Totdeauna când recurgi la critică efectele vor fi contrare celor aşteptate. Critica nu place nimănui şi niciodată nu a creat nimic. Ea generează mai întotdeauna sentimente de ură, de revoltă şi dorinţa de răzbunare, iar rănile produse printr-o critică necontrolată sunt greu de vindecat. De multe ori mândria sau orgoliul rănit al cuiva poate determina o duşmănie pentru o viaţă întreagă.

Câţi oameni aţi văzut schimbaţi prin critică ?Reacţia unui om criticat nu poate fi alta decât să caute să-şi justifice faptele pentru care a fost criticat, provocând astfel discuţii în contradictoriu, certuri, ieşiri violente sau, în alte situaţii, va încerca să mintă pentru a-şi acoperi greşelile şi pentru a se disculpa.

Dacă cineva greşeşte, de cele mai multe ori el crede că nu a greşit şi nu trebuie condamnat. Încearcă mai bine să-l înţelegi, căci oamenii cu judecată, calmi şi îngăduitori, aşa procedează permanent.
Dacă cineva a greşit are un motiv ; încearcă să descoperi acel motiv şi, astfel, vei înţelege cauza greşelii.

învaţă să te pui în locul altuia şi să te gândeşti la diferenţa ce există între interesul pe care-l ai pentru propriile treburi şi atenţia mediocră pe care o acorzi restului lumii. Toţi oamenii de pe pământ sunt la fel. Această înţelegere superioară vine odată cu trecerea anilor, când sufletul omenesc ni se deschide, când căpătăm toleranţă şi perspectiva asupra vieţii, mai mult tact şi mai multă răbdare. Dacă vrei să ai succes în munca cu oamenii, fără a-i ofensa şi jigni, încearcă să-i înţelegi în toate şi oricând.

Pentru a critica, inteligenţa nu trebuie să fie prea mare, iar cultura poate să lipsească. Şefii incompetenţi au o veşnică tendinţă de a-i reduce la tăcere pe cei ce-i critică.Mult mai greu este să îndrepţi pe cel pornit pe căi greşite. Pentru aceasta îţi trebuie inteligenţă, pricepere şi perseverenţă.
Una din metodele recomandabile pentru eliminarea lipsurilor poate fi şi critica însoţită de laudă.

Regula principală rămâne aceea de-a lăsa peste tot loc de bunăziua.
Omul capabil nu se pleacă în faţa toanelor, care sunt semnul celei mai evidente prostii. La el instinctul nu o ia inaintea judecăţii. El are capacitatea de a-şi ascunde şi înfrânge toanele.Când patima conduce, toana devine duşmanul bunului simţ şi strică clipele de bun gust.

Asemenea individi contrazic tot cei mai bun şi protejează doar prostia. Se opun numaidecât la tot ce spun ceilalti şi au o veşnică adversitate.
Dacă vrei să te înţelegi cu un nebun, îi cânţi în struni, dar pe omul pătimaş nu-l poţi niciodată stăpâni pentru că este extrem de suspicios.
Cu asemenea indivizi e bine să eviţi contactul, iar când nu ai încotro, şi-ţi pierzi cumpătul, nu-i capătul pământului, căci a nu te supăra niciodată înseamnă să fii un nătâng. Totuşi este mai înţelept să eviţi indivizii care au cearta în sânge şi spiritul de contradicţie permanent mereu în atac.
Vulturul când zboară la înălţime, nu se preocupă dc cearta gâştelor, nici nu are grijă de mersul trenurilor.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 28 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---