O problema stringenta pentru Romania o reprezinta responsabilitatea locala pentru calitatea educatiei şi succesul scolar, care reclama cai diferite de stabilire a relatiilor de colaborare între scoli, familii şi comunităţi. Avem în vedere ca scolile de toate gradele sint organizatii responsabile pentru educatia formala a copiilor şi adolescentilor. Scolile care duc la bun sfirsit mult mai eficient aceasta responsabilitate se considera pe ele insele şi elevii lor ca parte a sistemului social ce include familiile şi comunitatile. Cercetarile desfasurate în Statele Unite şi în unele tari din Europa arata ca atunci cind scolile, familiile şi comunitatile lucreaza impreuna ca parteneri, beneficiari sint elevii. Parteneriatele dintre scoli, familii şi co munităţi pot:

a) ajuta profesorii în munca lor;
b) perfectiona abilitatile scolare ale elevilor;
c) îmbunătăţi programele de studiu şi climatul scolar;
d) îmbunătăţi abilitatile educationale ale parintilor;
e) dezvolta abilitatile de lideri ale parintilor;
f) conecta familiile cu membrii scolii ÅŸi ai comunitatii;
g) stimula serviciul comunitatii în folosul scolilor;
h) oferi servicii ÅŸi suport familiilor;
i) crea un mediu mai sigur în scoli.

Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinta de a ajuta elevii sa aiba succes la scoala şi mai tirziu, în viata. Atunci cind parintii, elevii şi ceilalti membri ai comunitatii se considera unii pe altii parteneri în educatie, se creeaza în jurul elevilor o comunitate de suport care incepe sa functioneze. Parteneriatele trebuie vazute ca o componenta esentiala în organizarea scolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sint de mult considerate doar o simpla activitate cu caracter optional sau o problema de natura relatiilor publice. In tarile dezvoltate, cu deosebire pe continentul nord¬american, parteneriatele scoala-familie-comunitate sint esentiale în procesul de educatie a elevilor şi în succesul lor la scoala.

Dovada o reprezinta faptul ca Departamentul de Educatie al SUA are un subsecretar de stat pentru servicii comunitare şi parteneriate şi un director pentru parteneriate educationale şi implicare a familiei. De asemenea, la nivelul fiecarui stat şi district al organizarii administrative americane se gasesc responsabili oficiali care se ocupa de servicii educationale comunitare. In fiecare tara din Uniunea Europeana exista structuri formale organizate de participare a parintilor în sistemul educational. Legislatiile şi proiectele de reforma educationala ale anilor 90 au definit în majoritatea tarilor noi legi referitoare la participarea parentala în sistemele educationale. Autonomia scolilor şi participarea parintilor la gestiunea lor se afla în centrul dezbaterilor şi legislatiilor actuale.

Ridicarea calităţii moral civice poate fi văzută ca un copac alimentat din mai multe direcţii (rădăcini). Una din aceste rădăcini poate fi educaţia adulţilor. Deoarece educatia adultilor (cu exceptia unor programe de promovare profesionala) nu poate deveni obligatorie, ea trebuie sa fie adaptata nevoilor acestora şi sa acorde celor ce studiaza conditii liberale (de autoeducatie şi autoevaloare, de alegere a continuturilor şi metodelor, a locului şi timpului de învatare).

Un sistem de educatie pentru adulti este bine organizat, functional atunci când este întemeiat pe motivatii şi centrat pe obiective care rezolva problemele indivizilor sau grupurilor de adulti. Nu putem stimula motivatiile lor de învatare şi de participare la programe educationale fara strategii care sa se intemeieze pe cunoasterea nevoilor lor reale, specifice, de educatie. Asemenea strategii presupun şi un sistem de "auto-purtare" a învatarii - specific educatiei adultilor - care sa se realizeze atât prin apelul la educatori (formatori) specializati (profesori. medici, juristi etc.), cât şi prin apelul la formatori formati dintre adultii cuprinsi în programele educationale şi care actioneaza ca "relee" într-o retea.

