Insatisfacţiile mutuale, alimentate latent de un perpetuu sentiment de frustraţie prin „necesitatea de a intra", contrar propriilor impulsuri şi necesităţi, în rolul celuilalt sex, transformă lent „partitura travestiului" într-un lamentabil „cabotinaj" psihosocial marital.

Iată un exemplu, în care ambii soţi prezintă distorsiuni ale identităţii psihologice de sex. Ea : provine dintr-o familie în care părinţii şi-au dorit băiat şi, pentru a nu fi rejectată afectiv, a fost crescută ca atare şi a adoptat o manieră masculină în comportament. încă din copilărie, vestimentaţia şi jocurile preferate sunt băieţeşti (confruntările fizice fiind nelipsite, iubitoare de fotbal, căţărat în copaci, încearcă majoritatea sporturilor - exceptand cele în care nu a fost acceptată pe motiv că e fată).

Prietenii şi rivalităţi în exclusivitate cu băieţii. Jenă şi complexe de inferioritate, stangăcii şi autoresentimente în perioada maturizării caracterelor sexuale, pe care încearcă să le disimuleze confecţionandu-şi treptat o „mască" dură, sigură, ironic-agresivă, sociabilă la modul protector şi „descurcăreţ", iniţiativă paradoxală în situaţii dificile, tendinţă la a-şi asuma cat mai multe responsabilităţi şi de a decide şi pentru alţii. încă din adolescenţă fumează mult, conduce motocicleta şi maşina cu plăcere. Iniţiativa căsătoriei îi aparţine, fiind motivată printr-un elan altruist de a-şi proteja, ajuta şi susţine partenerul, care, deşi are „multe calităţi", este „neajutorat, timid şi extrem de atrăgător din punct de vedere fizic".

Pe parcursul căsătoriei, conflictul de rol apare abia cand ea ajunge în situaţia „suprasolicitantă" de a-şi îndeplini ambele roluri simultan - cel de tip masculin-dominator, pe care continuă să-l exercite în virtutea obişnuinţei, şi cel de tip feminin, amputat ca disponibilitate-afectivă, dar exacerbat sub aspectul execuţiei şi deciziei în problemele domestice comune. Prezenţa soţului în viaţa de familie i se pare nesemnificativă, deşi îi anihilează încă de la început orice iniţiativă şi îi minimalizează valoarea oricărei acţiuni ce priveşte interesul comun. „El nu face nimic bine, este dezordonat şi superficial ; cumpără tot ce e mai prost, nu e în stare să facă o curăţenie ca lumea, nu ştie să repare nimic ; nu se descurcă în problemele de administraţie, nu ştie unde se plăteşte telefonul şi întreţinerea, îi e frică să şofeze şi dacă o face plăteşte amendă sau păţeşte vreun accident ; cand am zugrăvit locuinţa, eu a trebuit să alerg după meşteri... etc, etc". Iată imaginea comportamentului soţului în viziunea soţiei. Cum este el de fapt şi ce rol „joacă" pe scena maritală ?

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---