Omul este singura fiinţă morală de pe Terra. Doar el este capabil să aleagă între bine şi rău, să respecte sau să nu respecte valorile şi normele morale. Nu există şi nici nu a existat vreodată o colectivitate umană care să nu fi promovat anumite valori morale, anumite modele de conduită.
Ne întrebăm însă dacă toate societăţile, colectivităţile au promovat şi promovează unele şi aceleaşi valori şi norme morale ?

Constatăm că, în timp, valorile şi normele morale s-au i himbat. Dacă la azteci, bunăoară, ritualul sacrificării copiilor era un act de cult considerat necesar şi firesc, astăzi noi il considerăm un act oribil, barbar. Aceeaşi apreciere o uvcm azi şi faţă de acel mod de sinucidere numit seppuku sau harakiri (a-ţi spinteca burta) pr acticat de samurai (şefi militari japonezi) începând cu secolele XIII-XIV, fie pentru a evita umilinţa captivităţii, fie pentru a demonstra credinţa faţă de stăpân. Deci, fapte pe care unele societăţi le consideră morale, alte societăţi le consideră imorale. Acest fapt este apreciat pozitiv de către unele grupuri şi negate de către altele. Astfel, în unele grupuri se folosesc ca formule de salut „ Să trăiţi! " , „Am onoarea" , considerandu-se că expresiile „ Bună ! " „ Salut" utilizate de alte grupuri nu sunt suficient de politicoase. Deci, fiecare societate, grup, individ îşi orientează acţiunile, faptele în funcţie de o anumită listă de valori şi norme morale. Nu există doi indivizi pentru care această listă să fie identică.

Faptul că un individ aparţine unei alte colectivităţi care le aceptă şi respectă o tablă de valori morale, diferită de a noastră, nu ne dă dreptul să-l dispreţuim, să-l considerăm Inferior nouă. Credinţa că obiceiurile, normele noastre morale sunt superioare faţă de ale altora (africani, arabi ) este o iluzie deşartă, care creează şi menţine bariere tntre oameni, societăţi, naţiuni.
în acelaşi timp, trebuie menţionai faptul ca pentru o colectivitate dată, totalitatea listelor de valori morale prezintă mari asemănări. Există deci o sumă de valori morale la care aderă colectivitatea ca ansamblu şi care este specifică colectivităţii respective.

De altfel, există valori morale care au fost promovate în toate societăţile, de la cele antice, până la cele contemporane (valori morale perene): sinceritatea, cinstea, buna-cuviinţă, demnitatea, omenia, cumpătarea etc.
înţelesul lor însă a fost diferit de la o perioadă la alta.
Simţim uneori plăcerea de a ironiza un prieten, un coleg sau o rudă. Alteori, din dorinţa de a câştiga simpatia persoanei iubite, denigrăm în faţa ei pe colegul pe care-1 apreciază cel mai mult tocmai pentru că îl apreciază aşa de mult. Ne poate condamna cineva (acuza de imoralitate) pentru că încercăm să ne satisfacem o plăcere (să ironizăm colegul, să punem piedică unei amice... etc.) sau pentru că acţionăm în conformitate cu interesul nostru ?
Fiecare dintre noi are anumite interese, plăceri şi acţionează pentru a şi le îndeplini; şi nu poate fi acuzat de imoralitate pentru asta. Se întâmplă însă ca .interesele noastre să vină în contradicţie cu interesele altora. în acest caz, satisfacerea intereselor noastre personale, a plăcerilor personale provoacă neplăcere şi suferinţă celorlalţi.

