Omul este o fiinţă socială,care înainte de a fi beneficiarul şi aliza de culturii, relaţionează cu ceilalţi, creează şi beneficiază de bunuri materiale re te el şi creatorul ceilalţi, desfăşoară o activitate utilă lui şi celorlalţi, respectă valorile societăţii care devin propriile valori.

Dintodeauna marii pedagogi au subliniat valoarea virtuţilor morale.

J.A.Comenius vorbea de dobândirea virtuţiilor cardinale inţelepciunea, cumpătarea, curajul şi dreptatea, toate prin exemplu şi exerciţiu:
"virtutea se cultivă prin fapte şi nu prin vorbe".

J.Locke preţuia calităţile morale mai mult decât pregătirea intelectuală: "virtutea o privesc a fi cel dintâi şi cel mai de trebuiţă dintre darurile cu care trebuie să fie înzestrat un bărbat", iar ca metode sublinia valoarea exemplului, exerciţiului şi convorbirii morale.

J. J. Rousseau îşi propunea să formeze din Emile un om capabil să suporte şi binele şi răul acestei vieţi: "ieşind din mâinile mele nu va fi nici magistrat, nici soldat, nici preot, el va fi mai întâi om".

O societate dinamică cu transformări interne are nevoie pentru continuarea evoluţiei, de oameni inteligenţi, de oameni creatori şi mai ales de păstrători ai valorilor morale. Valorile morale au trei atribute:caracter absolut, incompatibilittate şi funcţia de umanizare.

Pentru aceasta educaţia morală,ca acţiune organizată, sistematică, trebuie să înceapă de la cele mai fragede vârste.

Dintre obiectivele educaţiei morale sunt realizabile la vârsta preşcolară următoarele: forma unor reprezentări morale intense, clare, precise, bogate în conţinut (reprezentările morale sunt imaginile intuitive a ceea ce este caracteristic unui complex de situaţii, fapte morale), formarea unor premise ale judecăţilor morale, formarea unor deprinderi morale şi a premiselor pentru viitoarele calităţi morale (de voinţă şi caracter). Toate acestea sunt realizabile prin integrarea copilului în situaţii morale şi prin valorificarea experienţei morale personale.

Succesul educaţiei morale la vârsta preşcolară nu vine de la sine,ci este rezultatul unei munci stăruitoare,migăloase,desfăşurate cu pasiune şi responsabilitate de educatoare. Preşcolarul va fi mai întâi învăţat să acţioneze în concordanţă cu cerinţele adulţilor.Mai târziu,educatoarele îl va ajuta să înţeleagă de ce este bun un anumit comportament şi nu altul,iar el va fi capabil să discearnă.

Preşcolarul nu înţelege şi nu poate explica ce înseamnă Adevărul, Binele, Cinstea, Altruismul, dar se comportă în raport cu Adevărul, Binele, Cinstea, Altruismul şi percepe conduitele celorlalţi(fraţi mai mari,părinţi,educatoarele, personaje din literatură). Pentru a putea delimita notele iniţiale ale acestor situaţii în care este antrenat, în vederea însuşirii noţiunilor morale,copilul trebuie să-şi formeze capacitatea de a aprecia moral.Pentru aceasta trebuie să-i dăm preşcolarului criterii obiective de apreciere a faptelor morale.Imaginile sunt intuitive cu privire la conduită,trebuie să conţină o notă apreciativă(,,aşa e bine”, "aşa e corect”, "aşa nu e corect”) şi o notă imperativă(,,aşa trebuie să te comporţi”, "aşa nu trebuie să te comporţi”). Regulile de noi sau apreciat de către copil.

Dacă culoarea impusă poate să declanşeze în copil o anumită stare afectivă,ea poate, în timp, să determine acceptarea sau neacceptarea anumitor conduite şi interiorizarea treptată a criteriilor de apreciere morală ce aparţine iniţial adultului. Desenul constitue un mijloc important de evaluare a aprecierii copilului,a preferinţei lui pentru o anumită categorie de personaje.

