Modelul comportamental în terapia familiei este frecvent utilizat de şcoala americană. Acest model se bazează pe teoria învăţării, în special pe condiţionarea operantă, terapeutul modeland comportamentele fiecărui soţ, astfel încat pattern-urile destructive să fie înlocuite cu pattern-uri constructive.

Pe măsură ce se modifică comportamentul se stabileşte un sistem reciproc între parteneri şi între parteneri şi terapeut, care, prin aprobarea şi dezaprobarea lui, întăreşte interacţiunea „sănătoasă" (V. Sadock). Cateva noţiuni şi tehnici sunt esenţiale în terapiile comportamentale : noţiunea de „contract" pentru modificarea comportamentului diferiţilor membri ai f amiliei (Liber-man, 1970) ; utilizarea jocului de rol şi a tehnicii afirmării de sine ; utilizarea procedeelor de comunicare verbală, nonverbală, în special a paradoxurilor (terapia intenţiilor paradoxale care vizează modificarea partern-urilor de comunicare - Watzlawick, Erickson, Frankl, 1967) ; tehnici de autocontrol, autoîntărire, automodificare cognitivă. - Ellis, 1962) ; terapie prin imitarea modelelor (învăţare dirijată prin imitaţie, utilizată în problemele sexuale - Kelly, 1955, Bandura, 1969) ; terapii sexuale (Masters, Johnson, 1970, Kaplan, 1975). Terapia de grup cu cupluri căsătorite este, de asemenea, mult folosită (J. Framo, E. Leichter, I. L. Perelman).

In cadrul modelului comportamental, sexoterapia, reprezentată esenţial prin lucrările lui Masters, Johnson şi Kaplan, propune combinarea abordării de tip psihodinamic cu principiile învăţării. Aceste tehnici sunt actualmente cele mai eficace pentru a reduce deficitele şi nepotrivirile sexuale.

Accentul pus pe comunicarea verbală şi nonverbală în cuplu este bine cunoscut. In particular, rolul jucat de comunicarea emoţiilor şi a senzaţiilor prin „voce apropiată" a fost considerată ca o etapă necesară în programele de restructurare sexuală de către J. Masters şi V. Johnson. Se remarcă faptul că aceste programe urmează în general o paradigmă de reducere gradată a anxietăţii, prin expunere progresivă la stimulul anxiogen (întalnirea sexuală).

Un accent deosebit se pune pe relevarea semnificaţiei atitudinilor celor doi parteneri, în cursul întreţinerilor terapeutice. Unul din efectele acestor paradigme este acela de a risipi tabuurile şi tăcerea conspirativă din jurul sexualităţii, care este proprie, de fapt, atat profanilor, cat şi profesioniştilor, conform prejudecăţilor. Terapiile comportamentale se bazează pe revitalizarea, reîntărirea şi învăţarea prin iniţiere în contextul relaţiilor interpersonale. Terapeutul funcţionează ca model şi personaj a cărui funcţie este de „reîntăritor social", garantul contactelor suple, clare, ţi-nand cont de dorinţele fiecăruia. Crizele familiale pot fi abordate prin aceste modele în care terapeutul apare ca un negociator adult şi realist.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 03 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---