"Bucuria de a avea copii sa o legam de datoria de a-i forma ca oameni de valoare".

Reforma in invatamantul prescolar declansata deja este caracterizata printr-o continua innoire metodologica si se bazeaza in primul rand, prin stabilirea bazelor stiintifice pedagogice care sa conduca la acumulare calitativa, pe criterii valorice, conform dimensiunilor personalitatii presco-larului.

Pentru ca procesul reformei sa se deruleze cu eficienta, sa faciliteze schimbarea, este necesar sa participe activ toti agentii acesteia avand atitudini si comportamente corespunzatoare si in folosul copilului.

Cea mai importanta si spinoasa problema in cadrul reformei este munca cu parintele care, cu niveluri diferite de cultura, percepe din puncte diferite procesul educational, convins fiind fiecare in parte ca are cel mai bun copil din lume, dar ca poate modalitatile de educare si instruire ale acestuia nu sunt cele mai potrivite.

Familia reprezinta “nucleul social sau, celula societatii”. Ea este cea care raspunde de satisfacerea trebuintelor elementare ale copilului si de protectia acestuia. Actiunea educativa din familie are totdeauna un caracter intentional urmarind o anumita finalitate – formarea personalitatii copilului pentru integrarea lui in societate. In familie, copilul isi face pregatirea pentru viata. Contributia familiei este cu atat mai mare cu cat copilul este mai mic si scade pe masura ce copilul creste.

Una din trasaturile specifice ale educatiei in familie este afectivitatea sporita. Fara indoiala ca orice educator trebuie sa-i imprime activitatii sale educationale si o tenta afectiva, dar cand este vorba de parinti aceasta este mult mai pronuntata, chiar si cand acestia nu o afisaza copilul o simte, iar aceasta ii confera un sentiment de securitate.

Copilul preia de la parintii sai modul fundamental de a se raporta la viata si la valorile ei, de a se implica in raporturile cu ceilalti, de a se cunoaste, evolua, actiona si afirma. Astfel un climat conjugal tensionat, conflictual, instabil poate genera la unii copii o anume precocitate a maturizarii afective si cognitive care ii determina sa dea dovada de razbunare, ura, ranchiuna, rezultat al frustrarilor afective si al anxietatilor acumulate in primii ani de viata. (Ex: in jocurile de rol se regaseste acest lucru).

Copilul simte nevoia sa relateze parintilor evenimentele zilei (ce s-a intamplat la gradinita, la joaca, la plimbare etc). Daca parintii se vor considera uneori obositi sau ocupati, ei nu vor avea dispozitia sufleteasca si nici timpul necesar pentru a-l asculta pe copil si pentru a-i raspunde. Treptat copilul se simte neglijat, respins, nemultumit.

Majoritatea parintilor cunosc oboseala, stresul cotidian, sunt ocupati dar nu toti se sustrag de la obligatiile parintesti ce le revin fata de copil. Cand unii dintre ei isi dau seama de consecintele dezastruoase ale lipsei de tandrete si intelegere parinteasca, de lipsa comunicarii cu proprii copii, cel mai adesea este prea tarziu, prapastia dintre ei fiind de netrecut, iar consecintele destul de grave.

Comunicarea adultului cu prescolarul trebuie sa se adapteze la particularitatile specifice acestuia. Numeroase sunt situatiile in care copiii au probleme, pe care incearca sa le comunice parintilor, dar acestia intevin brusc cu punctul lor de vedere, fara a asculta pana la capat. In cazul utilizarii metodelor autoritare (parintele decide, copilul asculta), dar si in cazul celor permisive (copilul decide, parintele se supune) apar starile fizice de nemultumire. Trebuie sa recurga deci, la o a treia metoda deosebit de eficienta care presupune o intelegere si o comunicare reciproca.

Sunt parinti care nu inteleg necesitatea si valoarea formativa pentru copil a acelui sir neintrerupt de intrebari (“de ce-urile”) parinti care se plictisesc, refuza sa raspunda la asemenea intrebari, iar uneori chiar amenninta sau pedepsesc copilul care insista sa intrebe. Oare stiu acesti parinti ce grava greseala comit printr-o asemenea atitudine, limitand sansa de dezvoltare intelectuala prin cunoasterea copilului?

In egala masura sunt parinti care stiu sa zaboveasca cu grija si rabdare asupra problemelor educative ale copilului si sa transforme, spre exemplu, o zi de plimbare sau excursie intr-o adevarata sarbatoare a mintii si a sufletului copilului.

In cadrul parteneriatului cu parintii am cautat sa realizam o deschidere a gradinitei catre parinti pentru a stabili legaturi concrete, sincere facilitand dialogul democratic si implicand parintii in demersul educational propus.

Cunoscand rolul deosebit de important al parteneriatului gradinita-familie, precum si particularitatile gradinitei noastre, am stabilit obiective clare si precise prin care parintii sa contribuie efectiv si afectiv la implementarea reformei in gradinita noastra:

- Democratizarea relatiilor educatoare-parinti
- Gasirea unor resurse extrabugetare (sponsorizari, donatii etc) pentru imbogatirea bazei didactico-materiale a gradinitei;
- Implicarea parintilor in pregatirea si organizarea activitatilor proiectate astfel incat sa creeze un climat educativ stimulativ pentru prescolar;
- Implicarea parintilor in actiuni extracuriculare cu copiii;
- Realizarea unor activitati demonstrative asistate de parinti;

Initierea parintilor in probleme specifice educatiei si instructiei am realizat-o si o realizam prin: lectorate, sedinte cu parintii, drumetii, spectacole, excursii, vizite. Prin aceste modalitati nu numai eficienta activitatilor va fi mai mare, dar realizam si un invatamant modern.

A fi exigent cu propriul copil, in limite rationale este un semn de respect si totodata de dragoste prin interesul ce-l manifestam pentru soarta si evolutia ei.

Rolul parintelui in existenta copilului este fundamentat dar numai in masura in care el gaseste forta si secretul de a lansa pe traiectoria vietii, un individ rezistent, puternic, adaptabil, echilibrat, bun predispus la o anume fericire.

“Sa nu cerem niciodata copilului –oricat ar fi temperamentul lui de echilibrat – sa faca ce nu-i putem arata prin fapte, ci doar prin vorbe”
DR. DOC. – SEBASTIAN NICOLAU
<sub>Referinte :
- Revista Invatamantul Prescolar Doljean – nr. 8 Craiova 1999
- Revista Invatamantul Prescolar nr. 3 – 4 1995 Bucuresti
- “Educatia in anul 2000” nr. 1 – 2 /2000 Bucuresti
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: valente, parteneriat, familie, societate

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 20 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---