Pentru că preşcolarul trebuie să perceapă sensul pozitiv al conduitei morale atunci când situaţia morală ne oferă un sens negativ,trebuie să o transforme în contrariul său,aceasta prin aprecierea copiilor.Preşcolarul percepe conduita negativă a iedului din povestea "Iedul cu trei capre”,dar el trebuie să rămână cu imaginea corectă din punct de vedere moral. Atunci când textul nu ne ajută,valorificăm şi stimulăm potenţialul creativ al vârstei: "voi cum credeţi că ar trebui să procedeze?”.

Jocul de creaţie reprezintă o metodă fundamentală în realizarea obiectivului formulat de programă(cu toate formele jocului de creaţie:cu subiect din viaţa cotidiană,din poveşti sau jocul de construcţie).Valenţele educative ale jocului de creaţie sunt nelimitate:reprezentările morale realizate şi reactualizate prin jocul de creaţie sunt saturate afectiv,dar mai clare,mai stabile decât cele formate pe altă cale;ele conţin mai multe elemente generale,elemente semnificative,logica afectivă reuşind să delimiteze şi să unească semnificativul emoţional cu cel cognitiv;comportamentul său este corectat; se formulează capacitatea empatică faţă de personajele apropiate vârstei; se formează trăiri afective puternice şi stabile faţă de normele morale imlicite.Toate acestea în anumite condiţii:

- să-i orientăm pe copii în asumarea de roluri(copilul nu trebuie să-şi asume mereu acelaşi tip de rol,mai ales cel negativ);
- să-i lăsăm să schimbe comportamentul interpretat;
- să formăm nu numai flexibilitatea în conduită,ci şi capacitatea de a accepta modificarea impusă de ceilalţi(trebuie să acceptăm şi punctul de vedere al celuilalt,nu?);
- să le asigurăm jocul de creaţie care să integreze personajele pozitive din mai multe poveşti(Ileana,Cenuşăreasa,Fata moşului,Eliza);
- să strecurăm anumite conduite negative în jocul cu subiect din viaţa cotidiană(imlicându-ne coparticipanţi)faţă de care copiii să ia atitudine;
- să controlăm şi să corectăm relaţiile care apar între copii în cadrul jocului;relaţii nedeterminate de rol(dominarea unora, certuri etc.);
- să-i ajutăm cu discreţie să ia atitudinea faţă de cei care încalcă regulile jocului.

Sfera jocurilor de creaţie care permit formarea capacităţii de apreciere şi de autoapreciere morală este vastă, iar creativitatea educatoarei şi spontaneitatea copiilor sunt inepuizabile. Pentru formarea conduitei altruiste şi a capacitaţii de apreciere a acestei conduite se poate organiza o variantă a jocului "de-a grădiniţa". Copilul este pus în situaţia ca de dragul jocului acceptat de el să dea altuia obiectul preferat.Se creează situaţia luptei dintre necesitatea de a se supune faţă de regula ce decurge din rol şi dorinţă firească, de moment dintre trebuinţa posesiunii şi cea a cooperării,dintre conduita altruistă şi cea egoistă.

Fetiţele care-şi asumă rolul mamei trebuie să se despartă de păpuşile lor şi să accepte că alte fetiţe să intre în posesiunea acestora.De multe ori copilul va găsi o scuză("fetiţa se trezeşte târziu”, sau "este bolnavă şi nu poate veni la grădiniţă”)sau pur şi simplu va refuza să-şi dea jucăria. In acest caz se exclude din joc. In timp va înţelege că propria conduită o îndepărtează de copii şi se va corecta.
In educaţia morală două par a fi ideile călăuzitoare:să-l căleşti pe individ şi să-l înveţi să lupte împotriva răului,oriunde şi de orice natură ar fi(minciuna, egoism, indisciplină, necinste, impoliteţe etc.) şi să-I formezi deprinderi de conduită, concomitent cu explicarea regulilor morale care stau la baza conduitei sociale dezirabile.

Cercetările ştiinţifice de psihologie şi pedagogie au arătat că valoarea educaţiei din copilărie pune o amprentă,pe care individul o poartă toată viaţa.
Activitatea din grădiniţă trebuie să concentreze o imensă cantitate de afectivitate,fără de care această grădină unde cresc florile-copiii-nu-şi mai află suportul.

---

Tag-uri: valori, societate, disciplina, educatie, cetateni, educare, dreptate, democratie, egalitate

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 12 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---