Educaţia moral-civică este o dimensiune importantă a personalităţii omului societăţii democratice,întrucât progresul economic si spiritual depinde de gradul de angajare al fiecăruia în efortul comun de crestere a calitătii vieţii.

Morala cuprinde valorile, principiile, normele si regulile determinate de cerinţele societăţii pentru a reglementa relaţiile comportamentale dintre oameni.

Profilul moral-civic al personalităţii este centrat pe valorile morale ale societăţii democratice, care generează obiectivele şi conţinutul educaţiei morale. Dintre aceste valori se pot enumera :

● libertatea de opinie şi pluralismul în viaţa social-politică, economică şi culturală, izvor de ide i noi şi promovare a competiţiei ;
● respectul demnităţii umane şi a valorii omului, creator de valori materiale si spirituale ;
● egalitatea în faţa legilor şi supremaţia normeler de drept ;
● respectarea normelor societăţii democratice, responsabilitatea fiecăruia pentru acţiunile proprii ;
● atitudinea participativă la bunul mers al societăţii şi spirit de cooperare ;
● disciplina şi etica muncii

EDUCAÅ¢IA JURIDICÄ‚ A VIITORULUI CETÄ‚Å¢EAN

Este de necontestat faptul că şcoala pregăteşte elevul pentru viaţa în care urmează să intre, pentru îndeplinirea rolului său în societate, în muncă, pentru a-şi face datoria faţă de el şi faţă de societate. In acelaşi timp, însă, şcoala trebuie să pregătească viitorul cetăţean pentru ca să ştie să-şi apere drepturile, dar şi pentru a şti să le respecte pe ale altora.

Dacă viitorii catăţeni nu vor intra în viaţă responsabili, înarmaţi cu pregătirea necesară, vor fi victime ale nepregătirilor, vor suferi. Sigur, o îndatorire importantă, vitală, revine familiei, dar de multe ori familia nu-şi îndeplineşte sarcina elementară a pregătirii copilului pentru intrarea lui în viaţă, ca cetăţean cu drepturi şi obligaţii depline şi aceasta pentru că familia este de multe ori tarată. Tarată de lipsa de pregătire a părinţilor, de climatul degradant al relaţiilor de familie, de lipsa de afectiune si preocupare faţă de copil.

Aşa fiind situaţia, singurul factor important, competent si responsabil de mersul mai departe al societăţii rămâne şcoala. Elevii, tinerii e necesar să fie pregătiţi să facă faţă competiţiei, concurenţei bazate pe cinste şi onestitate, pe ocomportare liber acceptată, limitată de respectarea legilor juridice şi a normelor morale, căci adevărata libertate nu poate exista decât decît în limitele unor norme de convieţuire sănătoasă.

Relaţiile sociale, relaţiile dintre oameni, ca şi relaţiile între oameni şi instituţii, întreprinderi, societăţi sunt guvernate de legi. Cunoaştera, cel puţin în principiu, în mare, a legilor, a conceptului lor de bază, este o obligaţie elementară a viitorului cetăţean, şi aceasta pentru că nimeni nu se poate apăra cu faptul că nu ar cunoaşte legile. Poţi fi un foarte bun inginer, ori un foarte bun muncitor, dar pe orice treaptă socială te-ai afla eşti supus aceloraşi norme de conduită în societate. Inceputurile trebuie făcute încă din primele clase primare şi chiar de la grădiniţă. Materialul uman al acestor începuturi este uşor maleabil, poate fi modelat cu mult mai mare uşurinţă decât mai târziu. Acum, în primii ani de şcoală, dascălii trebuie să formeze viitorului cetăţean, deprinderea respectării valorilor morale şi materiale a semenilor.

Acolo unde oamenii înţeleg că fiecare trăieşte în societate alături de alţi oameni, că fiecare are drepturi, dar şi obligaţii, acolo poate exista linişte socială, echilibru în vieţile oamenilor, o democraţie reală.

Dincolo de teorie se poate pune întrebarea ce pot face învăţăţorii pentru a forma un bagaj minim de noţiuni juridice, un orizont al relaţiilor sociale, al cunoaşterii şi respectării legilor de către viitorii cetăţeni. In primul rând, ar trebui să existe preocuparea de a împleti lecţiile cu problemele cunoaşterii legilor şi ale respectării lor. Se poate spune, si pe drept cuvânt, că învăţătorii nu au o pregătire specială cu privire la acest domeniu. Programele şcolare ignoră din nefericire pregătirea minimă juridică a elevilor şi, implicit, şi a celor ce se ocupă de ei.

