziu.
Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită morală, dar şi climatul social şi afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale. Pecetea pe care părinţii o lasă asupra structurii spirituale şi morale a personalităţii propriilor copii se menţine toată viaţa. Acest tip de relaţie este hotărâtoare şi prin faptul că familia mediază şi condiţionează comunicarea cu celelalte componente sociale, în special cu şcoala.

Influenţele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta prin modele de conduită oferite de membrii familiei , precum şi prin climatul psihosocial existent în cadrul familiei. Este recunoscut faptul că strategiile educative la care se face apel în familie ,mai mult sau mai puţin conştientizate,determină în mare măsură dezvoltarea personalităţii, precum şi rezultatele şcolare ale copiilor,comportamentul lor social şi moral. Aşadar este necesar ca familia să sprijine în permanenţă activitatea educativă a şcolii. Părinţii trebuie să cunoască tot mai bine atmosfera muncii şcolare şi să încerce a o prelungi în familie.

Trebuie să menţionăm că strategiile educaţionale utilizate de unii părinţi ,chiar dacă sunt bine intenţionate , chiar dacă au avut efecte pozitive în anumite cazuri , nu duc întotdeauna la obţinerea unui optimum educaţional, care să favorizeze dezvoltarea personalităţii . Ceea ce într-o familie a avut efecte eficiente , în alta poate determina efecte contrarii.
Este o sarcină a şcolii , a personalului didactic , să identifice situaţiile problematice , să dirijeze strategiile educative ale familiei în favoarea elevului şi mai ales să conştientizeze faptul că relaţia de colaborare
şcoală-familie este determinantă în obţinerea performanţelor şcolare.

Pentru eficientizarea relaţiei şcoală - famile cadrul didactic trebuie :
• să cunoască mediul familial al elevilor vizitându-i anunţat sau neanunţat şi să-şi noteze observaţiile în caietul învăţătorului;
• în funcţie de categoria în care se înregistrează părinţii elevului, interesati sau dezinteresati de ceea ce se întâmplă cu propriul copil, cooperanţi, parţial cooperanţi, necooperanţi cu şcoala să-şi fixeze şi să întreţină cât mai multe discuţii individuale;
• să stabilească din timp şi să planifice tematica şedintelor şi a lectoratelor cu părinţii;
• în cazul elevilor problemă să se implice activ în procesul de educare a familiei, ea reprezentând sursa principalelor atitudini greşite ale copiilor; familia trebuie convinsă că numai acordând timp si atenţie copilului va putea să-l ajute să depăşească dificultăţile apărute;
• să antreneze părinţii în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare sau în atingerea obiectivelor diferitelor parteneriate şcoală-familie-comunitate.
Educaţia moral – civică se realizează organizat şi sistematic şi în afara şcolii, în instituţii extraşcolare (educaţie perişcolară, paraşcolară), în cluburi, teatre, muzee, biblioteci şi alte instituţii culturale, cinematografe, mass-media în general.
Activităţile extracurriculare sunt complementare cu educaţia formală, îndeplinind roluri educative şi formative pe care educaţia şcolară le abordează numai parţial. Aceste activităţi sunt organizate sau sprijinite de asociaţii ale părinţilor sau copiilor (tineretului), instituţii şi asociaţii culturale, sportive, ştiinţifice, de factorii de decizie la nivelul comunităţii locale, de presă, radio-TV. La acestea se adaugă organizaţiile religioase şi activităţile organizate de diferite culte, instituţii de binefacere etc.

Concluzionând, se poate face afirmaţia că procesul de construire a profilului moral – civic al elevului e complex şi trebuie să angajeze nu numai grupul de educatori, ci şi părinţi, instituţiile culturale, mijloacele de comunicare în masă, într-un cuvânt, societatea.
_{Sursa Imaginii: freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educatie morala, colectiv, comportament, elevi

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 31 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---