În conformitate cu scopul pe care şi-l propune, terapia familială se desfăşoară după trei modele posibile. Modelul prevenţiei (de profilaxie a tulburărilor psihice şi psihosociale ale familiei) include : consilierea premaritală, cnre în prezent se practică în numeroase ţări conform unor sisteme metodologice care şi-au dovedit eficacitatea (J. B. Trainer, 1979), planificarea familiei, educaţia tinerilor pentru viaţa de familie.

Modelul crizei - familia în evoluţia sa parcurge o serie de stadii, crizele de dezvoltare apărand frecvent ca urmare a unor stresuri iminente, interne şi externe. în acest caz, terapia familială se axează pe problema prezentă, propunandu-se reducerea nivelului tensiunii în famili e prin mijloace psihologice şi eventual farmacologice, rezolvarea stresului precipitator, identificarea ajutorului pentru criza viitoare (Langsley, Kaplan, Pittman, Machotka, Flomenhoft, De Young). Modelul recuperării - această abordare încearcă să modifice pattern-urile vechi, dezorganizatoare, sau comportamentul dez-adaptativ. în cadrul ei s-au dezvoltat o serie de modele ale recuperării familiei :

a) modelul homeostaziei (V. Satir şi D. D. Jackson) consideră familia ca un sistem ce caută să-şi menţină echilibrul. Modul de intervenţie în cazul familiei bolnave prevede restabilirea „balanţei" şi permite familiei să facă faţă unor sarcini noi şi să realizeze un nivel diferit de adaptare. Tehnica implică adesea învăţarea familiei să se autoobserve ;

b) modelul rezolvării conflictului (S. Minuchin) propune dezvoltarea liberă a interacţiunilor dintre membrii familiei, cu scopul de a dezvolta noi abilităţi de rezolvare a problemelor. Terapeutul diagnostichează relaţiile interpersonale, atribuie; roluri participative membrilor familiei primordial impliaţi, instruindu-i în a face faţă conflictelor şi dezvoltandu-le abilităţile observaţionale, în ultima instanţă restructurand organizarea familiei, schimband poziţiile indivizilor, fiecare în raport cu ceilalţi ;

c) modelul activist (W. D. Hale) sugerează să se introducă o schimbare în sistemul familial prin provocarea unei crize, rolul terapeutului fiind de a ghida familia în a rezolva criza artificială pe care a introdus-o ;

d) modelul autoobservaţiei (P. Noman, I. Alger) se bazează pe autoobservaţie prin intermediul unor tehnici audio-vizuale sau al televiziunii cu circuit închis. Se înregistrează acţiunea liberă, pe care terapeutul nu numai că o interpretează verbal, dar şi confruntă familia cu înregistrarea. îmbunătăţirea capacităţii de autoobservaţie a familiei poate produce o schimbare a relaţiilor.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 03 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---