Invăţătorii pot şi trebuie să-şi formeze un cerc, un sprijin din juriştii practicieni : judecători, procurori, avocaţi, poliţişti, adică aceia care prin natura activităţii lor profesionale vin permanent în contact cu problemele juridice în care sunt implicaţi copiii, tinerii. Găsirea lor nu este grea. Părinţii multora dintre elevi fac parte din categoriile profesionale amintite.

CETÄ‚Å¢ENIA ÅžCOLARÄ‚

Un concept nou, dar foarte interesant, este cel al cetăţeniei şcolare. Comisia ONU pentru Guvernare Globala (1995) a propus o grilă comună de drepturi si responsabilitati care ar putea constitui baza cetăţeniei şcolare. Transpunerea acestora în practicile educationale curente ar conduce la un model al scolii ca spatiu al legii. Printre drepturile si responsabilitatile enumerate de Comisia ONU se află:
• dreptul la:

- securitatea vietii
- tratament echitabil
- definirea si pastrarea diferentelor dintre elevi prin mijloace pasnice - dezvoltarea încrederii în propria identitate si a capacitatii de a dezvolta noi identitati;
- participarea la decizie, la toate nivelurile - aceasta înseamna recunoasterea formala a participarii elevului, structuri deschise, acces la luarea deciziilor si la consiliile scolare;
- acces egal la informatie si la bunurile globale

• responsabilitati:
- sa contribuie la bunurile comune - proprietate si participare activa;
- sa ia în considerare consecintele actiunilor sale asupra sigurantei si bunastarii altora;
- sa pastreze patrimoniul cultural si intelectual;
- sa fie participanti activi la procesul de conducere.
Democratia participativa în sistemul de învatamânt presupune implicarea elevilor în luarea deciziilor si în conducerea scolii, prin participare directa (discutii de grup în consiliile elevilor, adunari generale sau parlamente ale elevilor) sau indirect, prin delegatii sau reprezentanti alesi.

EDUCAÅ¢IA PENTRU CETÄ‚Å¢ENIE IN ÅžCOALÄ‚

Consiliul Europei sublinia, cu un deceniu în urma, ca învatamântul are acum, mai mult ca niciodata, un rol crucial în formarea indivizilor independenti si responsabili. Sistemele educative trebuie sa ofere tinerilor ocazia de a dobândi cunostinte, atitudini si competente esentiale în urmatoarele domenii cheie, strâns legate unele de altele: pregatirea pentru viata într-o societate democratica; pregatirea pentru lumea muncii; pregatirea pentru viata culturala.
Scoala trebuie sa se adapteze pentru a face fata acestor evolutii, prin stimularea socializarii politice a elevilor, prin pregatirea pentru învatarea permanenta si prin asigurarea exercitarii directe a drepturilor omului si democratiei participative în scoli. Socializarea politica nu este scopul primordial al scolilor, dar este o modalitate de formare a capacitatilor care pun bazele culturii politice viitoare. În literatura de specialitate sunt identificate trei tipuri de actiuni utilizate în sistemul de învatamânt:
• socializarea politica directa intentionata (discipline scolare: istoria, stiintele economice, studiile politice si educatia civica);
• socializarea politica indirecta intentionata (cunostinte, deprinderi si mentalitati care nu sunt politice în sine, dar care exercita influenta asupra însusirii ulterioare a cunostintelor politice specifice);
• socializarea politica indirecta neintentionata (situatii de învatare informala).
Aceste mecanisme actioneaza prin intermediul curriculum-ului formal, non-formal si informal, dar si prin intermediul asa-numitului "curriculum ascuns".
_{Referinte:
C. CUCOŞ-,,PEDAGOGIE”, ED. POLIROM, IAŞI, 2002;
REV. ,,INVĂŢĂMANTUL PRIMAR”, NR. 3/1996, NR. 2/1999;
I.NICOLA-,,TRATAT DE PEDAGOGIE ŞCOLARĂ”,EDP, BUCUREŞTI, 1996
M. STOICA-,,PEDAGOGIE”, ED. GHE. CÂRŢU-ALEXANDRU, CRAIOVA,1997.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: valori morale, societate, democratie, educatie moral-civica

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 19 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---