Au existat întotdeauna educatori excelenti şi parinti iubitori, care nu şi-au pus probabil atâtea probleme şi totusi au reusit foarte bine; dar poate ca acest lucru era mai usor într-o lume foarte statornica, în care traditia avea ultimul cuvânt. Modificarea pe care au suferit-o, în curs de o generatie sau doua, relatiile dintre parinti şi copii, dintre adulti şi tineri, apare mai vadita în consideratia pentru copil ce "are semnificatia de recunoastere intima şi profunda a valorii persoanei copilului şi de încredere în potentialul lui de dezvoltare" (Osterrieth, P., 1973, p.70). Sentimentul de siguranta - singurul care permite copilului sa se emancipeze şi sa-şi dobândeasca personalitatea - depinde de urmatoarele conditii (Osterrieth, P., 1973, p.71-72):

1. Protectia împotriva loviturilor din afara;
2. Satisfacerea trebuintelor elementare;
3. Coerenta ÅŸi stabilitatea cadrului de dezvoltare;
4. Sentimetul de a fi acceptat de ai sai:
a) ca membru al familiei: sa fie iubit; sa daruiasca dragoste, sa fie izvor de bucurie şi de multumire pentru adulti; sa fie condus şi îndrumat;
b) ca fiinta umana: sa i se accepte caracteristicile individuale; sa aiba posibilitatea de actiune ÅŸi experienta personala; sa aiba asigurata o anumita arie de libertate.
S-ar putea spune ca aceste conditii sunt constante indispensabile, daca ele nu ar cere sa fie satisfacute într-un mod care difera riguros de la o vârsta la alta.
Pentru îndeplinirea functiei fundamentale a familiei - de securizare a copilului - şi a rolului sau socializator, aculturant şi individualizator, finalitatea definitorie a educatiei parintilor devine formarea constiintei educative a parintilor, a necesitatii unui efort constient pe masura evolutiei nevoilor (inclusiv de educatie) ale copilului.

În scoala, cea mai buna pregatire generala pentru îndatoririle parintesti consta într-un sistem de învatamânt armonios, care sa pregateasca pentru învatarea continua şi colaborarea cu altii; la elevii mai mari pot fi introduse cursuri speciale, de educatie sexuala, de educatie familiala ("scoala vietii").

În educarea parintilor cu copii mici, un rol deosebit au institutiile de puericultura pentru îngrijirea medicala, fizica a copiilor; se impune colaborarea educatori (psihopedagogi) - parinti în adaptarea copiilor la gradinita şi la scoala.
În ceea ce priveste relatia scoala-familie se impun deschideri oferite parintilor privind aspectele scolare, psihopedagogice, pe lânga aspectele medicale, juridice etc. Se cunosc urmatoarele forme mai importante de organizare (institutionalizata) a educatiei parintilor şi a colaborarii scoala-familie: asociatii ale parintilor (şi profesorilor) care au o larga libertate de initiativa (au aparut pentru prima oara în Statele Unite ale Americii în secolul trecut); scoli ale parintilor (initiate în Franta în perioada interbelica) şi scoli ale mamelor (initiate în Germania); consilii de administratie scolara formate (exclusiv sau în majoritate) din parinti, cu rol informational, consultativ şi decizional (fiinteaza în Belgia, Danemarca, Olanda şi în alte tari occidentale); comitete de parinti pe clase şi scoli, fara rol decizional, care sprijina scoala în rezolvarea unor probleme (în tarile est-europene).

Se considera ca punctul cheie îl constituie programele de pregatire a formatorilor, a celor care vor îndruma auto/educatia parintilor; toate persoanele care prin profesia lor sunt în relatie cu copiii şi familia (profesori, medici, juristi, preoti etc.) au nevoie de o pregatire pe probleme ale educarii familiei. Anumite categorii de parinti pot fi folosite ca "formatori voluntari".

