Cu toţii simţim nevoia de simpatie, de încredere, de căldură sufletească şi de atenţia celor din jur.

Ca să trăieşti, învaţă să-i laşi şi pe ceilalţi să trăiască. Se zice că omul paşnic nu trăieşte, ci domneşte, şi ziua fără litigiu face noaptea cu somn bun. Trăieşte mult cel care iubeşte viaţa şi are de toate, cel ce nu vrea să ştie ce nu-l priveşte. A pune la inimă ce nu te atinge e una din căile ce duc la nefericire.
Omul înţelept nu afişează niciodată o atitudine de superioritate atotcunoscătoare în orice domeniu, chiar dacă îl stăpâneşte la perfecţie, deoarece ştie că va trezi invidii, repulsii şi adversităţi tot al nefolositoare. Conducătorul adevărat îşi cunoaşte valoarea şi nu simte deloc nevoia să şi-o demonstreze, ori să-i fie recunoscută. El ştie să promită mai puţin şi să făptuiască mai mult. Să nu ai o părere exagerată despre tine pentru că realitatea te va dezamăgi. Mai bine să te aştepţi totdeauna la ce-i mai rău, ca să fii bucuros când acesta nu vine. Dacă fiecare-şi cunoaşte rolul şi puterea sa, va şti cum să pună problema când ţinteşte mai sus.

Deşi lumea e plină de ignoranţă, nu este om care s-o recunoască sau măcar să şi-o bănuiască. Cel mai mare ignorant e cel ce crede că nu este ignorant şi le dă această „calitate" la toţi ceilalţi. Înţelept şi cumpătat nu trebuie să fii pentru alţii, ci pentru liniştea şi pacea ta. Nu poţi fi mulţumit de tine şi nici eficient, fără un echilibru interior, iar ca să fii o persoană echilibrată trebuie să te cunoşti şi să-ţi analizezi permanent acţiunile şi comportarea.

Obiceiul de a-ţi analiza singur acţiunile şi inacţiunile, dfl a-ţi găsi greşelile săvârşite, de a şti ce ai făcut bine sau rău şi, mai ales, de a trage învăţăminte din această analiză, esle lucrul cel mai înţelept şi mai ales eficient. Totdeauna e bine să spui ce este bun şi să faci ce-i cinstit, deoarece prima este perfecţiunea minţii, iar a doua, a inimii.

Dar a spune este lucrul cel mai uşor, după cum a face este cel mai greu de realizat. Oamenii echilibraţi sunt de obicei plini de răbdare, iar ignoranţii plini de pripeală. Cea mai teribilă metodă de a te face iubit şi respectat de oameni este să îi iubeşti tu pe ei. Paradoxal, nimeni nu este mulţumit de soarta sa, chiar dacă este convins că nu există necaz fără mângâiere. Fiind nemulţumiţi de soarta proprie toţi piz-muiese norocul altora. Tot aşa, lucrurile trecute sunt mai grozave decât cele prezente, iar cele mai de departe, mai bune decât cele apropiate. E mai bun ce este din trecut şi mai preţuit ce este de departe.

Cel mai bun mijloc de a fi fericit şi mulţumit de tine însuţi este să-ţi controlezi gândurile, deoarece fericirea nu depinde de condiţii externe, din afară, ea fiind dictată de propria atitudine mentală. Mulţumirea noastră nu vine de la ceea ce avem, din ce facem sau de unde suntem, ci ea vine din ceea ce gândim. Nimic nu este rău, nimic nu este bun. Gândirea proprie creează fericirea sau nenorocirea. Viaţa se adapă şi din tristeţe, şi din fericire şi nu totul poate fi noroc sau nenorocire. Nu-ţi pierde timpul gândindu-te la duşmanii pe care-i ai ; mai bine străduieşte-te să ai limpede în minte scopul de atins şi mergi drept înainte spre acest obiectiv.
Dacă îl urmăreşti cu perseverenţă, încet, încet scopul prinde contur, după cum, dacă înăuntru îţi creezi imaginea omului capabil, loial, util, dacă menţii perseverenţa, treptat, treptat vei reuşi transformarea dorită.

Pe cel ce nu ţi se opune, niciodată să nu-l preţuieşti prea mult, căci nu-i semn de respect pentru tine, ci mai mult iubire pentru el. Linguşirea te amăgeşte şi poate este mai bine să iei drept reputaţie, faptul de a fi bârfit de cei ce vorbesc
pe toţi de rău. Când faptele tale sunt pe placul tuturor e mai bine să te întristezi, căci e semn că nu sunt bune.

Omul prost are obiceiul să râdă de toţi şi de toate, imagi-nându-se deştept şi atotcunoscător. Ce vine de la prostie, vine cu multă siguranţă, pentru că ignoranţa nu se autodemască niciodată, dar perseverează totdeauna.
Nu este bine să le vorbeşti altora despre preocupările proprii, dar străduieşte-te să le înţelegi pe ale altora şi vei câştiga simpatia acestora. Liderul înţelept se uită pe el şi se preocupă cu sinceritate şi bunăcredinţă de ceilalţi. în loc de critică şi blamare el foloseşte încurajarea şi lauda. Zâmbetul este bine primit oriunde, iar amabilitatea, cea mai frumoasă carte de vizită.

După cum virtutea este lucrul cel mai demn de respect, tot aşa invidia este lucrul cel mai urât. Virtutea face pe om prudent, atent, curajos, cinstit şi drept. Ea este unitatea de măsură a competenţei şi nu norocul, cum cred naivii. Mereu este bine să-ţi vezi de treabă, pe orice treaptă te-ai afla, şi să fii conştient că valoarea este valoare oriunde s-ar manifesta.
Atitudinea permanent pozitivă construieşte mereu în jurul ei, la fel cum dorinţa de bine împinge pe om înainte.

Dorinţa de a-i înţelege pe toţi oamenii, de a-ţi explica tot ce fac ei, chiar şi răutăţile lor, dorinţa de a nu gândi urât despre nimeni, nici măcar despre duşmani, este semn de superioritate şi nobleţe sufletească.

---

Tag-uri: lider, psihic, inteligenta

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 28 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---