În perioada preşcolară, copilul trăieşte o amplificare şi diversificare a stărilor afective, dar i se conturează şi posibilitatea de evaluare interioară comparativă a lor. El experimentează emoţii din ce în ce mai complexe şi mai nuanţate.

Studii recente au relevat faptul că relaţiile afective şi stările emoţionale conturează ceea ce denumim "inteligenţa emoţională". Ea este aceea care ne ajută să ne facem plăcuţi la locul de muncă sau în colectivul din care facem parte, să putem comunica eficient, să ştim să ne apropiem de cei pe care-i simpatizăm sau de cei pe care vrem să-i ajutăm. Inteligenţa emoţională este factorul de legătură, liantul între o persoa nă şi mediul din care face parte.

În acest context, unul dintre obiectivele grădiniţei şi familiei este educarea copiilor în sensul omeniei,generozităţii,receptive la durerile şi bucuriiile celor din jur.

Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se descoperă pe sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabilă de păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor culturale.

Pregătirea pentru grădiniţa a reprezentat întotdeauna o problemă, părinţii fiind preocupaţi de a lua decizia potrivită: să meargă sau să nu meargă copilul lor la grădiniţă? Conform legii copilul poate merge la grădiniţă după împlinirea vârstei de 3 ani, chiar dacă este pregătit sau nu.

Grădiniţa oferă copiilor preşcolari condiţiile necesare unei dezvoltări normale, permiţînd fiecăreia să-şi urmeze drumul său personal de creştere şi dezvoltare.Totodată oferă suport pentru valorificarea potenţialului psihic şi fizic al fiecărui copil, pentru interacţiunea cu mediul, favorizează descoperirea de fiecare copil a propiei identităţi şi îi formează o imagine de sine pozitivă.

În acest sens, educatoarea trebuie să se comporte binevoitor, să fie calmă, atractivă, încurajatoare, activă pentru a mobiliza copii în participarea activă la diferite activităţi. Educatoarea nu trebuie să facă aprecieri negative, ci numai aprecieri pozitive. Când un copil nu execută corect ori greşeşte nu i se fac observaţii personale, ci toţi copiii sunt sfătuiţi să se străduiască mai mult,să încerce să lucreze mai bine.Permanent copiii sunt solicitaţi, provocaţi să se exprime, să reacţioneze pozitiv,să vadă şi să înţeleagă partea bună a mediului înconjurător, aprobând latura pozitivă şi dezaprobând latura negativă. Uneori rezultatul nu este cel aşteptat dar perseverând, colaborând cu familia şi comunitatea se obţin rezultate din cele mai bune.

Copilul îşi însuşeşte fiecare comportament al său, adecvat sau nu, de pe urma interacţiunii cu adulţii, cu mediul înconjurător şi prin procesul de educaţie socială. Interacţionând cu copiii de vârstă apropiată s-au cu adulţii, copilul învaţă cum să reacţioneze faţă de alţi oameni şi cum să se poarte în diverse situaţii sociale.

Astfel copiii învaţă nu doar comportamentele adecvate, ci şi unele neadecvate, iar mediul înconjurător fie încurajează, fie repinge comportamentul copilului.

În acest fel, transformarea copilului din fiinţă biologică în fiinţă socială se realizează prin procesul socializării. Prin socializare copilul, apoi tânărul sau adultul învaţă care sunt comportamentele permise sau interzise în mediul în care trăieşte, cum îsi poate manifesta emoţiile, sentimentele, ce este valoros, ce obiceiuri trebuie respectate.

Astfel observăm că educaţia moral civică are un rol important mai ales în copilărie şi adolescenţă, dar continuă şi la vârstă adultă. Dacă ne mutăm intr-un alt oraş sau cartier ne schimbăm locul de muncă sau instituţia de învăţământ( grădiniţă,scoală), ne integrăm într-un nou grup şi suntem obligaţi să învăţăm noi reguli,să ne formăm noi deprinderi comportamentale.

În primii ani de viaţă formarea copilului se realizeaza mai ales sub influenţa părinţilor.Ei sunt primii agenţi de modelare a copilului. Mai târziu creşte rolul celor apropiaţi ca vârstă: colegii de grupă de la grădiniţă, colegii de clasă, copiii din vecinătatea locuinţei, prietenii.

Pentru că, în orice împrejurare cei din jur supun copilul unui adevărat examen privind comportamentul, de la cele mai mici vârste asupra copilui acţionează două tipuri de influenţe: unele neintenţionate, spointane şi altele intenţionate reprezentând educaţia propiu-zisă.

Educaţia moral civică a copilul începe în famile pentru că , în fiecare familie se formează anumite obiceiuri privind modul în care se realizează interacţiunile dintre membrii săi: manifestarea interesului faţă de cei din jur, discutarea problemelor, acordarea ajutorului,etc….

Astfel un om civilizat este cel care respectă regulile bunei cuviinţei. El are asemenea deprinderi formate de la cea mai fragedă vârstă.

Copilul / elevul / tânărul trebuie să ştie cum să se mişte în orice împrejurare, cum să se îmbrace corect în diverse situaţii, să ştie când şi cum să salute, să poată începe,susţine sau încheia o conversaţie, cum să se comporte acasă, pe strada, la şcoală. Chiar şi in familie, acasă sau printre prieteni orice greşeală va fi sancţionată.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: parteneriat, familie, gradinita, comunitate

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 18 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---