Certurile şi controversele ştirbesc totdeauna reputaţia şi prestigiul. Ele înclină totdeauna să stigmatizeze şi să discrediteze pe oricare dintre parteneri, chiar şi pe cel care are dreptate.E bine să fugi de ceartă, cum fugi de viperă.
In orice controversă adversarul rămâne la convingerea că a avut dreptate. Aceste bătălii inutile nu sunt câştigate de nimeni şi, mai mult, controversele dezvăluie defectele pe care le ascund tăcerea şi curtenia.

Mulţi oameni trăiesc apreciaţi pentru că nu au boala contrazisului şi cunosc adevărul că prin asemenea mijloace nu convingi pe nimeni şi nu poţi influenţa spiritul omului. Din rivalitate nejustificatâ sunt dezgropate toate neînţelegerile trecute şi toate supărările ascunse.

Unii, datorită firii, îşi consumă inutil viaţa creînd antagonisme, încăierându-se şi certându-se. E mult mai recomandabil să taci. Contrazicând şi argumentând, vei reuşi poate să-1 încurci pe interlocutor, dar victoria va fi deşartă, căci, pe lângă faptul că nu va fi sincer de acord cu tine, îi vei deveni antipatic. Controversa începe cu darea la iveală a petelor, folosind ca argument tot ce se poate, dar care nu se cuvine şi se termină cu jignire şi dorinţă de răzbunare.

Dacă fiinţa umană are atâtea necazuri şi, uneori, viaţa îi devine insuportabilă, de vină este şi acest prost obicei al oamenilor de a se critica între ei. Mania criticii şi a admonestării îl face pe om morocănos. E mult mai bine să lupţi cu oamenii de bine, decât să triumfi asupra unor oameni de rău. Cu ticăloşia nu poate exista niciodată relaţii bune şi, de aceea, între ticăloşi nu există niciodată prietenie şi nici afecţiunea lor nu este semn bun, pentru că nu se întemeiază pe onoare.

Dacă spui cuiva că este ignorant că nu se pricepe să facă un anumit lucru, distrugi în el orice dorinţă de perfecţionare. Este mai bine să arăţi celui pe care doreşti să-l schimbi, că ai încredere în el, în capacităţile lui. A bombăni, a răspunde la orice cu observaţii constituie arme care distrug respectul reciproc, dragostea şi încrederea.
Viaţa este unică şi, dacă putem face bucurie şi bine semenilor noştri, să nu ezităm să le facem. Rudele noastre, fiinţele cele mai apropiate şi cele mai scumpe nouă nu ne spun lucruri insultătoare şi meschine, iar omul înţelept se comportă cu ceilalţi ca şi cum i-ar fi rude.

Sunt unii care fac caz din toate şi obiect de dispută din orice. Puţine lucruri supărătoare trebuie luate în serios, căcj ar însemna să pui la inimă lucruri cărora ar trebui să le întorci spatele. A obiecta la orice ţine de o încăpăţânare pe care oamenii normali o numesc prostie. încăpăţânaţii fac războaie din plăcerile conversaţiei şi astfel devin duşmani mai mult celor apropiaţi decât celor de departe ! Contrazicerea în clipele plăcute este ca trezitul brusc dintr-un vis frumos. Omul deştept ştie că este imposibil să convingă un ignorant prin logică.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 28 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---