Un Raport asupra relatiilor dintre scoala şi familie în tarile Comunitatii Europene (Macbeth, Al., 1984), bazat pe cercetari comparative, documentare şi empirice (prin ancheta de opinie cu chestionare aplicate pe un lot de 1744 conducatori de institutii scolare) enumera patru motive pentru care scoala şi familia se straduiesc sa stabileasca legaturi între ele:

a. parintii sunt juridic responsabili de educatia copiilor lor (legislatia reflecta astfel libertatea parintilor de a-şi creste copiii asa cum doresc; exista diferente între tari privind: masura în care parintii pot alege între diferitele scoli şi cursuri pe care sa le urmeze copiii lor; masura în care parintii trebuie consultati de responsabilii scolari etc.);
b. învatamântul nu este decât o parte din educatia copilului; o buna parte a educatiei se petrece în afara scolii;
c. cercetarile pun în evidenta influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor scolare ale elevilor, în special asupra motivatiilor învatarii, precum şi faptul ca unele comportamente ale parintilor pot fi favorizate datorita dialogului cu scoala;
d. grupurile sociale implicate în institutia scolara (în special parintii şi profesorii) au dreptul sa influenteze gestiunea scolara.

Obstacolele relatiei scoala-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite, atât între parinti, cât şi la profesori şi administratori scolari) sau de ordin material (relatia scoala-familie cere un surplus de efort material şi de timp). Dificultatile pot rezulta din ideile divergente privind: responsabilitatea statului şi a familiei privind educatia copiilor; libertatea de alegere a scolii de catre parinti sau unicitatea învatamântului; impactul mediului familial asupra rezultatelor scolare ale copilului; randamentul pedagogic şi datoria parentala; participarea parintilor la gestionarea şi procesul decizional din institutia scolara. Se considera, în general, ca problema este de atitudine; este dificil de pretins, atât la parinti, cât şi la profesori, ca relatia de colaborare scoala-familie (nu)este doar un "drept de optiune"Se pot deosebi trei etape în evolutia relatiei familie-scoala:

a. etapa scolii autosuficiente: scoala este considerata o institutie închisa, care nu influenteaza mediul familial şi nu se lasa influentata de el. Caracteristicile etapei sunt: contactele cu parintii sunt rare, formale; parintii accepta ideea ca nu au nimic de vazut despre ceea ce se întâmpla în scoala; administratia alege scoala pentru copii; parintii nu participa la consiliile de administratie scolara; asociatiile de parinti nu sunt încurajate; formarea profesorilor neglijeaza relatia între familie şi scoala.

b. etapa de incertitudine profesionala: profesorii încep sa recunoasca influenta factorilor familiali asupra rezultatelor scolare dar parintii continua sa creada ca scoala este autosuficienta. Caracteristicile etapei sunt: tendinta de a creste acuzarea familiei pentru proastele rezultate scolare; administratia scolara are tendinta de a conserva atitudinea din etapa anterioara; contactele formale, de rutina cu parintii continua; apar experiente localizate privind comunicarea cu parintii; apar organizatiile voluntare de parinti; se constituie consilii de gestiune scolara, în care participarea parintilor are un rol minor, nedicizional; formarea profesorilor abordeaza relatia familie-scoala ca o problema de importanta secundara.

c. etapa de dezvoltare a încrederii mutuale: parintii şi profesorii descopera împreuna ca neîncrederea este putin câte putin înlocuita cu încrederea unora fata de altii. Caracteristicile etapei sunt: relatia cu familiile este din ce în ce mai încurajata de scoala; consiliul scolar include reprezentanti ai (asociatiilor) parintilor, cu rol decizional în toate problemele educationale; organizatiile de parinti sunt acceptate şi încurajate în activitatea scolara; profesori specializati (consilieri) trateaza problemele exceptionale ale colaborarii cu familiile; organizatiile de profesori recunosc statutul şi rolul asociatiilor de parinti; administratorii şi politicienii educatiei insista asupra importantei relatiei familie-scoala; formarea profesorilor abordeaza problema relatiei cu familia, ca una din problemele importante; se organizeaza cursuri pentru profesori şi parinti.

Se prevede ca în tarile Comunitatii Europene sa se treaca la o noua etapa a colaborarii scolii cu familia în care accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit între parinti şi profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul între familie şi scoala nu se mai considera doar ca un "drept optional", ci ca un sistem de obligatii reciproce în cooperarea parintilor cu profesorii.
_{sursa imaginii : dai.ro}

---

Tag-uri: scoala, familie, societate, profesori, copii

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---