După cum trupul are nevoie de hrană pentru a supra tot aşa şi cugetul are nevoie de educaţie şi cultură, pei înlătura neştiinţa şi pentru a-l pune pe om pe drumul civilizaţiei.

Cultura şi educaţia se obţin prin mult studiu şi o aplecare intelectuală asupra vieţii. Ele îţi dăruiesc o eleganţă launtrică şi exterioară în concepţie şi-n cuvinte, dar şi-n inzestrarile sufletului.
Bunacuviinţă este prima dovadă a educaţiei, la fel cum lipsa acesteia este o dovadă certă că avem de-a face cu cineva lipsit de această binecuvântare.

Bunăvoinţa este un fel de vrajă care atrage simpaii, ror, la fel cum necuviinţa atrage dispreţul şi supărarea. Omul civiliz at nu renunţă la ea nici când se confrunta cu duşmanii declaraţi, pentru că este convins că valoreaza mult si costă foarte puţin.
Zilnic e bine să cultivi virtutea şi să onorezi pe altii pentru a fi şi tu onorat.
Se spune că omul îşi schimbă caracterul din sapte in şapte ani. După primii şapte ani apare înţelegerea, la paisprezece, judecata, la douăzeci şi una, entuziasmul, la douazeci si opt, maturitatea, la treizeci şi cinci, priceperea şi la patruzeci şi doi, înţelepciunea.

Valorezi doar atât cât ştii, iar pentru cel ce nu ştie, lumea este ca o junglă pentru iepure, ceva necunoscut şi înspăimântător.
Dumnezeu i-a dat omului douăzeci de ani să se bucure, douăzeci să muncească, douăzeci să vorbească şi douăzeci să cugete. La cei din urmă, mulţi renunţă cu o uşurinţă nepermisă.

Alţii susţin că este bine să-ţi împărţi viaţa în trei perioade. Prima să o destini învăţatului ,care este cea mai nobilă ocupaţie, fiind fereastra prin care lumina luminează cugetul şi desfată spiritul.
A doua perioadă să fie destinată faptelor în care să pui în practică planurile, visele şi speranţele, iar în spatele lor să pui efortul şi cinstea.
Ultima să fie destinată meditaţiei şi reflexiei despre cele învăţate, citite, văzute, făcute şi înţelese. Toate trebuie trecute prin vama intelectului.

Numai judecând şi corectând vom reuşi să extragem sâmburele adevărului.
Nu te naşti întreg, cu fiecare zi te desăvârşeşti, ca persoană, ca profesie, până ajungi la propriul apogeu. Dar unii nu ajung niciodată până la capăt; mereu le lipseşte câte ceva, ori le stă ca obstacol propria îngâmfare, aroganţa şi ignoranţa.
Prin învăţătură omul devine stăpân a tot şi a toate. Iată de ce e nevoie să acumulezi, citind şi văzând, şi apoi să le rumegi, reflectând. Citind şi văzând, cunoşti lumea, iar prin reflexie o înţelegi.
Pe măsură ce sub povara anilor, trupul îşi pierde încet, încet din vigoare, aceasta e bine să treacă în cuget.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 28 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---