Reprezintă un cadru imaginat, care iese din realitate. în creaţia literară, fantasticul are rolul de a ne oglindi lumi închipuite, fabuloase; el apare atât în literatura populară, cât şi în cea cultă. într-o operă literară, situaţiile fantastice iau naştere prin încălcarea cu bună ştiinţă a raţionalităţii, a semnificaţiilor şi a temporalităţii, realizate atât prin interferenţa supranaturalului cu naturalul, prin invazia sacrului în profan, cât şi prin introducerea misterului în mecanismul cotidian al existenţei umane.

O categorie a fantasticului este fabulosul, care prezintă personaje sau fapte imaginate, din domeniul fanteziei, specifice povestirilor populare. Dar trebuie să facem deosebirea dintre fantasticul convenţional, din povestirile şi nuvelele fantastice, ca Sărmanul Dionis, de M. Eminescu, Lostriţa, de Vasile Voiculescu, La ţigănci, de Mircea Eliade şi fantasticul fabulos, din basmele populare. Fantasticul convenţional, din operele amintite, porneşte de la o realitate, de la o credinţă ori un mit, pe care autorii încearcă să le explice, bazându-se pe unele premise acceptabile, logice - dar se îndepărtează astfel într-o anumită limită de realitate, revenind apoi la ea; uneori, în final, se explică de ce autorul a simţit nevoia pendulării între real şi imaginar (finalul de la Lostriţa, de Vasile Voiculescu).

Fantasticul basmelor ne prezintă personaje şi lumi neexistente, dar dorite, în cadrul luptei dintre bine şi rău, anticiparea populară a unor cuceriri ştiinţifice, chemarea în ajutor a unor forţe supranaturale. În basme, fantasticul este preponderent şi autorul nu simte nevoia să revină la realitate

---

Tag-uri: literatura

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---