Şcoala este un mediu social organizatoric în care universul copilului se extinde depăşind constrângerea dependenţei materne.Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţie pe care copilul o primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate.

Relaţia şcoală-familie-comunitateeste una în care fiecare factor interrelaţionează cu ceilalţi.

Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului ci şi înarmarea părinţilor cu toate problemele pe care le comportă această acţiune.

Educaţia moral-civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi sufi ciente, pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean. Această sarcină nu trebuie să se realizeze doar de către şcoală ci, de acest lucru trebuie să se preocupe şi familia, pentru că aici se formează copilul în primul stadiu, şi, mai târziu trebuie implicată şi comunitatea.

Formarea unor viitori cetăţeni activi, responsabili începe, în elementele esenţiale, cu motivarea elevilor pentru calitatea muncii, pentru deprinderi temeinice de muncă ce conduc la performanţă, cu aplicarea cunoştinţelor filtrate de o gândire critică.

Ora de educaţie civică prin modul cum sunt abordate temele prevăzute în programă, iniţiază copilul, viitorul cetăţean, asupra drepturilor şi îndatoririlor, a respectului faţă de sine şi faţă de ceilalţi , a comportamentului activ şi responsabil. Educţia civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi suficiente, pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean.

Pentru consolidarea unui set de valori stabil şi coerent care sprijină şcoala în formarea la copii a conduitei favorabile, a unui stil de viaţă sănătos mintal, emoţional, fizic şi socio-moral am urmărit implicarea familiei şi a comunităţii printr-un parteneriat.Familia reprezintă elementul cheie în socializarea copilului cu ceilalţi copii din clasă fiind consultată cu privire la activităţile educative( extracurriculare) şi cu privire la activităţile opţionale pe care doresc să le desfăşoare copiii( literatură pentru copii).

Cunoştinţele cu conţinut moral- civic se transmit pein metoda exemplului, copilul având modelul pe care îl imită. Exemplul poate fi oferit pe două căi: calea directă – exemplul viu în care modelul îl constituie învăţătoarea , familia, membrii comunităţii şi calea indirectă prin intremediul artei,în special a literaturii pentru copii prin care personajele sunt reliefate ca modele. Copiii sunt puşi în situaţia de a trăi şi reflecta asupra faptelor descrise, îşi însuşesc anumite norme de condiută, îşi conturează convingeri, încep să aprecieze diferite situaţii de viaţă personală sau colectivă.

Implicarea părinţilor a condus la conştientizarea rolului lor în educaţia intra şi extracurriculară la nivel şcolar şi le-a suscitat dorinţa de a se implica mai mult material şi logistic , în realizarea tuturor activităţilor propuse de învăţător.
În urma consultării cu părinţii s-a stabilit desfăţurarea la clasă a opţionalului “ Literatură pentru copii”. În acest sens am desfăşurat cu copiii o serie de poveşti cu conţinut etic ca de exemplu: Ce a uitat Fănucă să spună,cu referire la regulile elementare de politeţe, salut, forme de adresare, de rugăminte, Cuvântul fermecat şi Ionică mincinosul, prin care am încercat să combat obiceiul de a minţi, o o trăsătură negativă de caracter.

Pentru a forma obiceiul de a spune întotdeauna adevărul, chiar dacă au săvârşit o greşeală, am studiat povestea “ Puf Alb şi Puf Gri”. Orice copil trebuie obişnuit cu ideea că o greşeală recunoscută este pe jumătate iertată. Desfăşurând astfel de activităţi am încercat să implic mai mult părinţii în realizarea acestora. Astfel, părinţii au contribuit la procurarea vestimentaţiei pentru punerea în scenă a unor poveşti cu caracter moral, realizarea de imagini foto şi video cu acţiunile la care participă copiii.

Un domeniu al educaţiei civice consider că îl reprezintă prezentarea modului de structurare şi funcţionarea instituţiilor fundamentale ale statului ce-şi fac simţită prezenţa în mod permanent în viaţa noastră. Una din aceste instituţii este primăria. În acest sens am încercat să implic această instituţie nîn parteneriatul nostru cu comunitatea.

O posibilă lecţie de educaţie civică ,prin care copiii să ia contact cu aceste instituţii, ar putea avea ca subiect : Primăria oraşului.

Lecţia se poate desfăşura urmând un demers riguros stabilit dinainte , în care se îmbină elemente dobândite şi la alte discipline de studiu- identificarea primăriei oraşului în imagini, redarea prin simboluri geografice a drumului până la primărie, documente originale elaborate de Primărie, citate extrase din diferite perioade istirice, relatări de la conferinţa de presă a consilierilor sau a primarului, probleme dezbătute, jocuri de rol, jocuri didactice. Se vor activa cunoştinţele de la istoriecu privire la cvonducerea treburilor publice în diferite locuri şi timpuri: Sfatul Bătrânilor, Sfatul Înţelepţilor.

Activitatea se poate prelungi după orele de clasă, în cadrul parteneriatului printr-o viziă la primăria oraşului. Apoi, ca activitate practică se poate să se exerseze prin simulare practica alegerii primarului şi folosirea corectă a diferitelor modalităţi de numărare a voturilor , să explice ce este “ majoritatea simplă”, să explice noţiuni corelate scrutinului, tur de scrutin.

Tot în cadrul acestui parteneriat Primăria ne-a ajutat cu buletine de vot tipărite pentru a simula realizarea unor alegeri a şefului clasei. Se menţionează de ce trebuie să participe toţi cetăţenii la vot. Li se pot explica copiilor fenomene specifice democraţiei, ca de exemplu - demisia. Se poate concluziona că demisia primarului sau a unui consilier municipal sau a oricui este un act de demnitate, de eleganţă civică, dovada responsabilităţii.

Dacă primarii şi-ar face timp o jumătate de oră pe săptămână să se întâlnească cu copiii şi elevii- cei mai tineri şi mai maleabili cetăţeni – efectul educaţional ar fi considerabil. Dimensiunea viitorului ne aminteşte mereu că aşa cum vom forma copiii de astăzi , aşa vor fi cetăţenii de mâine.

Antrenând copiii în astfel de activităţi practice , interesante şi variate , învăţătorul va oferi acel gen de ocazii de învăţare e-i îndeamnă pe copii să facă faţă în mod creator şi fără teamă diverselor probleme.

Mecanismele civilităţii trebuie demontate cu grijă pentru a fi înţelese de către copii. Ei trebuie să ştie, la nivelul lor de înţelegere, cum funcţionează societatea în care trăiesc pentru că pe aceste imagini primare rezultatele să se clădească apoi treptat, în relativă cunoştinţă de cauză , cultivă respectul faţă de aceste instituţii vitale pentru buna desfăşurare a vieţii.

A forma um bun cetăţean , a-l învăţa pe copil să-şi construiască civilitatea înseamnă a-l instrui şi a-l educa civic.Necunoaşterea , ignoranţa poate fi şi este de multe ori cauza comportamentelor reprobabile. Pentru ca orele de educaţie civică să aibă efectul scontat trebuie respectate unele cerinţe: predarea învăţarea lecţiilor de educaţie civică trebuie să se facă interdisciplinar, să se folosească toate resursele şi posibilităţile: lecţiile să fie axate pe achiziţionarea de trăiri, atitudini, sentimente.

În realizarea sarcinilor educaţiei civice trebuie implicaţi mai mulţi factori nu numai şcoala, ci, trebuie să implicăm pe cât se poate familia, comunitatea, care prin acţiunilelor sunt de mare ajutor.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: parteneriat, educatie, scoala, familie, comunitate

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 31 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---