în această situaţie, unii dintre noi vor continua să acţioneze, prin orice mijloace, pentru atingerea interesului personal, în timp ce ceilalţi, dimpotrivă, vor renunţa la satisfacerea acelor interese şi plăceri care sunt potrivnice şi răufăcătoare semenilor. Cei dintâi acordă prioritate intereselor lor în raport cu viaţa lor morală. Ei sacrifică morala de dragul interesului.
Aşa procedează unii compatrioţi care, dornici de a se îmbogăţi peste noapte, ignoră cu bună-ştiinţă normele morale, legile, săvârşind numeroase acte de înşelăciune, necinste, corupţie.
Acordând prioritate intereselor, aşa-zisa viaţă morală a acestor oameni are un caracter trecător : rezistă atâta timp cât se menţin interesele respective ; de asemenea, are şi un caracter fragmentar : se manifestă doar în relaţiile pe care aceştia le au cu cei implicaţi în realizarea interesului respectiv.
Ceilalţi acordă prioritate vieţii morale, fiind capabili să se ridice deasupra intereselor lor egoiste şi să persevereze în cinste, generozitate, integritate. O societate normală, sănătoasă apreciază, protejează şi promovează astfel de conduite, respingând şi sancţionând conduitele imorale.

Din această discuţie nu trebuie să înţelegem că există oameni totdeauna buni şi oameni totdeauna răi. Fiecare om are şi manifestări de bunătate şi manifestări de răutate, însă în timp ce la unii predomină conduitele morale pozitive, la alţii predomină conduitele imorale, negative.

Fiecare dintre noi a avut momente de slăbiciune, a simţit măcar o dată tentaţia de a încălca normele morale, fie pentru că interesul nostru imediat era în contradicţie cu normele morale, fie pentru că am considerat că nu suntem suficient de apreciaţi, recompensaţi pentru moralitatea noastră, fie pur şi simplu din nevoia de nonconformism, fie ... Nu toţi însă, atunci când am greşit ne-am simţit vinovaţi, am încercat să răscumpărăm greşeala sau cel puţin să n-o mai repetăm. Ori, prima condiţie pentru a duce o viaţă morală o constituie trăirea sentimentului de vinovăţie pentru faptele noastre rele şi încercarea de a nu le mai repeta. Conştiinţa morală se trezeşte în copil nu când spune „ sunt bun " , ci atunci când spune „ sunt rău " .

Ne întrebăm de ce oamenii morali duc o viaţă morală, de ce acceptă ei să respecte normele, valorile morale ? Cauzele pot fi diferite. Sunt persoane care respectă normele morale de teama de a nu fi sancţionaţi, de a nu pierde anumite avantaje (teama de a nu fi dispreţuiţi, îndepărtaţi din grupul de prieteni din care fac parte, de exemplu). Sunt însă persoane care duc o viaţă morală pentru că înţeleg necesitatea respectării normelor morale şi se conformează lor ca expresie a acestei înţelegeri . în primul caz, nu putem vorbi despre o adevărată şi durabilă moralitate, întrucât cei care respectă normele morale nu din convingere, ci de teama sancţiunii, le vor încălca de îndată ce se vor afla la adăpost de privirile celorlalţi. în această situaţie sunt şi copiii care acceptă să-şi asculte părinţii, să-şi sacrifice primele impulsuri şi să aibă o conduită morală de teama de a nu fi pedepsiţi sau de teama de a nu le pierde dragostea . Pentru a păstra beneficiile iubirii părinteşti, ei acceptă interdicţiile, fără să încerce să le înţeleagă rostul, fără să fie convinşi de importanţa lor, însă le încalcă atunci când sunt neobservaţi.

în concluzie, spunem despre o persoană că este o fiinţă morală atunci când îşi întemeiază viaţa pe sentimente de dragoste, generozitate, altruism ; când pune morala deasupra intereselor sale egoiste, când este capabilă să preţuiască şi să respecte fiinţa umană.

Nu putem vorbi de moralitate dacă nu avem capacitatea de a-i respecta pe ceilalţi, de a-i trata ca oameni, adică „ ca scop şi niciodată ca mijloc " , ca instrumente pentru satisfacerea plăcerilor şi intereselor noastre.
Morala nu se bazează pe constrângerea exterioară, ci pe îndeplinirea de bunăvoie a datoriei. Ea cere să preferi cinstea nu de teamă, nici din interes, ci pentru că necinstea este un rău, este sub demnitatea umană.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 12 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---